Mami… mami… prrr…! - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Știri și Evenimente

Mami… mami… prrr…!

[2012-03-04]
Dragi prieteni, încerc să vă provoc cu unul din cele mai dramatice cazuri cu care ne-am confruntat, noi, voluntarii Serviciului Umanitar pentru Penitenciare. Vreau să vă provoc să faceți un exercițiu de imaginație…
Vai… cât de grea e viața asta… Deși nu ai decât patru anișori… visezi și speri că mâine va fi mai bine, mai frumos, mai ușor… Simți că ai o responsabilitate în familia ta… da, la vârsta asta… pentru că surioara ta de 10 ani ți-a povestit cum tatăl tău, când tu aveai doar un anișor, te-a luat în brațe, te-a sărutat și cu lacrimi în ochi ți- a spus să fii cuminte, să asculți și să o ajuți pe mama…
- „Tu ești singurul „bărbat” din casă și… toată răspunderea este pe umerii tăi… Până voi veni eu acasă, tu ești stâlpul casei…” Apoi, tu și cele trei surioare, strânși în brațele mamei, plângeați urmărind cu privirea polițiștii care… l-au arestat pe tatăl vostru… Nimeni și nimic nu putea să vă astâmpere durerea din inimile voastre… Anii au trecut… dar simți povara familiei pe umerii tăi… Să nu-mi spui că nu ți-ai dori și tu măcar o mașinuță să te joci cu ea… sau o carte de colorat sau… o minge… sau… Ce mult ți-ai dori să mergi și tu la grădiniță, măcar acolo e cald în timpul zilei… Dar… nu se poate. Îți imaginezi un scenariu… cum mergi la mama ta și ea te ia în brațe…(doar ești singurul bărbat din casă), și începi să-i spui cam ce ți-ai dori. Ea, te ascultă cu atenție, te strânge mai puternic în brațe și în timp ce din colțul ochilor ei țâșnește un firicel de lacrimă, ridică neputincioasă din umeri și… da, nu mai ai nevoie de alte cuvinte… Înțelegi… Mai ales când știi că două surioare merg la școală și… câte se mai cer la școală… Ce mult ți-ai dori să poți să le ajuți pe ele dar.. Și încă o surioară mai mică…
Apoi…scrisorile alea de la tata… ne tot scrie că acolo, departe de noi a cunoscut pe „ CINEVA” care poate să ne poarte de grijă… Oare, așa va fi? Cine este acel Cineva? Unde este? Când va veni la tine…? Trece vara și nu de puține ori privirile tale scrutau ulița îngustă doar doar vei vedea pe cineva apropiindu-se de poarta voastră. Dar… se pare că nimănui nu-i pasă de tine… de voi… Îți vine să strigi parcă la tatăl tău, deși, sigur nu te aude:
- ”Tatăăăăă, de ce ne-ai lăsat singuri? Vorbește cu nenea ăla… să treacă și pe la noi… Ne e tare greu… e grea viața…. Tatăăăă, vino mai repede acasă…. avem nevoie de tine… vine iarna… se anunță iarnă grea….” Dar, oricât de puternic ai striga, tot nu te aude nimeni… Rămâi surd și mut când mama citește următoarea scrisoare de la el: ” Dragii mei… deși departe, sunt aproape de voi… mă rog lui Dumnezeu în fiecare zi pentru voi și cred, da, cred că nu vă va lăsa singuri… Cred că vă va ajuta…”
- Mamă, cine este acest… Dumnezeu? Oh… ce dureros trebuie să fi fost pentru mama ta… în cuvinte simple… încearcă să te facă să înțelegi câte ceva despre Dumnezeu… Poate … nici ea nu știe prea multe… Ai dreptate… ți-e greu… tu nu ai fost ca alți copii în fiecare Duminica sau Sambătă la biserică, să participi la programe, să sculți predici, să înveți la Scoala de Sabat… De unde să știi tu despre El? Dar chiar dacă nu înțelegi prea mult, ceva parcă îți spune să asculți și de data asta de tata… Știe el mai bine… Probabil ( îți spui) va veni când ne va fi cel mai greu… Și, uite așa trec zilele, săptămânile… A venit și iarna… Brrrrrrrrrrr ce iarnă… Cât de mult ți-ai dorit să fie zăpadă să te joci și tu cu surioarele tale… să faci un om de zăpadă… măcar așa poate, copii de pe strada ta vor veni să se joace cu voi că dealtfel… toți te ocolesc… Nu înțelegi de ce, doar nu le-ai făcut nimic rău, dar… Zăpada însă tot vine…și vine… și cresc nămeții, curtea e plină, aproape cât casa, străzile sunt deja… adică nu mai sunt străzi… Oamenii încearcă să facă pârtie, surioarele tale nu mai merg la școală… e drept nici om de zăpadă nu ați făcut încă dar… când se va opri cu ninsoarea, o să faceți…
