Sf. Ioan Damaschin - Despre dumnezeiasca întrupare - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Sf. Ioan Damaschin - Despre dumnezeiasca întrupare

[2014-12-25]
Cel îndurat, cel care a dat existenţa şi cel care a dăruit o existenţă fericită, n-a trecut cu vederea pe omul care a fost amăgit prin acest atac al diavolului, începătorul răutăţii, n-a trecut cu vederea pe omul care n-a păzit porunca creatorului, care a fost lipsit de har, care s-a dezbrăcat de curajul pe care îl avea faţă de Dumnezeu, care s-a acoperit cu asprimea vieţii plină de dureri — căci aceasta simbolizează frunzele de smochin258 — care s-a îmbrăcat cu murirea, adică cu mortabilitatea şi grosolănia corpului — căci aceasta simbolizează îmbrăcarea cu piei259 — care a fost izgonit din paradis260, potrivit dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care a fost condamnat la moarte şi supus stricăciunii. Nu. Dumnezeu nu l-a trecut cu vederea, ci mai întâi l-a povăţuit în multe chipuri, chemându-l să se pocăiască prin suspin şi cutremur, prin potopul cu apă, prin distrugerea întregului neam omenesc aproape261, prin amestecul şi împărţirea limbilor262, prin supravegherea îngerilor263, prin incendierea oraşelor264, prin apariţiile tipice dumnezeieşti, prin războaie, prin biruinţe, prin înfrângeri, prin semne şi minuni, prin diferite puteri, prin lege, prin profe ţi. Prin toate acestea se căuta să se distrugă păcatul, care se răspândise în multe feluri, care subjugase pe om şi care îngrămădise în viaţă tot felul de răutate şi să readucă pe om la o existenţă fericită. Dar pentru că prin păcat a intrat moartea în lume265, ca o fiară sălbatică şi neîmblânzită, distrugând viaţa omenească, trebuia ca cel care avea să aducă mântuirea să fie fără de păcat, să nu fie supus prin păcat morţii, ci încă prin el să fie întărită şi înnoită firea, să fie povăţuită prin fapte, să fie învăţată calea virtuţii, care depărtează de la stricăciune şi conduce spre viaţa veşnică. În sfârşit, Dumnezeu arată noianul cel mare al dragostei de oameni pe care o are pentru om. Căci însuşi creatorul şi Domnul primeşte să lupte pentru creatura Lui şi se face învăţător cu fapta. Şi pentru că duşmanul amăgeşte pe om cu nădejdea Dumnezeirii266, acum este amăgit, căci Domnul s-a îmbrăcat cu haina trupului şi arată în acelaşi timp bunătatea, înţelepciunea, dreptatea şi puterea lui Dumnezeu. Bunătatea, pentru că n-a trecut cu vederea slăbiciunea făpturii Lui, ci s-a îndurat de cel căzut şi i-a întins mâna. Dreptatea, pentru că omul fiind biruit, nu îngăduie ca altcineva decât omul să învingă pe tiran şi nici nu răpeşte cu forţa pe om de la moarte, ci pe acela pe care altă dată moartea îl subjugase prin păcat, pe acesta cel bun şi cel drept l-a făcut iarăşi biruitor şi a mântuit pe cel asemenea prin unul asemenea, lucru ce părea cu neputinţă. Înţelepciunea, pentru că a găsit dezlegarea cea mai potrivită a acestui lucru imposibil. Căci prin bunăvoinţa lui Dumnezeu şi a Tatălui, Fiul Unul-Născut şi Cuvântul lui Dumnezeu, cel care este în sânul lui Dumnezeu şi al Tatălui267, cel deofiinţă cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, cel mai înainte de veci, cel fără de început, cel care era dintru început şi era cu Dumnezeu şi cu Tatăl şi era Dumnezeu268 şi există în chipul lui Dumnezeu269, se pogoară aplecând cerurile, adică smerind fără să smerească înălţimea Lui cea nesmerită, se pogoară spre robii Lui printr-o pogorâre inexprimabilă şi incomprehensibilă. Căci aceasta înseamnă pogorârea. Şi fiind Dumnezeu desăvârşit, se face om desăvârşit şi săvârşeşte cea mai mare noutate din toate noutăţile, singurul nou sub soare270, prin care se arată puterea infinită a lui Dumnezeu. Căci ce poate fi mai mare decât ca Dumnezeu să se facă om? Şi Cuvântul s-a făcut fără schimbare trup271 din Duhul cel Sfânt şi din Maria Sfânta Pururea Fecioară Născătoarea de Dumnezeu. Şi singurul iubitor de oameni se face mijlocitor între om şi Dumnezeu272, fiind zămislit în preacuratul pântece al Fecioarei, nu din voinţă sau din poftă sau din legătură bărbătească273 sau din naştere voluptuoasă, ci de la Duhul Sfânt şi în chipul celei dintâi faceri a lui Adam. Şi se face supus Tatălui, prin luarea firii noastre, vindecând neascultarea noastră şi făcându-ni-se pildă de ascultare, în afară de care nu este cu putinţă să dobândim mântuire.
Sf. Ioan Damaschin Dogmatica, Traducere de Pr. D. Fecioru, p. 80.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 1257, Ultimul acces: 2026-11-04 23:55:51