Papa Francisc: Sărăcia este concretă şi trebuie înfruntată direct[2016-10-19]Papa Francisc19.10.2016, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a afirmat miercuri că în timp ce a dona bani pentru opere de caritate ne poate face să ne simţim mai bine, a vedea sărăcia cu proprii ochi este o provocare ce nu trebuie evitată. „Atunci când, mergând pe stradă, întâlnim o persoană aflată în necesitate, sau când un sărac vine să bată la uşa casei noastre, este foarte diferit, pentru că nu mai sunt în faţa unei imagini, ci suntem implicaţi personal”, a spus Pontiful pe 19 octombrie. „Nu mai există nici o distanţă între mine şi el sau ea şi mă simt interpelat”, a continaut el. „Sărăcia în abstract nu ne interpelează, ci ne face să ne gândim, ne face să ne plângem; dar atunci când vedem sărăcia în trupul unui bărbat, al unei femei, al unui copil, acest lucru ne interpelează! […] Nu mai există nici o distanţă între mine şi săracul pe care îl întâlnesc. În aceste cazuri, care este reacţia mea? Îmi întorc privirea şi trec mai departe? Sau mă opresc să vorbesc şi mă interesez de starea sa?” Aceste întrebări au fost puse la audienţa generală de miercuri, în care Sfântul Părinte s-a oprit asupra pasajului din Iacob 2, unde se spune că „credinţa fără fapte este moartă”. Atenţia s-a oprit în special asupra unor fapte ale milostivirii trupeşti, şi anume a da de mâncare celor înfometaţi şi de băut celor însetaţi. Credinţa fără fapte este moartă „pentru că este incapabilă să facă fapte, caritate, să iubească. Există mereu cineva căruia îi este foame şi sete şi are nevoie de mine. Nu pot să deleg pe nimeni altul. Acest sărac are nevoie de mine, de ajutorul meu, de cuvântul meu, de angajarea mea. Suntem cu toţii implicaţi în aceasta”, a spus Papa. Şi a mai explicat: „Experienţa foamei este dură. Ştie ceva despre aceasta cel care a trăit perioade război sau de foamete. Şi totuşi această experienţă se repetă în fiecare zi şi convieţuieşte alături de belşug şi de risipă.” Papa Francisc a spus că „una dintre consecinţele aşa-numitei ‘bunăstări’ este aceea de a conduce persoanele la închiderea în ele însele, făcându-le insensibile faţă de exigenţele celorlalţi. Se face totul pentru a le înşela prezentând modele de viaţă efemere, care dispar după câţiva ani, ca şi cum viaţa noastră ar fi o modă de urmat şi de schimbat în fiecare anotimp. Nu este aşa. Realitatea trebuie primită şi înfruntată aşa cum este ea, şi adesea ne face să întâlnim situaţii de necesitate urgentă.” Invitând la a ne aminti episodul când Isus le cere discipolilor Săi să dea de mâncare mulţimilor, urmată de minunea înmulţirii pâinilor şi peştilor, Sfântul Părinte a evidenţiat mesajul cheie: „puţinul pe care îl avem, dacă îl încredinţăm în mâinile lui Isus şi îl împărtăşim cu credinţă, devine o bogăţie supraabundentă”. La final a citat din enciclica predecesorului său, Papa Benedict al XVI-lea: „A da de mâncare celor înfometaţi este un imperativ etic pentru Biserica universală. […] Dreptul la alimentaţie, precum şi cel la apă, au un rol important pentru dobândirea altor drepturi. […] De aceea, este necesar să se maturizeze o conştiinţă solidară care să considere alimentaţia şi accesul la apă ca drepturi universale ale tuturor fiinţelor umane, fără deosebiri şi fără discriminări” (Caritas in veritate, 27). Şi a încheiat spunând: „Să nu uităm cuvintele lui Isus: ‘Eu sunt pâinea vieţii’ şi ‘Dacă îi este sete cuiva, să vină la mine’. Pentru noi toţi cei care credem sunt o provocare aceste cuvinte, o provocare de a recunoaşte că raportul nostru cu Dumnezeu trece prin hrănirea celor înfometaţi şi prin a da de băut celor însetaţi, raportul cu un Dumnezeu care a revelat în Isus faţa Sa de milostivire.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 817, Ultimul acces: 2026-10-27 10:49:54
|
Timp total: 0.04s...
[]:1