© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Dumnezeu şi aproapele[2016-11-13]13.11.2016, Vatican (Catholica) - Realitatea că totul în această lume este trecător nu trebuie să ne înspăimânte, a spus Papa Francisc, ci în schimb trebuie să ne întărească în a ne pune încrederea totală în Cristos, recunoscând că ce este cu adevărat important durează. Lecturile zilei de astăzi, a spus el, „ne amintesc că aproape totul din lumea aceasta trece, ca apa care se scurge; dar există realităţi preţioase care rămân, ca o piatră preţioasă într-un ciur. Ce anume rămâne, ce anume are valoare în viaţă, care bogăţii nu dispar? Cu siguranţă două: Domnul şi aproapele. Aceste două bogăţii nu dispar! Acestea sunt bunurile cele mai mari, care trebuie iubite. Tot restul – cerul, pământul, lucrurile cele mai frumoase, chiar această Bazilică – trece; dar nu trebuie să excludem din viaţă pe Dumnezeu şi pe ceilalţi.”Afirmaţiile au fost făcute la predica din 13 noiembrie, de la Liturghia celebrată în Bazilica San Pietro pentru participanţii la Festivalul european al Bucuriei şi Milostiviri, desfăşurat între 11 şi 13 noiembrie. Pelerinii au venit din situaţii diferite de sărăcie. Organizat de o asociaţie franceză, evenimentul a adus pelerini din 22 de ţări, ca modalitate pentru săraci de a participa mai deplin la Jubileul Milostivirii. Citând din prima lectură a zilei, din Malahia, Sfântul Părinte a spus că aceste cuvinte sunt pentru cei care îşi pun încrederea în Domnul: „Pentru voi […] va străluci soarele dreptăţii”. „Pentru aceştia, săraci de ei înşişi dar bogaţi de Dumnezeu, va străluci soarele dreptăţii sale: ei sunt săracii în duh, cărora Isus le promite împărăţia cerurilor şi pe care Dumnezeu prin gura profetului Malahia, îi numeşte ‘proprietatea mea’.” La polul opus sunt cei mândri, care cred că pot trăi o viaţă sigură şi auto-suficientă cu posesiile pământeşti şi fără Dumnezeu. „În faţa acestei pagini finale din Vechiul Testament, se nasc întrebări care interpelează sensul ultim al vieţii: unde caut eu siguranţa mea? În Domnul sau în alte siguranţe care nu îi plac lui Dumnezeu? Unde este îndreptată viaţa mea, unde se îndreaptă inima mea? Spre Domnul vieţii sau spre lucruri care trec şi nu satură?” Speranţa şi încrederea trebuie puse în Domnul şi în aproapele: „Persoana umană, pusă de Dumnezeu în vârful creaţiei, este adesea desconsiderată, pentru că se preferă lucrurile care trec. Şi acest lucru este inacceptabil, pentru că omul este bunul cel mai preţios în ochii lui Dumnezeu.” În lectura evanghelică din Luca, Isus spune că vor fi războaie, cutremure, plăgi. „Isus nu vrea să înfricoşeze, ci să ne spună că tot ceea ce vedem, în mod inevitabil, trece. Şi împărăţiile cele mai puternice, edificiile cele mai sacre şi realităţile cele mai stabile din lume, nu durează pentru totdeauna: mai devreme sau mai târziu, cad.” Oamenii au fost mereu curioşi legat de sfârşitul lumii. „Însă lui Isus nu îi place această curiozitate. Dimpotrivă, El îndeamnă să nu ne lăsăm înşelaţi de predicatorii apocaliptici. Cine îl urmează pe Isus nu dă ascultare profeţilor de nenorociri, vanităţilor horoscoapelor, predicilor şi prezicerilor care dau naştere la frici, distrăgând de la ceea ce contează. Printre multele voci care se aud, Domnul invită să se distingă ceea ce vine de la El şi ceea ce vine de la duhul fals.” Adresându-se săracilor cărora le-a fost dedicată Liturghia, Papa a spus: „Cât de rău ne face să ne prefacem că nu îl observăm pe Lazăr care este exclus şi desconsiderat! Înseamnă a ne întoarce faţa de la Dumnezeu. Înseamnă a ne întoarce faţa de la Dumnezeu! Este un simptom de scleroză spirituală când interesul se concentrează asupra lucrurilor care trebuie produse, în locul persoanelor care trebuie iubite. Aşa se naşte contradicţia tragică din timpurile noastre: cu cât se măresc progresul şi posibilităţile, care este un bine, cu atât există mai mulţi cei care nu pot să aibă acces la ele. Este o mare nedreptate care trebuie să ne preocupe, mul mai mult decât să ştim când şi cum va fi sfârşitul lumii. Pentru că nu putem sta liniştiţi în casă în timp ce Lazăr zace la uşă; nu există pace în casa celui care se simte bine, când lipseşte dreptate în casa tuturor.” „Să cerem harul de a nu închide ochii în faţa lui Dumnezeu care ne priveşte şi în faţa aproapelui care ne interpelează”, a spus Papa la final. „Să deschidem ochii spre aproapele, mai ales spre fratele uitat şi exclus, spre ‘Lazăr’ care zace în faţa uşii noastre. Acolo se îndreaptă lupa Bisericii. Fie ca Domnul să ne elibereze de a o îndrepta spre noi. Să ne abată de la aparenţele înşelătoare care ne distrag, de interese şi de privilegii, de alipirile de putere şi de glorie, de seducţia duhului lumii. […] Să ne dea Domnul să privim fără frică la ceea ce contează, să ne îndreptăm inima spre El şi spre adevăratele noastre comori.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 980, Ultimul acces: 2026-10-27 17:57:09
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
