Sinaxar la Duminica întâi a Postului Mare - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Sinaxar la Duminica întâi a Postului Mare

[2015-03-01]
Biserica Ortodoxă se află la 1 martie 2015 în Duminica Ortodoxiei. Vă prezentăm în cele ce urmează Sinaxarul din Triod la această mare sărbătoare:
"În aceeaşi zi, în Duminica întâi a Postului Mare, facem pomenire de înălţarea sfintelor şi cinstitelor icoane, petrecută pe timpul de veşnică-pomenire a împăraţilor din Constantinopol, Mihail şi a maicii lui, Teodora, şi în vremea patriarhului Constantinopolului, Sfântul Metodie Mărturisitorul.
Leon Isaurul, potrivit îngăduinţei lui Dumnezeu, din păzitor de asini şi lucrător cu palmele, a pus stăpânire pe sceptrul împărăţiei Constantinopolului, pe vremea când cel întru sfinţi Gherman era cârma Bisericii. Îndată Leon a poruncit de l-a chemat la el şi i-a zis: Mi se pare, Înalt Prea Sfinţite Stăpâne, că icoanele nu se deosebesc întru nimic de idoli? Porunceşte deci să le scoată repede din biserici. Iar dacă sunt adevărate icoanele sfinţilor, atunci să fie ridicate mai sus, pentru ca să nu le spurcăm necontenit sărutându-le şi să cădem astfel în păcat.
Patriarhul a respins aceste cuvinte groaznice ale împăratului şi i-a spus: Să nu fii tu acela, împărate! Am auzit că s-a pornit odată cineva cu furie împotriva sfintelor icoane; iar numele aceluia este Conon. Eu mă numeam aşa, a răspuns împăratul, pe când eram copil.
Pentru că Gherman n-a vrut să asculte de porunca lui, împăratul l-a surghiunit de pe scaunul" patriarhal şi l-a înlocuit cu Anastasie, care-i împărtăşea gândul. Şi aşa s-a ivit atunci lupta împotriva sfintelor icoane.
După ce Leon şi-a sfârşit rău viaţa, a urmat la tronul împărătesc fiul lui, Constantin Copronim, care era pornit cu mult mai multă furie împotriva sfintelor icoane. Pentru ce să mai spunem câte şi ce fel de fapte groaznice a săvârşit şi acest nelegiuit? Dar şi el şi-a sfârşit viaţa mai ruşinos şi urmează pe tronul împărătesc fiul său născut cu Hazara. Dar pentru că şi el şi-a trăit rău viaţa, i-au urmat la conducerea împărăţiei Irina şi Constantin. Aceştia, sfă­tuiţi fiind de patriarhul Tarasie, au adunat al şaptelea Sinod Ecumenic şi Biserica lui Hristos a căpătat iarăşi sfintele icoane. După ce au părăsit şi aceştia tronul împă­rătesc, s-a urcat Nichifor patriciul, apoi Stavrachie, fiul lui, după care a urmat Mihail Rangabe. Toţi au cinstit sfintele icoane. Lui Mihail i-a urmat sălbaticul Leon Armeanul. Acesta a pornit o a doua luptă împotriva icoanelor, înşelat fiind de un monah eretic ce locuia închis într-o peşteră. Şi iarăşi a fost lăsată fără podoabă Biserica lui Dumnezeu. După Leon Armeanul a venit pe tronul îm­părătesc Mihail Amoreul. După el a venit Teofil, hui său, care i-a lăsat în urmă pe înaintaşii săi în nebunia sa împotriva icoa­nelor. Acest Teofil a dat la osânde şi pedepse groaznice pe mulţi dintre' Sfinţii Părinţi. După ce şi-a săturat cruzimea timp de doi­sprezece ani, s-a îmbolnăvit de boală grea; împărăteasa Teodora era foarte întristată din pricina aceasta. Copleşită de durere, a adormit şi a văzut în vis pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu cu Pruncul cel mai înainte de veci în braţe, înconjurată de îngeri strălucitori care loveau şi îşi băteau joc de Teofil, bărbatul ei. Când s-a