Patriarhul României: Inima curată şi bună este brazdă de pământ roditor pentru cuvântul Evangheliei - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Patriarhul României: Inima curată şi bună este brazdă de pământ roditor pentru cuvântul Evangheliei

[2016-10-16]
de Andrei Pau

Evanghelia duminicii a 21-a după Rusalii, în Pilda Semănătorului, Mântuitorul ne arată că rostul vieţii este primirea şi rodirea cuvântului lui Dumnezeu, a spus Preafericirea Sa credincioşilor prezenţi duminică, 16 octombrie 2016, la Biserica Albă din Capitală. De asemenea, Patriarhul României a evidenţiat că inima curată şi bună este brazdă de pământ roditor pentru cuvântul Evangheliei.
Sute de credincioşi bucureşteni au fost prezenţi la slujba de resfinţire a Bisericii Sfântul Nicolae oficiată de Preasfinţitul Părinte Timotei, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. În continuare, ierarhul a oficiat Sfânta Liturghie. Prezent la acest moment important al parohiei a fost şi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
În cadrul omiliei rostite, Patriarhul României a explicat învăţătura ce reiese din pericopa evanghelică citită la Sfânta Liturghie.
Domnul Hristos ne spune că din seminţele aruncate în brazdă, una a căzut lângă drum şi a fost călcată în picioare de către trecători, iar apoi păsările cerului au mâncat-o. A doua sămânţă a căzut pe piatră, a răsărit, dar din lipsa umezelii s-a uscat foarte curând. A treia sămânţă a căzut între spini, a crescut împreună cu aceştia, dar în cele din urmă a fost înăbuşită. A patra sâmânţă a căzut pe pâmântul cel bun şi a făcut rod însutit, a arătat Preafericirea Sa.
Patriarhul Daniel a evidenţiat că Mântuitorul Hristos nu tâlcuia înţelesul pildelor deoarece omul cu cât înaintează în viaţă adaugă noi înţelesuri duhovniceşti din parabolele Domnului Hristos. Cu toate acestea, la insistenţele sfinţilor săi ucenici, Mântuitorul explică tâlcul acestei pilde.
Potrivit pildei Mântuitorului, sămânţa căzută lângă drum este reprezentată de oamenii înşelaţi de diavol.
Mântuitorul explică această pildă şi arată că prima categorie de oameni menţionaţi în parabolă sunt oamenii înşelaţi de diavol. Aceştia aud cuvântul, dar vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor ca nu cumva crezând să se mântuiască. Primul obstacol pe care semănătorul îl întâmpină este diavolul care ia din inima omului cuvântul lui Dumnezeu binevestit de Biserică prin slujitorii ei. Adesea, unii oameni înşelaţi de diavoli spun «Cuvântul acesta nu mă priveşte pe mine» sau «Cuvântul acesta nu este actual pentru zilele noastre». În multe feluri vrajmaşul găseşte motive ca să răpească din inima omului cuvintele Evangheliei. De multe ori el înşeală pe oameni făcându-i neatenţi, indiferenţi sau neglijenţi, uitând repede cuvintele pe care le ascultă. Călcarea în picioare a seminţei care a căzut lângă drum înseamnă nesocotirea seminţei deoarece aceasta a căzut pe calea obiceiurilor rele care impiedică sufletul omului să asculte cuvântul lui Dumnezeu, a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
Preafericirea Sa a explicat că sămânţa căzută pe piatră reprezintă pe cei care au o credinţă nestatornică.
Sămânţa care a răsărit, dar s-a uscat înseamnă credinţa spontană, nestatornică. Aceasta este a doua categorie de oameni descrisă simbolic de Mântuitorul Iisus Hristos prin sămânţa care a căzut pe piatră. Aceştia sunt cei care aud cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar nu au rădăcină. Ei cred pănă la un timp, iar la vreme de încercare se leapădă, spune Mântuitorul. Oamenii din această categorie primesc cu bucurie cuvântul evangheliei şi îl cultivă atât timp cât le merge bine. Când vine vremea de încercare sau prigoană atunci ei se leapădă de credinţă. Uni se întreabă «Ce rău am făcut eu ca să fiu pedepsit? Sunt unii oameni mai răi decât mine şi nu păţesc nimic, ba dimpotrivă le merge bine ». În felul acesta începe îndoiala în credinţă căreia îi urmează răzvrătirea, cârtirea şi învinuirea lui Dumnezeu pentru necazurile vieţii. Mulţi oameni care erau evlavioşi în copilărie şi în tinereţe sau cât timp totul a mers bine în viaţa lor îşi pierd mai apoi credinţa în vreme de încercare. Entuziasmul lor de la început a ajutat să răsară în sufletele lor cuvântul lui Dumnezeu, dar credinţa care a răsărit repede nu a crescut suficient pentru a fi o credinţă statornică, ci a rămas o credinţă superficială, îndoielnică, a evidenţiat Patriarhul Daniel.
În cadrul explicării pildei, Mântuitorul Hristos evidenţiază că sămânţa căzută între spini este reprezentată de oamenii care primesc cuvântul Domnului, dar care nu sporesc în cele duhovniceşti.
Spinii grijilor lumeşti sufocă iubirea făţă de Dumnezeu şi de aproapele. Aceasta este cea de-a treia categorie de oameni de care vorbeşte Mântuitorul în Evanghelia de astăzi. Aceştia sunt cei care primesc cuvântul lui Dumnezeu, dar cuvântul nu ajunge să rodească deplin din cauza înăbuşirii lui de preocupări înrobitoare. Aceştia sunt oamenii care nu mai găsesc timp să se roage dimineaţa şi seara pentru că în tot timpul au prea multe griji legate de lucruri limitate sau trecătoare. Ei uită de legătura cu Dumnezeu cel veşnic, izvorul vieţii şi al tuturor binefacerilor. Există atâţia oameni care sunt copleşiţi de grijile vieţii materiale încât nu se mai gândesc la rostul vieţii lor pe pâmânt. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur zice « Ce folos de viaţa aceasta trecătoare dacă în timpul ei nu ne pregătim pentru a dobândi viaţa netrecătoare?», a arătat Patriarhul României.
Cea de-a patra sămânţă îi simbolizează pe oamenii care primesc şi împlinesc cuvântul lui Dumnezeu.
Evanghelia ne arată în partea finală a pildei că inima curată şi bună este brazdă de pământ roditor pentru cuvântul evangheliei. A patra categorie de oameni sunt cei cu inima curată şi bună. Am putea spune că numai o pătrime dintre oameni fac roditor cuvântul lui Dumnezeu. Ei pun în practică învăţătura evangheliei. Numai inima curată, sinceră şi smerită curăţită prin lacrimile pocăinţei şi prin spovedanie, prin împărtăşanie şi prin fapte bune redevine haina luminoasă primită la botez. Aşadar, inima curată şi bună este starea duhovnicească a sufletului în care cuvântul mântuitor şi sfinţitor al evangheliei devine roditor, a spus Preafericirea Sa.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 833, Ultimul acces: 2026-10-27 08:06:03