© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Împuternicitul de culte între supravegherea cultelor și respectarea legalității socialiste (Ziarullumina.ro)[2014-02-25]Instalarea regimului comunist, care se prefigura din 1944 odată cu venirea trupelor sovietice în România, lansa ideea începerii unei persecuții împotriva Bisericii. Orice gest al autorităților comuniste în raporturile pe care le avea cu Biserica se specula în ideea unei persecuții anticreștine, așa cum se întâmplase în Rusia interbelică. Această idee, care circula tot mai insistent, era rodul propagandei antonesciene, dar mai ales al literaturii antibolșevice românești interbelice, de altfel, în mare parte bine documentată și care reflecta realitățile tragice din spațiul rusesc. Și, totuși, Stalin avea să permită Bisericii să funcționeze, conștient fiind de forța acesteia în ridicarea moralului poporului rus în lupta împotriva marelui agresor nazist. Adică Stalin îngenunchease Biserica și tot el dispunea refacerea ei în ritmuri de muncă bolșevică. Românii au văzut-o ca o contrafacere a Bisericii și tot așa avea să fie propagată în exilul occidental. Această schimbare de optică a fost de prea puțini sesizată dintre oamenii Bisericii. Prin acești puțini s-a numărat Justinian Marina, care odată ajuns patriarh a căutat să speculeze tot mai mult relația pe care o avea cu Dej în favoarea Bisericii. Dar regimul comunist avea datoria față de Moscova de a prelua modelul. Încă din 1945 se propaga ideea sprijinirii Bisericii de către stat așa cum în Rusia, în plan local, acest lucru se concretiza prin prezența inspectorilor teritoriali de culte. Altfel spus, Biserica era separată de stat, dar statul avea grijă prin funcționarii săi ca Biserica să funcționeze astfel încât să nu pericliteze construcția socialismului. Iar modelul sovietic a fost preluat. Autoritățile de la București au interzis Bisericii să se manifeste în spațiul public, mai ales prin educarea tinerelor vlăstare, când prin noua lege a învățământului din 1948 religia a fost scoasă din școli. În această situație, Biserica a căutat soluții. A apelat la mai vechea metodă de catehizare a elevilor în tinda Bisericii. S-a iscat un scandal provocat mai ales de membrii de partid care din exces de zel doreau să-și dovedească fidelitatea față de regim. Atunci Ana Pauker, cu mânie proletară, a cerut în Secretariatul Biroului Politic al PMR ca popii să nu mai facă școală în Biserică, deoarece tinerii sunt expuși misticismului bolnăvicios, nemaiavând astfel posibilitatea să ingereze ideologia ateistă. Iar organele de represiune s-au executat. Doar atât aștepta nemilosul bolșevic Alexandru Drăghici, ministrul de interne și mai-marele peste Securitate. Tot acum, Dej a cerut numirea unor oameni ai regimului la nivel local, care să informeze partidul despre manifestările Bisericii în țară. Ministerul Cultelor s-a executat, în anul 1949 trimițând inspectorii săi în țară cu misiunea de a întocmi evidențe cât mai detaliate despre: numărul așezămintelor monastice și al viețuitorilor cu întreaga situație materială, preoții răi din punct de vedere politic și chiaburi, cei cunoscuți cu antecedente politice, cu activitate religioasă intensă, dar mai ales să-i antreneze în acțiunea de colectivizare abia începută și în lupta pentru pace. Acești funcționari aveau o misiune temporară, având datoria să colaboreze cu autoritățile locale de stat și de partid, dar și cu organele Securității. Autoritatea de care au uzat, de cele mai multe ori în mod abuziv, s-a concretizat prin: încurajarea noilor consilii provizorii locale de confiscare a sesiilor și caselor parohiale, obligarea preoților de a se manifesta prin discursuri politice, interzicerea frecventării bisericii de către credincioși, confiscarea materialelor de construcție de la unele lăcașuri de cult și de ștergere a vechilor însemne monarhiste din biserici. Abuzurile au constat inclusiv în acoperirea cu var a ochiului lui Dumnezeu pe motiv că este văzut ca ochiul lui Maniu sau cum la Craiovița membrii de partid au vrut să dărâme biserica aflată în construcție pentru a ridica un cămin cultural. Toate aceste abuzuri au fost criticate de patriarhul Justinian la conducerea de partid, din acest motiv intrând în conflict cu Vasile Luca. Dar același Vasile Luca, responsabil de culte din partea partidului, a mers mai departe. A instituit aproape în fiecare județ al țării câte un inspector de culte, cu sediul pe lângă sfaturile populare, pentru ca permanent acești funcționari să monitorizeze fenomenul religios, să refere și să propună soluții de minimalizare a ceea ce era firesc în funcționarea Bisericii. Din 1953, aceștia se vor numi împuterniciți de culte și vor constitui securitatea preoților. (Va urma)Autor: Adrian Nicolae Petcu Sursa: www.Culte.ro Contor Accesări: 854, Ultimul acces: 2026-09-20 13:05:29
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