Într-o seară, mama vă strânge lângă ea și, așa ca o ultimă ofrandă a zilei rostește rugăciunea Tată nostru…” Și ne izbăvește de cel rău…” ce o mai fi și asta? Acolo, în pătuțul tău, după ce cu o ultimă sărutare mama se îndreaptă spre… sobă pentru a pune o ultimă așchie de lemn să … le fie la copii cald, te intrebi iar și iar: cine o fi cel rău? Ce treabă are el cu noi…? Și, tot gândindu-te, adormi… Nu, nu știi cât ai dormit. Cert este că ai început să visezi… Urât… Se făcea că cineva a venit și… a pus foc casei voastre. La început ai crezut că e … o joacă dar… focul începe să crească… Foc, foc, începi să strigi dar… nu poți striga mai tare… fumul deja e așa de dens și puternic că simți că te înneci… Mai faci un efort să țipi dar… nu poți și singurul lucru pe care mai poți să-l faci este să o trezești pe mama. Te întorci spre ea și o tragi tare de cămașa ei de noapte… Ești în stare să îi rupi cămașa numai să se trezească… mamă, mamă, pârrrr… erau singurele cuvinte pe care le mai puteai rosti de frică… Mama, se trezește și îngrozită vă ia pe câte doi sub brațele ei firave și… aproape vă aruncă în zăpadă lângă poartă fugind îngrozită spre casa cuprinsă de flăcări după surioarele tale… Uite-o… a reușit… le-a scos și pe ele… Mamă ce bună ești… Dezbrăcați, desculți, tremurând de frig, doar brațele mamei – și ele dezgolite – vă înconjoară încălzindu-vă… Priviți îngroziți la acoperișul casei voastre cum arde și cum se prăbușește… De ce mamă? Vin sătenii, greu, înnotând prin nămeți… „Sunați pompierii, să vină pompierii” strigă cineva… Ei, pe unde să vină? Că toate drumurile îs blocate, nămeți cât gardurile… Un avion ar fi bun, îți spui tu… în timp ce dinții, ai tăi și ai surioarelor tale – de frig – clănțăneau ca un motor hodorogit… Un vecin vă ia pe câte doi în brațe să vă ducă în casa lor… Voi, mai ales tu, că ești bărbat strigi: „ Nu plec fără mama… vreau cu mama…” Plângând, și ea și voi, nu mai puteți să faceți absolut nimic pentru casa voastră, decât doar, să vă strângeți puternic unul pe altul și toti într-un mănunchi de îmbrățișare… În patul acela cald – patul vecinului, până ai adormit ți-ai adus aminte de rugăciunea mamei…” Și ne păzește de cel rău…” Ce-o fi avut cel rău cu mine? De ce ne-a dat foc la casă? Dimineața, când te-ai trezit… te uitai buimac peste tot…Unde suntem? Ce căutăm aici? Mamă, nu e casa noastră… Ai fi vrut să mergi acasă… Dar, nu aveai pe tine decât ceva… o pereche de pantalonași, un tricou și… cam atât. Te freci la ochi, e advărat? Mamă, ce-i cu noi aici? Și în timp ce mama îți explică, realizezi că de fapt… tu nu ai visat. Casa ta chiar a ars… Toate hăinuțele tale și ale surioarelor tale au fost mistuite de flăcări… Totul… Plângi și tu… pâng și cei ce sunt cu voi… Parcă, nu mai sunt nici lacrimi… Vecinii au adus ceva hăinuțe de la copii lor, v-au îmbrăcat. Nenea vecinul v-a dat de mâncare și… minune… copii lui, nu se mai uitau urât la tine, nu mai spuneau că… ești fiu de criminal… acum stăteau lângă mine și… după ce ai sorbit repede porția ta de ciorbă, ți-a dat și farfuria lui să mânânci. Și-a rupt și din bucata lui de turtă coaptă pe plită… Nu știu de ce dar e bine… măcar am și eu un prieten acum…
După câteva zile a venit un nene… cică e primar… și ne-a dus într-o casă…( e mult spus) părăsită din sat, să stăm acolo până trece iarna… Nu e ca a noastră dar… decât afară în frig și zăpadă tot e mai bine aici… Și, într-o zi, la ușa casei noastre oprește o mașină… Greu a ajuns prin nămeții de zăpadă. Ies repede și văd un nene… și câteva femei… Scotoceau în portbagajul mașinii și cu brațele pline au venit spre noi.