sculat din somn, Teofil şi-a venit puţin în simţire şi a strigat:'Vai de mine, ticălosul! Din pricina sfintelor icoane sunt bătut'. îndată împără­teasa a pus la căpătâiul lui icoana Născă­toarei de Dumnezeu şi s-a rugat ei cu lacrimi. Iar Teofil, deşi era grozav de bolnav, văzând pe unul din cei ce stăteau în jurul lui că poartă engolpion, i l-a smuls şi l-a sărutat. Şi îndată gura lui, care scrâşnea împotriva icoanelor, şi neruşinatul lui gâtlej, care stătea deschis, au venit la starea lor firească de mai înainte, i s-au potolit necontenitele dureri şi chinuri şi a adormit mărturisind că bun lucru este a cinsti şi a ne închina sfin­telor icoane. Scoţând deci împărăteasa din lăzile ei cinstitele şi sfintele icoane, l-a făcut pe Teofil să le sărute şi să le cinstească din tot sufletul. După puţină vreme Teofil a murit. Teodora a chemat pe toţi cei din surghiun, a eliberat pe cei din închisori şi a poruncit să se trăiască în libertate. A izgonit de pe scaunul patriarhal pe Ioan, numit şi Ianis, care era mai mult căpetenia vrăjito­rilor şi nelegiuiţilor. Pe tronul patriarhal s-a suit mărturisitorul lui Hristos, Metodie, care pătimise multe mai înainte şi în groapă de viu fusese îngropat.
Aşa stând lucrurile, Ioanichie cel Mare, care a sihăstrit în munţii Olimpului, a avut o cercetare dumnezeiască. A venit la el marele sihastru Arsaachie şi i-a spus: Dum­nezeu m-a trimis la tine ca să mergem la preacuviosul bărbat Isaia, care sihăstreşte închis într-o peşteră din Nicomidia, spre a învăţa de la el cele ce sunt plăcute lui Dumnezeu şi potrivite Bisericii Lui.
Şi într-adevăr, când au ajuns la. el, au auzit din gura lui: Acestea zice Domnul: "Iată s-a apropiat sfârşitul duşmanilor icoanei Mele. Duceţi-vă la împărăteasa Teodora, dar şi la patriarhul Metodie, şi le grăiţi aşa: 'Să opriţi pe toţi cei nesfinţiţi şi aşa, împreună cu îngerii, să-mi aduceţi jertfă, cinstind icoana chipului Meu şi Crucea'.
Când au auzit acestea, s-au dus îndată la Constantinopol şi au vestit cele ce li s-au spus patriarhului Metodie şi tuturor aleşilor lui Dumnezeu. Iar ei adunându-se s-au dus la împărăteasă, pe care au aflat-o cu totul încredinţată, căci din părinţi era evlavioasă şi iubitoare de Dumnezeu. împărăteasa îndată şi-a scos icoana Născătoarei de Dum­nezeu ce-i atârna la gât şi, în văzul tuturor, a sărutat-o spunând: Să fie anatema toţi cei care nu se închină şi nu sărută icoanele, nu ca pe Dumnezeu, ci ca pe nişte chipuri ale acelora care au iubit pe Dumnezeu!
Toţi cei care erau acolo s-au bucurat cu bucurie mare. împărăteasa, la rândul ei, i-a rugat şi ea să facă rugăciuni pentru Teofil, bărbatul ei. Au fost înduplecaţi din pricina credinţei ei, cu toate că la început nu voiau. Şi în adevăr, cel întru sfinţi Metodie a adunat poporul, tot clerul şi pe arhierei în marea biserică a lui Dumnezeu, printre care erau şi aceşti bărbaţi aleşi: cei din Olimp, marele Ioanichie, Arsaachie şi Navcratie, ucenicii lui Teodor Studitul, Teofan şi Teodor scriitori şi mărturisitorii, Mihail Aghiopolitul şi Singhelul. Cu toţii au făcut toată noaptea rugăciuni către Dumnezeu pentru Teofil, rugându-se cu lacrimi şi cu fierbinte rugă. Aşa au făcut tot timpul celei dintâi săptămâni a Postului Mare. Acelaşi lucru l-a făcut şi împărăteasa Teodora, împreună cu femeile şi cu celălalt popor.
