© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Icoana - fereastră spre Dumnezeu, eveniment religios-duhovnicesc la Biserica Icoanei din Bucureşti în Duminica Ortodoxiei[2015-02-24]În perioada 26 februarie – 2 martie 2015, la Duminica Ortodoxiei (prima din postul Sfintelor Paşti), cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la biserica Icoanei din Bucureşti va avea loc a VIII-a ediţie a manifestării religios-duhovniceşti intitulată ,,ICOANA - FEREASTRĂ SPRE DUMNEZEU”, organizată de Arhiepiscopia Bucureştilor şi Protoieria 2 Capitală în colaborare cu Primăria Sectorului 2.Joi, 26 februarie 2015, orele 13.00, sfintele moaşte ale Sfântului Grigorie Decapolitul de la Mânăstirea Bistriţa (Arhiepiscopia Râmnicului), aduse la noi în ţară în ultimii ani ai secolului al XV-lea de către Banul Barbu Craioveanu,vor fi aşezate spre închinare la biserica Icoanei din Bucureşti, unde vor rămâne până luni, 2 martie 2015. Sâmbătă, 28 februarie 2015, după slujba Vecerniei (orele 17.00) oficiată de Preasfinţitul Părinte Timotei Parhoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, va avea loc procesiunea Lumina Ortodoxiei (orele 18.30) în jurul parcului Grădina Icoanei din apropiere. În timpul procesiunii, preoţii şi credincioşii vor purta lumânări aprinse şi vor cânta imne bisericeşti. Un detaşament al Poliţiei locale în uniforme de gală vor purta torţe aprinse. Duminică, 1 martie 2015, după Sfânta Liturghie oficiată începând cu ora 10.00 la biserica ICOANEI de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, de la orele 13.30, va avea loc procesiunea Icoana - fereastră spre Dumnezeu în jurul parcului Grădina Icoanei. Procesiunea se va încheia cu sfinţirea icoanelor purtate de credincioşi. *** Sfântului Grigorie Decapolitul s-a născut prin anii 780-790, chiar în vremea când a avut loc Sinodul VII Ecumenic de la Niceea din anul 787, sinod care a condamnat iconoclasmul, adică pe cei care respingeau cultul icoanelor. Făcea parte dintr-o familie înstărită, mama sa Maria fiind şi o femeie foarte evlavioasă. A respins îndemnul părinţilor săi de a se căsători cu o tânără aleasă de aceştia şi s-a retras în Munţii Isauriei. Acolo a cunoscut pe un fost episcop din Decapole, refugiat din pricină că se dovedise un vrednic apărător al cultului icoanelor. Arătându-i dorinţa de a se călugări, episcopul l-a îndemnat să între într-o mănăstire din apropiere, pentru a se iniţia în tainele vieţii monahale. La scurt timp îşi dă seama că egumenul mănăstirii, ca şi unii călugări, trecuseră de partea iconoclaştilor, adică a duşmanilor icoanelor. Plin de râvnă pentru apărarea dreptei credinţe şi a hotărârilor luate de către Sinodul de la Niceea, Grigorie a avut curajul să îl mustre pe egumen în faţa tuturor călugărilor din obştea respectivă. Acesta porunceşte ca Grigorie să fie bătut. Cu trupul plin de răni, tânărul monah a fugit într-o altă mânăstire din Decapole, unde era egumen un frate al mamei sale, cu numele Simeon, unde rămâne vreme de 14 ani. Urcând mereu pe treptele vieţii duhovniceşti, a cerut îngăduinţa să se retragă într-o peşteră din Munţii Isauriei, pentru a trăi singur. Curăţit de patimile trupeşti şi sufleteşti, Grigorie a auzit o chemare de sus care l-a îndemnat să părăsească peştera şi locurile natale, pentru ca să poată fi de folos şi altora. Dând urmare îndemnului venit de sus, Grigorie se îndreptă spre Apus. A petrecut o iarnă întreagă într-o mânăstire din Efes, apoi cu o corabie ajunge în oraşul Proconez. Cu o corabie a unor piraţi, uimiţi de curajul său, a ajuns la Tesalonic, unde este găzduit într-o mânăstire de către egumenul Marcu. Împreună cu un călugăr de aici, se îndreptă spre Roma. Au mers pe uscat până la Corint, în sudul Greciei, apoi cu o corabie au ajuns la Roma. Acolo, a trăit câteva luni neştiut de nimeni. Vindecarea unui om posedat de demoni îl face însă cunoscut. Pleacă apoi la Siracuza (în Sicilia) unde vindecă şi aici bolnavi prin rugăciunile sale şi a îndrumă spre o viaţă mai curată pe mulţi locuitori ai Siracuzei. Din Sicilia, Cuviosul Grigorie se reîntoarce în Grecia, la Hidros, aproape este ucis de către iconoclaşti. A ajuns apoi în Tesalonic, unde s-a stabilit la mănăstirea Sfântul Mina. Aici devine foarte cunoscut prin darul înaintevederii dar şi prin viaţa sa aleasă. Virtuţile cu care era împodobit, ca şi darul vindecărilor l-au făcut pe Grigorie vrednic să primească sfânta taină a preoţiei. Şi-a continuat viaţa cu aceeaşi râvnă spre cele sfinte, în folosul semenilor săi. Spre sfârşitul vieţii, s-a îmbolnăvit de o boală grea. Vestea suferinţei sale s-a răspândit repede, ajungând până la Constantinopol, unde se găsea şi unchiul sau Simeon, acum foarte bătrân, dar aruncat în închisoare pentru dârzenia cu care apăra cultul icoanelor. Acesta îl înştiinţă pe Grigorie unde este, arătându-iexprimându-şi dorinţa de a se revedea. În ciudă bolii de care suferea, Grigorie pleacă din Tesalonic la Constantinopol, unde îl găseşte pe unchiul său, eliberat din temniţă. În curând însă, istovit de boala de care suferea, Sfântul Grigorie a murit într-o mânăstire din capitala imperiului, în ziua de 20 noiembrie a anului 842. Ca semn al puterii lui Dumnezeu, după doar câteva luni de la moartea lui Grigorie, în martie 843, împărăteasa Teodora (în calitate de regentă a fiului său minor Mihail al III-lea) a convocat un sinod la Constantinopol care a consfinţit reinstaurarea cultului icoanelor. De atunci, în prima duminică a Postului Mare se sărbătoreşte Duminica Ortodoxiei, ca zi de biruinţă a dreptei credinţe. Serviciul Media al Protoieriei Sectorului II Capitală Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 1122, Ultimul acces: 2026-09-26 03:59:45
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