- Mamă, mamă, a venit Dumnezeu la noi…
- Ce tot spui acolo?
- Pai nu a spus tati în scrisoare că… Dumnezeu nu ne va lăsa singuri? Că ne va ajuta…? Uite-L la ușă… Și a descărcat nenea ăla, cu tanti Lenuța și… nu mai știu cum le chema pe toate pâine, și gem și zacuscă și cartofi și orez și… de toate… ne-au adus și haine și … ce frumos miroseau… nu ca ale noastre, a fum… Apoi, ne-au adus și ceva lemne… să avem cu ce ne încălzi și face mâncare… Doamne, ce bun e Dumnezeu… dar, când o auzi tata… ce-o să zică???
În fiecare seara și dimieață, mă rog și eu acum, nu doar să ne păzească de cel rău, dar mă rog să ne ajute să avem din nou o căsuța a noastră…
– Mamă, oare poate să ne ajute? Și mama, cu aceeași dragoste ne strânge la pieptu-i și ne spune că… vom avea o căsuță… A noastră. Iar eu cred! Că așa ne-a scris tata. Că Dumnezeu e bun și ne va ajuta și nu ne va lăsa pe străzi… Doamne, ajută-ne!
Dragii mei, vreau să vă spun că tocmai ați terminat de citit, nu o poveste ci experienta dureroasă si tristă a unei familii din împrejurimile Tecuciului. Nu sunt în stare (deși am încercat), să exprim teama, groaza, și durerea acestor copii care, s-au trezit în noapte anesteziați aproape de fumul înnecăcios și Dumnezeu a fost bun cu ei pentru că, exact dupa ce mama a reușit să scoată din ghearele focului ultimii doi copii, acoperișul, tavanul s-a prăbușit peste… ce mai rămăsese din casă… Acum își duc zilele de azi pe mâine… Dărnicia fraților de la Matca i-au făcut să aibe înncredere in Dumnezeu. Ei încă mai au nevoi multe… Săptămâna viitoate vom merge din nou la fața locului, vom vorbi cu “nenea” primarul să vedem ce putem face. Poate vom posta și un material video… dar până atunci, te provoc încă odată să încerci măcar să te pui în situația acestor copii. Ei sărmanii, nu au nici o vină. Sunt într-o stare jalnică. Și știu că atunci „când strigă un nenorocit, Dumnezeu aude și-l scapă din toate nenorocirile lui” Nu ți-ar face plăcere să fii o mână întinsă, cu o pâine, un braț de lemne, o hâinuță poate sau ceva cărămizi, ciment, cuie, lemn tablă… sau cine știe câte or mai fi trebuind pentru ca imediat ce se face cald să putem să le construim din nou o căsuță? Știu că îți va face plăcere, știu că inima ta va simți cu acești copilași. Știu și cred că tu nu vei sta pasiv, de aceea te așteptăm cu… ce te va inspira Tatăl nostru căruia i se închină mereu acești copilași cu mama lor.
PS. Iar tatăl? Ieri, preotul penitenciarului ne spunea că… nu se poate vorbi cu el. A primi vestea ca un trăznet și… parcă e hipnotizat. Mai mult ca sigur că și el vrea acum să-L vadă pe Dumnezeu la lucru.
Mihai Enea, SUP Moldova
0742 200350, yo8cyn@yahoo.com

Sursa: www.InterCer.net


Contor Accesări: 1192, Ultimul acces: 2026-05-24 12:36:40