© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Patriarhul României la hramul Mănăstirii Ţigăneşti[2012-08-14]În ziua sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, cu prilejul hramului, Mănăstirea Ţigăneşti din Arhiepiscopia Bucureştilor îmbracă haine de sărbătoare. Bucuria duhovnicească va fi sporită de prezenţa Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române în mijlocul obştii monahale. Sfânta Liturghie va fi oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române care va sfinţi şi noul altar de vară al mănăstirii.Anul aceasta, aşezământul monahal sărbătoreşte şi 200 de ani de la sfinţirea bisericii mânăstirii. Mănăstirea Ţigăneşti este una dintre cele mai cunoscute mănăstiri din apropierea Bucureştiului, fiind situată în mijlocul unui cadru pitoresc, la jumătatea distanţei dintre Bucureşti şi Ploieşeti, la 3 km de comuna Ciolpani. Prima aşezare monahală de pe acest loc - de călugări - este atestată încă din secolul al XVII-lea. În jurul anului 1800 au fost aduse aici călugăriţe de la Schitul Maicilor din Bucureşti. Zidirea bisericii actuale, cu hramul 'Adormirea Maicii Domnului', a fost încheiată în 1812, cu sprijinul banului Radu Golescu, a logofătului Gheorghe Florescu şi a arhimandritului Dositei de la Căldăruşani, fiind zugrăvită în 1853 de Eftimie egumenul şi repictată în câteva rânduri. Pictura actuală aparţine lui Dimitrie Belizarie (1929). Matei Ţigănescu, donatorul terenului mănăstirii Numele de „Ţigăneşti“ a fost dat schitului după numele donatorului terenului: Matei Ţigănescu. Cu acest nume apare şi mai târziu în hrisoavele domneşti de danie. Cel mai vechi document identificat până acum cu privire la Mănăstirea Ţigăneşti datează de la 1 august 1776, din vremea primei domnii a lui Alexandru Vodă Ipsilanti. Este vorba de un act de vânzare a lui Paraschiv Căplescu, prin care moşia Ţigăneşti, din districtul Ilfov, era dată spre vânzare „sfinţiei sale, părintele Hrisant egumenul“. „Acest act, care oferea loc de mănăstire unui egumen, atestă faptul că, la acea dată, exista deja aici o aşezare monahală, cel mai probabil un schit, locul fiind atunci propriu vieţuirii sihăstreşti“, susţine maica ghid. Schitul devine mănăstire de maici Anul 1780, ziua de 5 iulie, este singura dată care menţionează că în Schitul Ţigăneşti sunt călugări. Apoi, călugării au fost mutaţi la Mănăstirea Căldăruşani, iar Schitul Ţigăneşti s-a transformat în mănăstire de călugăriţe. Din iniţiativa mitropolitului Dositei, la Ţigăneşti sunt aduse monahii de la schiturile Turbaţi-Ilfov (de lângă Snagov) şi Hagi Dima (Schitul Maicilor, din Bucureşti). Obştea creşte şi se impune ridicarea unei biserici mai încăpătoare. În anul 1812, cu ajutorul banului Radu Golescu, al logofătului G. Florescu şi al arhimandritului Dositei, stareţul de atunci al Mănăstirii Căldăruşani, în locul bisericii de lemn este ridicată biserica mare, pe care o putem vedea şi astăzi, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“. În anul 1817 sunt ridicate şi biserica cimitirului, cu hramul „Sfânta Treime“ şi bolniţa, de către logofătul bisericesc Nicolae Bâscoveanu. Pictorul Belizarie reface pictura bisericii Biserica mare cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, care a fost ridicată în anul 1812 are pe faţadă medalioane realizate în mozaic între anii 1985-1986 de către Gheorghe Răducanu. Pridvorul închis este în întregime acoperit cu frescă, pictură nedatată, iar pronaosul este prevăzut cu şase calote sprijinite pe arce, întreaga boltă fiind susţinută de două puternice coloane aflate în centru. Trecerea spre naos se face prin trei deschideri în arcadă, sprijinite pe stâlpi, model răspândit în arhitectura muntenească încă din veacul al XVIII-lea. Naosul este dominat de turla de mari dimensiuni, precum şi de largile abside laterale care delimitează un interior amplu. Pictura originală nu s-a păstrat, şi din documentele cunoscute până acum nu se ştie nici autorul ei. În anul 1895, la 10 iulie, pictorul Gheorghe Stoenescu din Piteşti a terminat de pictat şi montat noul iconostas. În anul 1911, s-au efectuat noi reparaţii la clădire, precum şi o nouă spălare a picturii, prilej cu care s-au făcut şi anumite corecturi, operaţiune realizată de Pan Ioanid. În sfârşit, ultima intervenţie asupra picturii (şi cea mai amplă) a avut loc în anul 1929 şi s-a datorat pictorului Belizarie din Piteşti, cunoscut pictor de biserici din prima jumătate a veacului trecut. Repictarea întregii biserici capătă acum o decoraţie murală somptuoasă, sobră, cu tematica tradiţională a iconografiei bizantine în care se resimt însă influenţe apusene în stilul şi maniera de executare. Cu prilejul ultimei restaurări, efectuate între anii 1985-1987, au avut loc intervenţii şi la nivelul decoraţiei picturale, în urma cutremurului din 1977, soţii Gheorghe şi Valeria Trâşculescu fiind solicitaţi pentru aceasta. Aflată în ţinutul vestiţilor codri ai Vlăsiei, între două oraşe mari, Bucureşti şi Ploieşti, Mănăstirea Ţigăneşti reprezintă, prin istoria ei multiseculară, cât şi prin frumuseţea aşezării, un reper spiritual-cultural, dar şi unul turistic de o deosebită importanţă. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 783, Ultimul acces: 2026-09-26 06:48:29
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
