© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
PS Frăţilă despre pr. Bernard Ştef[2016-10-19]pr. Bernard Stef19.10.2016, Bucureşti (Catholica) - Sâmbătă, 22 octombrie 2016, se vor împlini o sută de ani de la naşterea părintelui Bernard (Ştefan) Ştef, călugăr augustinian asumpţionist, mărturisitor ale credinţei catolice în persecuţia comunistă, unul din sufletele generoase care au ajutat, după 1990, la reînvierea Blajului. Pe situl Episcopiei de Bucureşti citim: „Episcopul, dar şi preoţii sau credincioşii Episcopiei noastre care l-au cunoscut pe părintele Bernard îşi exprimă recunoştinţa pentru mărturia sa preoţească şi pentru rugăciune, pentru dăruirea cu care i-a primit şi însoţit ani de-a rândul la picioarele altarului Fecioarei săracilor de la Cărbunari.” PS Mihai Frăţilă, Episcop de Bucureşti, îl descrie pe pr. Bernard ca „o persoană liberă de etichete şi de vicleniile care, ticluite anume de cel rău pentru cler, pot întina inimile, transformând până şi cel mai profund zel pentru Dumnezeu în statui de ceară pentru vanitate. Era extrem de încântat că Dumnezeu îi acordase harul de a însemna firul speranţei într-o viaţă construită prin răbdare. Era conştient că era vorba despre un breviar al paşilor prin vremi sub Dumnezeu.” Şi îşi aminteşte apoi de cursul asupra catehismului susţinut în 1991 celor din primul an de teologie de la Blaj. „În acel timp de după eliberare marcat de multe răvăşiri”, scrie Episcopul, „părintele Bernard era unul din cei mai mici care ţineau zi de zi greul misiunii. Aş fi ingrat dacă nu aş pomeni aici de complicitatea părintelui cu Maica Domnului, mulţumindu-mă să spun ce bucurie sufletească iradia când vorbea de harul pelerinajului în casa Fecioarei săracilor de la Cărbunari. Nu sunt puţini cei care ştiu că părintele Ştef nu o deranja niciodată pe Preacurata cu probleme ‘materiale’. Apela pentru rezolvarea acestora la Sfântul Iosif şi era foarte convins de harul ajutorului primit. Aşa s-a născut, de pildă, ‘chioşcul’ pentru Liturghie de la Cărbunari – sub auspiciile unui serios umor teologic.” Relatarea Episcopului continuă: „Cu doi ani înainte de trecerea sa dincolo, internat într-o clinică la Cluj părintele simţise ceasul plecării. Domnul ni l-a mai lăsat o vreme, bătrâneţea neştergându-i rafinamentul, dar nici distincţia. Se resemnase demult la ceea ce vârsta îi permitea, căutând să afle întotdeauna un echilibru, astfel ca trăirea cu Domnului să nu îşi piardă gustul ofrandei. Atunci când pleacă dincolo un preot, Biserica suferă o implacabilă sărăcire interioară. Cu toate că patetismul este străin de prospeţimea Evangheliei, credinţa în Cristos fiind în Înviere şi nu în nemurire, plecarea părintelui Bernard din mijlocul nostru ne-a lăsat cerniţi. Este mai curând un sfârşit de capitol al extraordinarei bunătăţi al lui Dumnezeu faţă de noi, sufletele simple şi generoase continuând să ne rămână alături.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 813, Ultimul acces: 2026-10-27 21:54:20
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
