Tumultuoasa istorie a sulitei cu care a fost impuns Iisus Hristos - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Tumultuoasa istorie a sulitei cu care a fost impuns Iisus Hristos

[2009-01-26]
Una dintre cele mai interesante si, in acelasi timp, controversate relicve referitoare la Mantuitorul este sulita cu care a fost impuns in coasta, in timp ce Se afla rastignit pe cruce. Bucati din Lancea Sfanta”, cum este denumita aceasta relicva, se afla in mai multe biserici crestine, fiecare dintre ele avand legenda sa. In randurile care urmeaza vom incerca sa creionam fabuloasa istorie a acestei arme care, in timp, a devenit obiect de veneratie pentru generatii intregi de crestini.

In primavara anului 1981, vizitatorii care se aflau intr-o expozitie organizata la Viena, in Palatul Hofburg, fosta resedinta a imparatilor austrieci, au fost socati sa descopere printre exponate o lance veche, pe care se afla legat cu o sarma de argint un piron. Despre aceasta sulita se spunea ca este chiar obiectul cu care a fost impuns in coaste Iisus Hristos, iar cuiul, unul din cele cu care fusese pironit pe cruce Mantuitorul. Povestea acestei relicve este una fabuloasa. Legenda a atribuit arma centurionului roman Longinus, care, in cele din urma, ar fi devenit crestin. Obiectele expuse au facut parte, impreuna cu coroana si sceptrul, din insemnele imparatilor Sfantului Imperiu Roman de natiune germana, ca simboluri ale puterii invincibile.

O istorie tumultuoasa, furturi si fragmentari

O prima mentiune a existentei acestei relicve este facuta intr-o cronica din Evul Mediu, care spune ca lancea ar fi apartinut imparatului Constantin cel Mare, a carui mama, Elena, ar fi gasit-o la Ierusalim impreuna cu alte instrumente ale patimilor lui Hristos. O alta cronica il mentioneaza ca posesor pe generalul roman Mauritius, trecut la crestinism cu 6.600 de soldati ai legiunii Tebaina, martirizati pentru credinta lor marturisita pe malul fluviului Rhône, in apropierea localitatii elvetiene Sain-Maurice. Aproape 700 de ani nu se mai stie nimic despre aceasta relicva. Abia in secolul X reapare in posesia nobilului longobard Samson, care complota impotriva regelui Berengar si intra triumfator in Pavia , capitala Lombardiei. Cu acest prilej s-ar fi „confirmat” puterea armei. Din acel moment, posesia ei conferea „darul ceresc datator de vesnica biruinta”, drept care lancea a devenit extrem de ravnita. Pe la anul 935 intra in posesia regelui Henric I, care o lasa mostenire, impreuna cu regatul, fiului sau Otto I cel Mare, care cu ajutorul lancei ar fi obtinut importante victorii militare impotriva lorenilor si maghiarilor. Otto I cel Mare este cel care pune bazele Sfantului Imperiu Roman, de sorginte germana, iar lancea va dobandi o importanta politica pe langa cea religioasa.

In 1002, sulita a fost furata din mana unui episcop chiar in timpul funerariilor imparatului Otto al III-lea, intrand in posesia regelui Henric al Bavariei, devenit ulterior imparat. Se pare ca in vremea acestui suveran lancea a fost rupta in doua si tot atunci a fost imbracata intr-o manseta din aur pe care a fost gravat textul: „Lancea si cuiul Domnului”. In legatura cu fragmentarea sulitei, exista o istorie mai veche, care spune ca de fapt lancea ar fi fost rupta in timpul ocuparii Ierusalimului de catre persi, in anul 615, din ea pastrandu-se numai varful. Pe la anul 1098, cruciatul Peter Bartholomew l-ar fi descoperit in Antiohia, gratie Sfantului Andrei, care ii aparuse intr-o vedenie.

Hitler si «semnul noii ere a Marelui Reich»

Cateva veacuri, lancea a ramas la Nurnberg , facand parte din tezaurul regal. Din cauza razboaielor napoleoniene, la 1800, relicva, impreuna cu tezaurul au fost transportate la Viena, unde au ramas pana in 1938 cand, dupa Anschluss, insusi Hitler a poruncit sa fie adusa inapoi la Nurnberg, unde a fost expusa in Biserica Maestrilor Cantareti, ca „semn al sosirii noii ere pentru Marele Reich german”.

Dupa razboi, in 1946, autoritatile americane de ocupatie au inapoit tezaurul Austriei, impreuna cu lancea.

Alte fragmente si lanci in lume

Specialistii sunt rezervati in legatura cu autenticitatea relicvei, Percy Ernst Schramm, un prestigios istoric ococidental, afirmand chiar ca acest tip de arma ar fi caracteristic secolului al VIII-lea. Dar partizanii autenticitatii piesei spun ca relicva de la Hofburg este mult mai veche, la fel si cuiul. Ei pretind ca este posibil ca pe vremea lui Carol cel Mare lancea si cuiul sa fi fost topite si turnate din nou. In lume, mai exista o bucata din celebra lance a lui Longinus la Vatican, din anul 1492, cand sultanul Baiazid al II-lea Adli ( Cel drept) i-ar fi trimis-o in dar Papei Inocentiu al VIII-lea. Acest fragment provine din tezaurul de relicve al Bisericii Sfanta Sofia. O alta lance, descoperita in timpul cruciadelor, se afla la Etschmiadzin, din 1098, in , iar o alta la Cracovia, in Polonia. De asemenea, fragmente din lance se mai afla la Ierusalim si la Istanbul . Pe la 1241, un alt fragment din lance ar fi fost daruit de Baudoin al II-lea, ultimul imparat latin al Orientului, regelui Ludovic al IX-lea, canonizat ulterior ca Sfantul Ludovic, care il va depozita in Sainte Chapelle, alaturi de relicva coroanei de spini. Fragmentul ar fi disparut insa in timpul Revolutiei Franceze.

Dumitru Manolache

Sursa: www.Culte.ro


Contor Accesări: 1040, Ultimul acces: 2024-04-23 04:33:17