Sărbătoarea Învierii Domnului la Patriarhie

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Sărbătoarea Învierii Domnului la Patriarhie

[2012-04-15]

Mii de credincioşi aflaţi pe Colina Bucuriei din Bucureşti au primit în faţa Reşedinţei şi a Catedralei Patriarhale Sfânta Lumină de la Patriarhul României, adusă de la Ierusalim.
Slujba Învierii a fost oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, slujitori ai Catedralei Patriarhale.
La finalul slujbei, Preafericirea Sa a rostit şi un cuvânt de învăţătură în care a subliniat importanţa sărbătorii Învierii Domnului nostru Iisus Hristos pentru viaţa creştinilor: ”Sărbătoarea Sfintelor Paşti sau sărbătoarea Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii şi ea este în mod deosebit prăznuită cu multă bucurie şi multă lumină în Biserica Ortodoxă. Astfel încât am putea spune că inima cultului ortodox este sărbătoarea Sfintelor Paşti. De ce ? Pentru că Învierea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este vestea cea bună, unică, în sensul că ea este temelia vieţii creştine. De aceea, Sfântul Apostol Pavel scria corintenilor în prima sa epistolă zicând: Dacă Hristos n-a înviat zadarnică este propovăduirea noastră şi zadaranică este şi credinţa voastră. Deci, creştinul este cel care mărturiseşte în primul rând că Hristos a Înviat şi aşteaptă cu speranţă învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie, după cum mărturisim în Simbolul Credinţei”.
”Adevărul Învierii lui Hristos este Lumina vieţii creştine. De aceea, Învierea lui Hristos este serbată nu numai în ziua de Paşti, ci la începutul fiecărei săptămâni. Ziua întâi a săptămânii este ziua Învierii Domnului, adică ziua de duminică. Această zi, întâi a săptămânii, este lumină pentru toată săptămâna şi pentru întreaga noastră viaţă. De la Învierea lui Hristos încoace, toată viaţa este orientată spre învierea universală”, a mai spus Preafericirea Sa.
În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre semnificaţia duhovnicească a slujbei Învierii Domnului: ”Semnificaţia slujbei din noaptea aceasta este profundă şi bogată. Mai întâi de toate, cântările sunt bogate, dar şi gesturile simbolice liturgice pe care noi le săvârşim. În biserică, atunci când începe slujba de Înviere, se sting toate luminile. O singură lumină mai rămâne aprinsă, aceea de pe Masa Sfântului Altar. De ce întuneric în biserică înainte de proclamarea Învierii Domnului ? Şi de ce doar o candelă rămâne aprinsă ? Întunericul simbolizează mormântul şi iadul. Hristos a coborât cu trupul în mormânt, iar cu sufletul Său unit cu Dumnezeirea Sa în iad. Pentru că era unit trupul cu Dumnezeirea Sa, El nu a intrat în stricăciune, iar sufletul Său fiind unit cu Dumnezeirea Sa nu a putut să fie ţinut în iad. Deci, sufletul îndumnezeit al lui Hristos care a coborât la iad este simbolizat de lumina din candela de pe Sfânta Masă din Sfântul Altar. Hristos Domnul după ce a biruit iadul cu strălucirea Slavei Sale se uneşte cu trupul şi Înviază din mormânt. De aceea, după cum Hristos a Înviat din mormânt, protosul slujbei, arhiereul sau preotul care conduce slujba de Înviere iese din Sfântul Altar şi spune: Veniţi să primiţi lumină! şi din lumina una se ajunge la toate luminile. Aceasta este icoana Învierii lui Hristos cel Unul din care noi primim lumina pentru învierea noastră a tuturor. Se vede deci, pe de o parte, trecerea de la întuneric la lumină, iar pe de altă parte se vede că Hristos este începătura învierii celor adormiţi. Învierea Lui este temelia învierii universale, a tuturor oamenilor”.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mai explicat şi de ce slujba Învierii Domnului nu se oficiază în biserici: ”Slujba de Înviere nu se săvârşeşte în interiorul bisericii, ci în afara bisericii pentru că ea priveşte pe toţi oamenii, nu numai pe creştini. Ea este o mărturisire în lume că toţi oamenii sunt chemaţi la învierea cea de obşte sau învierea universală şi fiecare poate primi lumină, pace şi bucurie din lumina, pacea şi bucuria lui Hristos potrivit intensităţii credinţei sale şi potrivit iubirii sale faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Atâta lumină am adunat în candela sufletului nostru, cât am iubit pe Dumnezeu şi pe semeni în viaţa aceasta”.
