© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Consacraţii să fie oameni ai întâlnirii[2016-02-03]În ziua în care Biserica a celebrat Sărbătoarea Prezentării lui Isus la Templu, s-a încheiat Anul Vieţii Consacrate, început în 30 noiembrie 2014. În cadrul Sfintei Liturghii prezidate în Bazilica San Pietro, Papa Francisc a îndemnat persoanele consacrate să fie oameni ai întâlnirii, păstrători ai uimirii, şi să trăiască bucuria recunoştinţei. Anul Vieţii Consacrate, a spus Sfântul Părinte, a fost "trăit cu atâta entuziasm. El, ca un fluviu, acum se varsă în marea milostivirii, în acest imens mister de iubire pe care îl experimentăm cu Jubileul extraordinar"."Sărbătoarea de astăzi, mai ales în Orient, este numită sărbătoarea întâlnirii", a spus Pontiful, amintind întâlnirile pe care le vedem în Evanghelia zilei. "În Templu Isus ne vine în întâmpinare nouă şi noi mergem în întâmpinarea Lui. Contemplăm întâlnirea cu bătrânul Simeon, care reprezintă aşteptarea fidelă a lui Israel şi exaltarea inimii pentru împlinirea vechilor promisiuni. Admirăm şi întâlnirea cu bătrâna profetesă Ana, care, văzându-l pe Prunc, tresaltă de bucurie şi îl laudă pe Dumnezeu." "Putem să vedem în aceasta începutul vieţii consacrate. Consacraţii şi consacratele sunt chemaţi înainte de toate să fie bărbaţi şi femei ai întâlnirii. De fapt, vocaţia nu porneşte de la un proiect al nostru gândit 'la măsuţă', ci de la un har al Domnului care ajunge la noi, printr-o întâlnire care schimbă viaţa. Cine îl întâlneşte cu adevărat pe Isus nu poate să rămână la fel ca înainte. El este noutatea care face noi toate lucrurile. Cine trăieşte această întâlnire devine martor şi face posibilă întâlnirea pentru alţii; şi se face şi promotor al culturii întâlnirii, evitând autoreferenţialitatea care ne face să rămânem închişi în noi înşine." "Evanghelia ne spune că 'tatăl şi mama Lui se mirau de cele spuse despre El'. Iosif şi Maria păstrează uimirea faţă de această întâlnire plină de lumină şi de speranţă pentru toate popoarele. Şi noi, creştini şi persoane consacrate, suntem păstrători ai uimirii. O uimire care cere să fie mereu reînnoită; vai de obişnuinţă în viaţa spirituală; vai de cristalizarea carismelor noastre într-o doctrină abstractă: carismele fondatorilor - aşa cum am spus de alte ori - nu trebuie sigilate în sticlă, nu sunt piese de muzeu. Fondatorii noştri... nu au domesticit harul Evangheliei; au avut mereu în inimă o sănătoasă nelinişte pentru Domnul, o dorinţă arzătoare de a-l duce altora, cum au făcut Maria şi Iosif în Templu. Şi noi suntem chemaţi astăzi să facem alegeri profetice şi curajoase." "În sfârşit, de la sărbătoarea de astăzi învăţăm să trăim recunoştinţa pentru întâlnirea cu Isus şi pentru darul vocaţiei la viaţa consacrată... Cât de frumos este când întâlnim faţa fericită a persoanelor consacrate, eventual înaintate în vârstă ca Simeon şi Ana, bucuroase şi pline de recunoştinţă pentru propria vocaţie. Acesta este un cuvânt care poate să sintetizeze tot ceea ce am trăit în acest An al Vieţii Consacrate: recunoştinţă pentru darul Duhului Sfânt, care însufleţeşte mereu Biserica prin diferitele carisme. Evanghelia se încheie cu această expresie: 'Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui'. Fie ca Domnul Isus, prin mijlocirea maternă a Mariei, să crească în noi şi să mărească în fiecare dorinţa întâlnirii, păstrarea uimirii şi bucuria recunoştinţei. Atunci alţii vor fi atraşi de lumina Sa şi vor putea să întâlnească milostivirea Tatălui." După Sfânta Liturghie, Papa Francisc a vorbit liber pe esplanada Bazilicii San Pietro, adresându-se consacraţilor: "Vă rog, nu uitaţi prima vocaţie, prima chemare. Amintiţi-vă! Şi cu acea iubire cu care aţi fost chemaţi, astăzi Domnul continuă să vă cheme. Nu coborâţi, nu coborâţi acea frumuseţe, acea stupoare a primei chemări. Şi apoi continuaţi să lucraţi... Mereu este ceva de făcut. Lucrul principal este să ne rugăm. 'Măduva' vieţii consacrate este rugăciunea: a ne ruga! Şi astfel a îmbătrâni, dar a îmbătrâni precum vinul bun!... Mie îmi place mult când găsesc acele călugăriţe sau acei călugări bătrâni, dar cu ochii strălucitori, pentru că au focul vieţii spirituale aprins. Nu s-a stins, nu s-a stins acel foc! Mergeţi înainte astăzi, în fiecare zi, şi continuaţi să lucraţi şi să priviţi la ziua de mâine cu speranţă, cerând mereu Domnului ca să ne trimită noi vocaţii, astfel opera noastră de consacrare va putea să meargă înainte." Imagini: Legături: textul integral al discursului papal Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1121, Ultimul acces: 2026-10-25 03:21:21
|
Timp total: 0.13s...
[]:1
