© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: De unde vin vocaţiile? Din întâlnirea cu Dumnezeu[2016-10-22]22.10.2016, Vatican (Catholica) - Când vine vorba de promovarea vocaţiilor în Biserică, a spus Papa Francisc, totul porneşte de la întâlnirea cu Dumnezeu. Slujirea pastorală în acest sens trebuie să se concentreze pe ascultarea tinerilor şi pe a fi acolo pentru a răspunde întrebărilor lor. Indicând spre motoul întâlnirii, „Miserando atque eligendo”, care este şi motoul său, Papa a spus: „Am ales acest moto amintindu-mi de anii tinereţii în care am simţit puternică chemarea Domnului: nu a avut loc ca urmare a unei conferinţe sau datorită unei teorii frumoase, ci pentru că am experimentat privirea milostivă a lui Isus asupra mea”.Şi a continuat: „Este frumos că aţi venit aici, din multe părţi ale lumii, să reflectaţi asupra acestei teme, dar, vă rog, să nu se termine totul cu o întâlnire frumoasă! Pastoraţia vocaţională înseamnă a învăţa stilul lui Isus, care trece prin locurile vieţii zilnice, se opreşte fără grabă şi, privindu-i pe fraţi cu milostivire, îi conduce la întâlnirea cu Dumnezeu Tatăl.” A subliniat că „pastoraţia vocaţională este o întâlnire cu Domnul! Când îl primim pe Cristos trăim o întâlnire decisivă, care face lumină asupra existenţei noastre, ne scoate afară din neliniştea lumii noastre mici şi ne face să devenim discipoli îndrăgostiţi ai Învăţătorului.” Sfântul Părinte a adresat vineri aceste cuvinte participanţilor la conferinţa organizată în 19-21 octombrie, pe tema pastoraţiei vocaţionale, de Congregaţia pentru Cler a Vaticanului. Amintim că pe 6 octombrie s-a anunţat tema următorului Sinod al Episcopilor, din 2018: „Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional”. Discursul Papei către participanţii la conferinţă a inclus deci subiecte care se vor regăsi şi în viitorul Sinod. Astfel a amintit chemarea lui Matei de către Isus: „mai întâi iese din nou ca să predice, apoi îl vede pe Levi aşezat la postul lui de vamă şi, în sfârşit, îl cheamă. Putem să ne oprim asupra acestor trei verbe, care indică dinamismul oricărei pastoraţii vocaţionale: a ieşi, a vedea, a chema.” Legat de „a ieşi”, Papa a spus că pastoraţia vocaţională are nevoie de „o Biserică în mişcare, capabilă să lărgească propriile graniţe, măsurându-le nu după îngustimea calculelor umane sau după frica de a greşi, ci după măsura largă a inimii milostive a lui Dumnezeu. Nu poate să existe un semănat rodnic de vocaţii dacă rămânem pur şi simplu închişi în criteriul pastoral comod al lui «mereu s-a făcut aşa», fără a fi îndrăzneţi şi creativi în această misiune de a regândi obiectivele, structurile, stilul şi metodele evanghelizatoare din propriile comunităţi. Trebuie să învăţăm să ieşim din rigidităţile noastre care ne fac incapabili să comunicăm bucuria Evangheliei, din formulele standardizate care adesea rezultă că sunt anacronice, din analizele preconcepute care închid viaţa persoanelor în scheme reci. A ieşi din toate acestea.” A trecut apoi la „a vedea”. „Astăzi, din păcate, graba şi viteza stimulilor la care suntem supuşi nu lasă întotdeauna spaţiu acelei tăceri interioare în care răsună chemarea Domnului. Uneori, este posibil să existe acest risc şi în comunităţile noastre: păstori şi lucrători pastorali cuprinşi de grabă, excesiv de preocupaţi de lucrurile care trebuie făcute, care riscă să cadă într-un activism organizator gol, fără a reuşi să se oprească pentru a întâlni persoanele.” Papa a descris păstorul ideal: „atent, nu grăbit, capabil să se oprească şi să citească în profunzime, să intre în viaţa celuilalt fără a-l face să se simtă vreodată nici ameninţat nici judecat. Privirea păstorului este capabilă să provoace uimire pentru Evanghelie, să trezească din aţipeala în care cultura consumismului şi a superficialităţii ne cufundă şi să provoace întrebări autentice despre fericire, mai ales în tineri. Este o privire de discernământ, care însoţeşte persoanele, fără a lua în stăpânire conştiinţa lor, fără a pretinde să controleze harul lui Dumnezeu.” În fine, despre „a chema” Pontiful a spus că „este verbul tipic al vocaţiei creştine”. A făcut referire la pasajul evanghelic cu Matei/Levi: „Adresându-se lui Matei, se limitează să spună: ‘Urmează-mă!’ În acest mod, trezeşte în el fascinaţia de a descoperi o nouă ţintă, deschizând viaţa sa spre un ‘loc’ care merge dincolo de biroul său mic unde era aşezat. Dorinţa lui Isus este de a pune persoanele în mişcare, de a le zgâlţâi dintr-un sedentarism letal, de a elimina iluzia că se poate trăi fericit rămânând aşezaţi comod între propriile siguranţe.” Şi a subliniat că această dorinţă de căutare, care se află adesea în cei mai mulţi tineri, este „comoara pe care Domnul o pune în mâinile noastre şi pe care trebuie să o îngrijim, să o cultivăm şi să o facem să odrăslească”. La final s-a adresat preoţilor şi Episcopilor: „perseveraţi în a ieşi, în a semăna Cuvântul, cu priviri de milostivire. Acţiunii voastre pastorale, discernământului vostru şi rugăciunii voastre este încredinţată pastoraţia vocaţională. Aveţi grijă să o promovaţi adoptând metodele posibile, exercitând arta discernământului şi dând impuls, prin evanghelizare, temei vocaţiilor la preoţie şi la viaţa consacrată. Nu vă fie frică să vestiţi Evanghelia, să întâlniţi, să orientaţi viaţa tinerilor. Şi nu fiţi timizi în a le propune calea vieţii sacerdotale, arătând, înainte de toate cu mărturia voastră bucuroasă, că este frumos a-l urma pe Domnul şi a-i dărui Lui viaţa pentru totdeauna.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 776, Ultimul acces: 2026-10-27 20:17:44
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
