Cum se oglindeşte un 90% în presa noastră (Evz.ro)[2015-03-12]90% dintre părinţi au cerut în scris ora de religie pentru copiii lor.După vehemenţa campaniilor duse în toată presa împotriva orei de religie, liniştea care s-a lăsat de-odată pe subiect şi, mai mult, pitirea ştirii undeva jos, jos de tot în ordinul de zi al războinicilor media, pare ciudată. Dacă, să zicem, abia jumătate dintre părinţi ar fi făcut cerere pentru ora de religie, ia imaginaţi-vă ce delir ar fi fost în presă, ce potop de înţelepţi-explicatori, ce avalanşă de cetepism, cu ce urale ar fi fost întîmpinată dezrobirea poporului şi ce şuturi ar fi încasat Biserica obscurantistă ! Aşa, cînd după atîta osteneală atee răspunsul societăţii telespectatoare este acesta : 90% pentru ora de religie, ce să mai zici? Mai bine taci şi revii la domeniile predilecte de expertiză: Udrea şi Ponta şi Băsescu, la Microsoft şi la DNA, la cine ce mai combină prin PSD şi PNL. E clar, o chestiune extrem de importantă şi de profundă a societăţii a fost ratată de cei care se cred păzitorii conştiinţei şi sufletului ei. Pur şi simplu, mai toţi jurnaliştii vedetă care s-au pronunţat ferm nu au putut înţelege prea bine ce e, de fapt, cu chestia asta zisă ”ora de religie”. Au dat-o de gard şi acum o lasă baltă. Aşa cum e bine că există o societate civilă bine distanţată de politic, e cel puţin la fel de bine că lumea românească produce idei, opinii şi credinţe în afara influenţei presei. Rar mi-a fost dat să văd întreaga presă românescă unită sub acelaşi stindard. Iluzia progresistă plus ignoranţa deceniilor comuniste au reuşit să creeze numitorul comun al unei prese care, altfel, este cît se poate de divizată. Č?i acest numitor comun este atacul la religie. Răspunsul publicului ţintă, cu adevărat luat la ţintă de o propagandă atee feroce, a fost, însă, extrem de puternică: 90% dintre cei vizaţi s-au poziţionat împotriva a 90% dintre jurnaliştii care s-au pronunţat, în editoriale ori în alt gen, pe subiect. E un divorţ cam brutal, nu vi se pare? Nu-mi pasă ce vor face militanţii atei mai departe. O vor ţine pe-a lor, probabil. Vor continua să asedieze Biserica, vor continua să calomnieze credinţa, vor continua să se creadă buricul luminos şi omniscient al pămîntului într-o lume de troglodiţi cufundaţi în obscurantism. Îmi pasă, însă, de ceea ce vor face profesorii de religie, autorii manualelor de religie, bisericile toate cu încrederea extraordinară pe care le-au arătat-o părinţii elevilor din România. Č?i mă grăbesc să spun că văd, imediat, un pericol: Biserica poate să spună acum că totul e bine, că nu există motiv de îngrijorare, că manifestările ei sînt dincolo de reproş. Ar fi o eroare strategică cu efecte negative pe termen lung. Cred că tocmai această imensă victorie a spiritului religios aşează pe umerii Bisericii o imensă responsabilitate. Sper să ştie să o poarte. Dar, ca tot ce e românesc, şi povestea asta are o latură amuzantă. Au apărut deja ”experţii în comunicare” care spun că BOR a dus o campanie de PR excepţională, de mare subtilitate şi de colosal impact. Č?i dă-i şi comentează... După opinia mea, situaţia este perfect similară cu cea din noiembrie 2014. Aşa cum victoria lui Iohannis nu are nici o legătură cu campania lui electorală (ba aş zice chiar că victoria lui Iohannis s-a înregistrat în ciuda propriei campanii, care a fost lamentabilă!) şi victoria de acum a cauzei ”pro ora de religie” nu are mare legătură cu vreo campanie. Sigur, meritul părinţilor organizaţi în Asociaţie este major. Efortul lor merită mulţumiri calde. Č?i priceperea cu care o mare agenţie de pe piaţa românească a făcut clipurile este demnă de aplaudat. Cu atît mai mult cu cît ştiu bine că omul din fruntea ei se nevoieşte sincer şi discret pentru a fi un bun creştin. Dar, să spui că 90% a fost un rezultat obţinut ca urmare a unei campanii anumite, coerente şi susţinute este, iarăşi, o prostioară de talk-show. Opinia mea este că 90% reflectă exact procentul bunei experienţe a oamenilor (părinţi şi elevi) cu ora de religie. Procent consolidat cînd toţi aceştia au putut vedea la televizor că li se arăta exact inversul adevărului pe care ei îl trăiau. Ca de obicei, presa a transmis cu voluptate doar ratări: profesori prost pregătiţi care spun prostii la ora de religie, cazuri de catehizare aberante, copii năuciţi de inadecvarea unor dascăli eşuaţi. Č?i niciodată nu a vorbit despre celelalte situaţii, cu mult mai numeroase, în care profesorii de religie, dimpreună cu materia lor, sînt apreciaţi şi plăcuţi de elevi şi de ceilalţi profesori din cancelarie. În ceea ce mă priveşte, vorbind în jur cu diverşi oameni care au copii la şcoală, constat că 90% dintre ei mărturisesc mai degrabă experienţe pozitive decît negative, în vreme ce presa manipulează arătînd 90% experineţe negative. În această chestiune, din cîte se vede, televizorul e un fel de oglindă curbată care reprezintă o imagine răsturnată şi micşorată: 90% din televizor este doar 10% în realitate. Opiniile exprimate în paginile ziarului aparţin autorilor. Autor: Sever Voinescu Sursa: www.Culte.ro Contor Accesări: 681, Ultimul acces: 2026-09-23 10:13:48
|
Timp total: 0.03s...
[]:1