Liturghie arhierească la Catedrala Episcopală din Oradea - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Liturghie arhierească la Catedrala Episcopală din Oradea

[2016-03-08]
Sute de credincioşi au participat la Sfânta Liturghie arhierească săvârşită de Chiriarhul Oradiei, Preasfinţitul Părinte Sofronie, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi. La Catedrala Episcopală Învierea Domnului şi Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei din Oradea, în Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, a lăsatului sec de carne, din 06 martie 2016, s-au înălţat rugăciuni speciale pentru Majestăţile Lor Regele Mihai I al României şi Regina Ana, pentru bolnavii din spitale, azile şi orfelinate, dar şi pentru ajutorul celor aflaţi în închisori.
Preasfinţitul Părinte Sofronie a hirotonit 150 de preoti, de la întronizare
De asemenea, Ierarhul Oradiei a hirotonit pe teologul Sebastian Cristian Mărcuţ, diacon la biserica cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din Parohia Fegernic, Protopopiatul Marghita. Noul diacon urmează să primească darul preoţiei în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, 13 martie 2016, după cum ne spune Pr. Cristian Rus. Preasfinţitul Părinte Sofronie a fost întronizat în scaunul de Episcop al Oradiei, la 25 februarie 2007.
Tot duminică, 06 martie 2016, cu prilejul sărbătorii Aflarea Sfintei Cruci, credincioşii au avut bucuria de a se închina la racla care adăposteşte un fragment, din Cinstitul Lemn al Sfintei şi de Viaţă făcătoarei Cruci. Răspunsurile liturgice au fost date de către Corul de adulţi Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana, de la Catedrala Episcopală Învierea Domnului şi Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei din Oradea.
„Să nu lăsăm deoparte milostenia şi grija faţă de aproapele nostru”
La final, Preasfinţitul Părinte Sofronie a subliniat învăţăturile duhovniceşti ce se desprind din cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos relatate prin textul scripturistic, de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 25, versetele de la 31 la 46:
„Duminica specială în care ne aflăm ne pregăteşte pentru a intra, aşa cum se cuvine, în postul care stă să înceapă, un post în care suntem chemaţi să ne oprim şi să ne îndepărtăm de păcatele noastre, de gândurile rele şi faptele necuviincioase, prin înfrânarea de la alimente, şi suntem cu toţii invitaţi să ne înfrânăm de la toate poftele cele stricătoare de suflet şi de trup, să ţinem în frâu egoismul nostru.”
Predica Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcop al Oradiei, în Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, a lăsatului sec de carne, din 6 martie 2016
„Duminica specială în care ne aflăm ne pregăteşte pentru a intra, aşa cum se cuvine, în postul care stă să înceapă, un post în care suntem chemaţi să ne oprim şi să ne îndepărtăm de păcatele noastre, de gândurile rele şi faptele necuviincioase, prin înfrânarea de la alimente, şi suntem cu toţii invitaţi să ne înfrânăm de la toate poftele cele stricătoare de suflet şi de trup, să ţinem în frâu egoismul nostru.”
„Perioada care ne stă înainte, pe lângă postul binecuvântat ce ne este îmbiat în Sfânta Biserică, pe lângă rugăciunea ce se cere a fi înmulţită, îndeosebi acum, şi, vai, câtă nevoie de rugăciune este în lumea noastră (!), Duminica de astăzi ne aduce aminte să nu lăsăm deoparte milostenia, să nu lăsăm deoparte grija faţă de aproapele nostru lipsit, flămând, însetat, străin, gol, bolnav, întemniţat, suferind şi marginalizat, pentru că în aproapele nostru, fratele mai mic al lui Hristos Domnul, stă Însuşi Hristos Mântuitorul, prin chipul Său, tăinuit, urmând ca noi, prin fapta cea bună, să descoperim propriul nostru suflet şi chipul lui Hristos din inima noastră, Care este Bun şi Milostiv şi Care a murit pentru noi, oamenii, şi pentru toţi fraţii noştri în umanitate.”
„Dar El este şi Judecător Drept, Care se va întâlni cu fiecare dintre noi la sfârşitul veacurilor şi în faţa Căruia va trebui să dăm socoteală pentru faptele noastre. Judecata de Apoi ne aşteaptă pe toţi şi niciun om născut sub soare nu face excepţie de la întâlnirea cu Înfricoşătorul Judeţ al Domnului Iisus Hristos în Ziua Domnului, la învierea morţilor.
