Papa Francisc - probleme cu cântatul și cu limbile străine[2013-04-02]După un spirit îndrăgostit de muzică și un poliglot precum Papa Benedict al XVI-lea, mulți au fost surprinși de faptul că Papa Francisc nu cântă și nu intonează la Liturghie, precum și de faptul că nu vorbește limbi străine (alta decât italiana) în contexte publice. S-a putut vedea aceasta încă de la prima Liturghie ca Papă, celebrată la 14 martie, în Capela Sixtină, cu Colegiul Cardinalilor, la momentele care în mod tradițional sunt cântate, noul Pontif recitând. Vizibil a fost acest aspect și ieri, 1 aprilie, când la "Regina Coeli" a recitat normal în loc să intoneze rugăciunea mariană.Ca Episcop al Romei s-a folosit doar de italiană în discursurile sale publice, singurele imixtiuni fiind eventual în spaniolă, limba sa nativă, în primele zile de pontificat. Și zecile de națiuni care își regăseau limba în saluturile de la tradiționalul "Urbi et Orbi" din ziua de Paști au avut surpriza să vadă că acest moment a fost eliminat de Papa Francisc. De ce? Jurnaliștii au stat de vorbă - de ceva vreme - cu purtătorul de cuvânt al Vaticanului, pr. Federico Lombardi, căutând o explicație. Printre altele, într-una din zilele trecute, pr. Lombari a glumit spunând că despre iezuiți există o vorbă: "nec rubricat, nec cantat, referință la faptul că iezuiții nu se remarcă printr-un entuziasm pentru cântările liturgice și nici ca specialiști în liturgică". Papa Francisc, a spus pr. Lombardi, pare a împărtăși aceste trăsături. Anterior pr. Lombardi a negat zvonurile că Pontiful de 76 de ani ar avea probleme cu cântatul datorită unei operații pe care a avut-o la 21 de ani, când jumătate din plămânul său drept a fost scos după o gravă infecție pulmonară. Mai recent, pr. Lombardi a explicat faptul că Papa nu cântă datorită "răgușelii", respectiv vocii "înecate". Citește tare, "dar nu este vocea Papei Ioan Paul al II-lea, nu are rezonanța unui actor". Se pare că însuși Papa a dat o explicație acum câțiva ani, într-o carte republicată recent, sub un nou titlu, după alegerea sa la 13 martie. Cartea intitulată inițial "El Jesuita" (Iezuitul), apărută în 2010, a fost retipărită cu un titlu care s-ar traduce astfel: "Papa Francisc - Conversații cu Jorge Bergoglio". Este vorba de o serie de articole cu pe atunci Cardinalul și Arhiepiscopul de Buenos Aires, printre altele fiind întrebat ce limbi vorbește. În răspuns, viitorul Papă spunea că nu vorbește italiana la modul perfect, că într-o vreme vorbea bine franceza și că se descurca cu germana, dar îi lipsește practica. "Singura limbă care mi-a provocat mereu mari probleme a fost engleza", a spus el, în special datorită pronunției, "eu fiind foarte afon". Mai explica în carte că înțelege dialectul italian al tatălui său și al bunicilor din partea mamei, proveniți din regiunea Piemonte, dar nu se descurcă cu dialogul genovez. O întâmplare din copilărie i-a născut și aversiunea față de acest dialect: "un unchi nerușinat ne-a învățat cântece obscene în dialectul genovez; așa se face că puținele cuvinte ce le știu în genoveză nu sunt pronunțabile". S-ar putea deci să avem un pontificat în care să se folosească predominant italiana (în predici și discursuri), pe lângă latina pentru momente specifice. Dacă ultimii săi doi predecesori la audiențele generale, la final, salutau în limbile mai importante, Papa Francisc nu a făcut așa ceva, nici măcar în limba sa maternă, spaniola. Pr. Lombardi a spus: "este destul de clar că nu vrea să discrimineze" sau să arate favoritism alegând să vorbească în unele limbi, dar nu în altele. "Evident, nu consideră că este necesar să citească personal rezumatele în diferite limbi", la audiențele generale, a mai susținut purtătorul de cuvânt. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 865, Ultimul acces: 2026-05-24 02:48:14
|
Timp total: 0,46s...
[]:1