De asemenea, Preafericirea Sa a evidenţiat semnificaţiile Troparului Învierii: ”Adesea îl cântăm, dar nu gândim suficient la înţelesurile acestui tropar. El are trei părţi. Prima parte este o mărturisire de credinţă: Hristos a Înviat din morţi. A doua parte este o tâlcuire. Cum a Înviat ? Cu moartea pe moarte călcând. Deci, Învierea Lui nu este o simplă revenire la viaţa pământească, nu este reanimarea unui cadavru, ci este omorârea morţii pentru că Hristos Cel Înviat nu mai moare niciodată. El nu revine în lumea aceasta căzută, în care timpul şi spaţiul separă, în care sănătatea este amestecată cu boala şi viaţa cu moartea. El intră în viaţa cea veşnică cerească unde nu este durere, nici suspinare şi nici întristare. Aceasta este viaţa cea nouă”.
Patriarhul României a arătat că salutul pascal ”Hristos a Înviat! - Adevărat a Înviat!” nu este o formă folclorică, ci este o mărturisire de credinţă: ”Sfântul Apostol Pavel ne spune în acest sens: De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El, te vei mântui (n.r. Romani 10, 9). Deci, credinţa în Dumnezeirea şi Învierea Lui este condiţia mântuirii noastre. Sfântul Apostol Pavel adaugă: Căci cu gura se mărturiseşte, cu inima se crede spre dreptate şi cu gura se mărturiseşte spre mântuire. Degeaba credem noi în gândul nostru doar că Hristos a Înviat, dacă nu-L mărturisim cu gura. Prin aceasta arătăm că suntem creştini şi toată credinţa Bisericii este rezumată în salutul pascal: Hristos a Înviat!”.
”Trăim într-o lume în care există multă însingurare, întristare, sărăcie, suferinţă şi mulţime de bolnavi şi de oameni pe care nu-i mai iubeşte nimeni, iar singura lor speranţă este Hristos. Noi, dacă avem Duhul şi iubirea lui Hristos în inimi devenim Mâinile lui Hristos, trupul Său tainic care ajută pe cel sărac, bolnav, singur şi bătrân ca să simtă că Hristos Cel Înviat nu este doar în ceruri, ci este prezent în Biserica Sa şi în fiecare creştin spre slava lui Dumnezeu şi spre a noastră mântuire”, a spus Preafericirea Sa.
Sărbătoarea Învierii Mântuitorului a continuat cu partea numită Canonul Învierii Domnului şi cu oficierea în Catedrala Patriarhală a Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, slujitori ai Catedralei Patriarhale, în prezenţa a sute de credincioşi.
La finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul României a spus: ”Cu prilejul acestei sărbători mari şi sfinte vă dorim pacea şi bucuria Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, sănătate şi mult ajutor de la Dumnezeu, pentru dumneavoastră şi pentru cei dragi ai dumneavoastră. Aşa cum am spus după predica de la începutul slujbei de Înviere, acum la sfârşitul Liturghiei, pentru cei care au rămas până la sfârşit, am pregătit câte un cozonac, un ou roşu şi o Pastorală. Această tradiţie mai recentă am văzut că aduce bucurie celor care sunt prezenţi pentru că este un simbol al tradiţiei noastre, deoarece sărbătoarea aceasta este o sărbătoare atât a Bisericii, cât şi a fiecărei familii creştine. [...] Aşa cum am postit împreună şapte săptămâni, acum împărţim împreună câte un simbol al Sfintelor Paşti”.
De asemenea, Preafericirea Sa a oferit credincioşilor prezenţi câte o iconiţă cu chipul Învierii Domnului din morţi ca semn de binecuvântare şi preţuire.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 999, Ultimul acces: 2026-09-24 17:56:21

Timp total: 0.03s...

[]:1