Din Ierihon către Sion - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Din Ierihon către Sion

[2012-09-17]
Autor: TUDOR CIRES
Sunt unul dintre norocoşii care au ţinut în mână cartea scrisă de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul. Manuscrisul se găseşte la Muntele Athos şi e păzit cu stricteţe şi evlavie de fratele Daniel, bibliotecarul Schitului Prodromu (sfântul Ioan Hozevitul însuşi fusese, în primii ani de călugărie, bibliotecar, la Mânăstirea Neamţ).
Încă înainte de a-i cunoaşte opera scrisă, adunată în cateva caiete, ştiam că sfântul a trăit 47 de ani şi că s-a stins din viaţă în 1960, într-o peşteră numită Chilia Sfintei Ana din pustiul Hozeviei (unde, potrivit tradiţiei, mama Sfintei Maria se ruga lui Dumnezeu să-i daruiască un prunc). Timp de 20 de ani dupa moarte, trupul lui a rămas în acea peşteră. Scos la lumină, două decenii mai târziu, s-a constatat, cu uimire, că nu putrezise, păstrându-se intact şi răspândind un miros plăcut. Din acest motiv şi pe baza pildei sale de credinţă şi de vieţuire creştinească, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat, în 1992, cu data de prăznuire în calendar pe 5 august. Sfântul a trăit, ultimii şapte ani, în rugaciuni neîncetate, în privegheri de noapte, în postiri îndelungate, în lacrimi neştiute, în cugetări şi în doriri duhovniceşti, răbdând ispite, suferinţe, lipsuri, "aprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos şi slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat".
La peştera Sfintei Ana, unde se ajungea numai cu o scară înaltă de lemn, sfântul nu primea pe nimeni şi comunica cu pelerinii, prin rugăciune. În timpul zilei şi în clipe de răgaz, ieşea în gura peşterii, la lumină, unde scria versuri religioase şi traducea pagini patristice din limba greacă. Mânca o dată în zi , pesmeţi, măsline, smochine şi bea puţină apă, iar noaptea dormea câteva ore, pe o scândură, având la cap, drept pernă, o piatră. Ioan Iacob Hozevitul şi-a ştiut dinainte data sfârşitului, pe care şi-a însemnat-o pe peretele peşterii. A fost înmormântat în acelaşi loc în care s-a nevoit şi care, potrivit mărturiilor, s-a umplut, în timpul slujbei de înmormântare, de nenumărate păsărele, hrănite, până atunci, zilnic, de cuviosul Ioan.
Scrierile sfântului român au fost adunate de părintele Ioanichie Părăială şi au văzut lumina tiparului, în 1999, cu titlul "Din Ierihon către Sion". Aşternută cu cerneală pe hârtia unui caiet studenţesc cu foi dictando, partea I cuprinde versuri cu învăţături pentru dezbărarea de patimi. Partea a II-a conţine proză, scrisori, culegeri din Sfinţii Părinţi, alcătuiri proprii, traduceri etc. Partea a III-a cuprinde Acatistul Sfântului Ioan Iacob, Prohodul Maicii Domnului iar Partea a IV-a conţine traduceri folositoare din Sfinţii Părinţi, făcute de schimonahul Ioanichie, colaboratorul cel mai apropiat al Sfântului Ioan Iacob. Interesant este că Ioan Hozevitul, numit şi Ioan Iacob Românul, este foarte apreciat de francezi, care au o mânăstire ortodoxă în sud-vestul ţării lor, cu hramul Saint Michel. Cărţile pe care le editează această mânăstire sunt puse, toate, sub patronajul lui "Saint Jean, le Roumain"...

Sursa: www.culte.ro


Contor Accesări: 882, Ultimul acces: 2026-09-27 04:50:09