Din nefericire, lumea secularizată, profund înstrăinată de Mântuitorul Hristos şi îndepărtată de Biserica Sa, începe să privească cu din ce în ce mai mare indiferenţă evenimentul unic, solemn, spectaculos şi înfricoşător ce va avea loc la sfârşitul timpurilor, Judecata de Apoi. Pentru noi, creştinii, însă, care pe baza credinţei noastre credem, mărturisim şi încercăm să trăim, Judecata de Apoi este o realitate. Noi ne conducem viaţa după Revelaţia dumnezeiască, după Cuvântul lui Dumnezeu ascuns în Sfânta Scriptură, după Hristos Mântuitorul ascuns în poruncile Lui, cum ne învaţă Sfântul Cuvios Isaac Sirul. Pentru noi este o certitudine că Dumnezeu Singur este fără de început. Lumea aceasta şi umanitatea are un început prin crearea lui Adam şi a Evei de către Dumnezeu-Creatorul. Şi fiecare dintre noi, oamenii, avem un început al vieţii noastre. Dacă lumea materială, însă, este trecătoare şi păleşte şi se va sfârşi pentru a se înnoi şi a se arăta cerul nou şi pământul nou, făpturile lui Dumnezeu care au raţiune, îngerii cei nemateriali şi noi, oamenii, datorită darului lui Dumnezeu, avem început, dar nu avem sfârşit, pentru că moartea este doar o etapă a vieţii, şi viaţa noastră este fără de sfârşit.”
„În pericopa evanghelică pe care am ascultat-o acum, Mântuitorul Iisus Hristos, vorbind despre Împărăţia cerurilor, spune că a fost pregătită încă de la începuturile lumii. Împărăţia cerurilor este destinaţia finală, ţinta călătoriei noastre, căci viaţa unui om are un început şi un sfârşit aici pe pământ. Prima etapă a vieţii omului durează de la zămislire şi până la naştere, în cele nouă luni în care se află în pântecele mamei, când se formează organele şi membrele şi începe să se dezvolte şi sufletul, care, simţitor fiind, crează o legătură unică între pruncul din pântece şi maica ce-l poartă, de aici şi dragostea de mamă manifestată pe parcursul întregii vieţi. A doua etapă se întinde la naştere, până la moartea trupească, până la sfârşitul călătoriei pe pământ, atât cât trupul are putere, cum ne învaţă Scriptura. În călătoria noastră pe pământ ne pregătim pentru următoarea etapă a vieţii noastre, care durează dincolo de moarte. Sufletul nostru este nemuritor, iar în clipa în care se desprinde sufletul de trup, trupul începe să se desfacă în cele din care a fost alcătuit, materia intră în procesul de stricăciune şi din om rămân doar osemintele. Sufletul, însă, merge pentru a se înfăţişa la Judecata particulară. Dacă a făcut cele bune, moşteneşte cele bune, merge în ceruri, iar dacă a făcut cele rele, se chinuie.”
„După Judecata particulară, ce se petrece după moartea fiecăruia dintre noi, urmează o perioadă, mai lungă sau mai scurtă, până la Ziua Domnului, înfricoşătoarea zi a Judecăţii lui Hristos, când, potrivit descoperirii din Sfânta Scriptură, toate trupurile vor învia şi sufletele se vor întoarce în trupurile în care au locuit pe pământ şi aşa ne vom înfăţişa înaintea Dreptului Judecător. Atunci, Păstorul cel Bun, Mielul lui Dumnezeu junghiat pentru păcatele noastre şi pentru iertarea păcatelor noastre va sta pe Tronul de judecată şi vor veni, aşa cum am auzit din pericopa evanghelică, toate neamurile pământului la judecată. Din toate, Dumnezeu-Omul, Domnul nostru Iisus Hristos va alege şi va împărţi oile de capre. Ele sunt numite aşa pentru că Mântuitorul Hristos, atunci când învăţa, se folosea de exemple simple din viaţa de zi cu zi pentru ca poporul să înţeleagă mai bine. Toţi cei care cunosc realităţile pastorale ştiu cât este de uşor să paşti oile, oaia fiind un animal blând, supus şi smerit, pe când capra este un animal neastâmpărat, zburdalnic, care nu ascultă, ci sare şi distruge livezi şi plantaţii, prin egoismul ce îl are. Astfel, din vechime, oamenii buni şi ascultători au fost asemănaţi cu oile, iar cei neascultători cu caprele. Cum va împărţi Mielul lui Dumnezeu oile de capre ne învaţă El Însuşi: după câtă dragoste au arătat pe pământ, după câtă milă au avut faţă de aproapele, după cum au împlinit porunca iubirii aproapelui. De aceea, iubirea de aproapele, prin ajutorarea celor în lipsă, este criteriul după care se va împlini judecata.”

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 4068, Ultimul acces: 2026-09-24 18:58:18