În timp ce făceau aceste rugăciuni, vineri, pe la revărsatul zorilor, împărăteasa a adormit şi i se părea că se găseşte la picioarele Crucii şi că treceau pe cale, cu mult zgomot, nişte oameni care duceau felu­rite unelte de chin. în mijlocul lor era dus legat cu mâinile la spate şi împăratul Teofil. Când l-a văzut, a mers şi ea după cei care-1 duceau pe Teofil. Ajungând la poarta cea de aramă, a văzut un bărbat strălucitor la faţă, care sta înaintea icoanei lui Hristos. Teofil s-a oprit înaintea lui. împărăteasa s-a atins de picioarele acelui bărbat şi se ruga pentru împărat. Dar numai ce a deschis Teodora gura, că acel bărbat i-a zis: Mare este, femeie, credinţa ta! Află că pentru lacrimile şi pentru credinţa ta, încă şi pentru rugile şi rugăminţile robilor Mei şi ale preoţilor Mei, iert pe Teofil, bărbatul tău!
După aceea a spus şi celor care-1 duceau pe Teofil: Dezlegaţi-l şi daţi-i femeii lui!
Împărăteasa l-a luat şi a plecat bucurându-se şi veselindu-se. Şi îndată s-a trezit din somn. Acestea a văzut împărăteasa Teodora.
Iar patriarhul Metodie, în timp ce se făceau rugăciuni şi cereri pentru Teofil, a scris pe o hârtie numele tuturor împăraţilor eretici, între care a pus şi numele lui Teofil. Această hârtie a pus-o sub Sfânta masă fără să ştie nimeni. Vineri vede şi el un înger înfricoşător că intră în biserica cea mare. Se apropie de el şi pare că-i spune: Ţi-a fost ascultată rugăciunea, episcope! împăratul Teofil a căpătat iertare! Nu mai supăra pe viitor Dumnezeirea cu el!
Patriarhul vrând să ştie de-i adevărată vedenia, s-a sculat din locul unde era, a luat hârtia, a desfăcut-o - o, judecăţile lui Dumnezeu! - şi a găsit şters cu totul de Dumnezeu numele lui Teofil.
Mult s-a bucurat împărăteasa când a au­zit acestea şi a cerut patriarhului să adune întreg poporul cu sfintele cruci şi cu sfintele icoane în biserica cea mare, ca s-o împo­dobească din nou cu sfintele icoane şi să facă tuturor cunoscută această nouă minune. Şi într-adevăr, îndată s-au adunat toţi în bise­rică cu lumânări în mâini. Au venit şi îm­părăteasa cu fiul ei. Şi făcând litanie, au pornit de acolo până la aşa-numitul Miliu, cu sfintele icoane, cu dumnezeieştile şi cin­stitele lemne ale crucii, cu sfânta şi dum­nezeiasca Evanghelie, strigând: ‘Doamne miluieşte-ne!'. Şi tot aşa s-au întors din nou în biserică şi au săvârşit dumnezeiasca Liturghie, aşezând la locul lor sfintele şi cin­stitele icoane cu ajutorul unor bărbaţi cu o viaţă deosebit de sfântă. Apoi au fost cinstiţi cei evlavioşi care au crezut drept şi au fost îndepărtaţi şi cei neevlavioşi şi care n-au primit cinstirea sfintelor icoane. Şi aceşti sfinţi mărturisitori au hotărât atunci ca în fiecare an să se facă aşa această sfântă prăznuire, ca nu cumva să cădem din nou în aceeaşi rătăcire.
Pentru rugăciunile sfinţilor Tăi mărtu­risitori, icoană întru totul asemenea Tatălui, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 830, Ultimul acces: 2026-09-26 05:34:43