Ajunul Crăciunului[2014-12-24]Biserica Ortodoxă se află astăzi, 24 decembrie 2014, în ajunul sărbătorii Naşterii Domnului. În această zi credincioşii acordă o importanţă deosebită pocăinţei şi rugăciunii, mai mult decât în alte zile.Ajunul Crăciunului este încă o zi de post, iar dezlegarea la mâncăruri de dulce se dă doar mâine (25 dec), în ziua sărbătorii Crăciunului, după Sfânta Liturghie. De aceea şi colindătorii sunt primiţi în această seară cu mâncăruri de post. "Ziua de Ajun a Crăciunului este o zi de post mai aspru decât în celelalte zile. Se ajunează până la ceasul al IX-lea (ora 15:00), când se obişnuieşte să se mănânce, în unele părţi, grâu fiert amestecat cu fructe şi miere, în amintirea postului Sfântului Prooroc Daniel şi al celor trei tineri din Babilon. În unele zone se ajunează până la răsăritul luceafărului de seară, care ne aminteşte de steaua ce a vestit magilor Naşterea Mântuitorului. Această ajunare aminteşte, de asemenea, de postul ţinut odinioară de catehumenii care, în seara acestei zile, primeau Botezul creştin şi apoi prima împărtăşire la Liturghia săvârşită atunci în acest scop". ("Liturgica generală", pr. prof. dr. Ene Branişte, EIMBOR, 1985) Ajunul Crăciunului, zi de colindat Naşterea Domnului este anunţată în lume de creştini prin colinde, primii care pornesc cu colindatul, în dimineaţa de Ajun, fiind copiii şi tinerii. Aceştia sunt primiţi de creştini cu mere, nuci, covrigi şi cu acele turte numite "Scutecelele lui Hristos". Pentru că până după Sfânta Liturghie din ziua de Crăciun este încă post, colindătorii trebuie şi ei primiţi cu daruri de post (covrigi, turte, nuci, fructe). Ajunul Crăciunului, când preotul vesteşte Naşterea Domnului Tot în ultima zi a Postului Crăciunului, preotul umblă pe la casele credincioşilor cu icoană Naşterii Domnului, spre a vesti măritul praznic al Întrupării Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria. Din punct de vedere liturgic, putem spune că această tradiţie, a umblatului cu icoana, este un fel de slujba în afară zidurilor bisericii. Este o slujba săvârşită pe uliţe şi pe străduţe, prin curţi şi prin case, pe la ferestre şi pe la uşi. Precum odinioară făcea crainicul, părintele se străduieşte a anuţa în tot locul şi pe tot omul o mare veste: Dumnezeu se face om, rămânând însă Dumnezeu! Astfel, singurul lucru nou sub soare se arată vrednic de o asemenea mare vestire. Fiecare preot vesteşte Naşterea Domnului în parohia lui. În funcţie de mărimea parohiei, preotul poate începe să umble cu icoană mai devreme sau mai târziu. Astfel, la sate, această vestire se petrece chiar în ajunul Crăciunului, pe când la oraşe, unde parohiile sunt mai mari şi credincioşii mai numeroşi, preoţii încep să umble cu icoană ceva mai devreme. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 1137, Ultimul acces: 2026-11-05 10:56:31
|
Timp total: 0.03s...
[]:1