12 februarie: sarbatorirea Sfintei Eulalia[2006-02-11]Aceastã foarte tânãrã martirã spaniolã, care în mozaicurile bisericii Sf. Apolinar cel Nou din Ravena este reprezentatã între alte douã martire adolescente, Agnesa si Cecilia, pare sã fie una si aceeasi persoanã cu cele douã sfinte numite Eulalia si amintite de «Martirologiul Roman» la 12 februarie si la 10 decembrie. Prima, cinstitã la Barcelona, ar fi fost martirizatã sub Diocleþian (284-305); a doua, martirizatã la Merida în timpul tetrarhiei (Maximilian, Constantin, Diocletian, Galeriu) de la 295 la 305. În stadiul actual al studiilor hagiografice, se pare cã este vorba de o singurã persoanã, iar dubla comemorare ar fi datoratã la douã istorisiri ale mortii.«Passio», istoria pãtimirii Eulaliei din Barcelona, în mod sigur nu este redactatã înainte de secolul al VII-lea si apare evident cã se inspirã din «Passio» Eulaliei din Merida; aceasta, la rândul ei, se întemeiazã pe al treilea imn din «Peristhephanon» scris de poetul crestin Prudentiu în cinstea martirei spaniole, cam pe la anul 405. Dupã descrierea lui Prudentiu, Eulalia este doar o copilã de 13 ani, pe care tatãl ei, pentru a o feri de primejdiile prigoanei împotriva crestinilor, o duce departe de cetatea Merida, încredintând-o unei familii prietene, undeva la tarã. Eulalia nutreste în sufletul ei speranta tainicã de a face parte din rândul celor care au meritat coroana muceniciei. Fuge în timp de noapte si se prezintã în fata judecãtorului din Merida. Cu rãsuflarea tãiatã si istovitã de oboseala unui drum atât de lung, firavã si îndrãzneasã în acelasi timp, rosteste un singur cuvint: «Credo». Eulalia din Barcelona ne este prezentatã vorbind mai mult, ea îl copleseste pe prefectul Dacian cu mustrãri aspre pentru prigoana pornitã împotriva crestinilor. Magistratul e cuprins de compãtimire si pentru a crusa aceastã viatã tânãrã încearcã sã o convingã sã adere la cinstirea zeilor imperiului. În faþa neasteptatei statornicii a copilei, recurge la torturã, dar vârfurile metalice ascutite pe care le înfige în trupul ei fraged nu reusesc sã smulgã nici mãcar un semn care sã exprime durerea de nespus ce o produceau. Înconjurat de torte aprinse, trupul tinerei de 13 ani, Eulalia, se consumã asemenea victimelor de jertfã arse pe rug. În clipa în care tânãra martirã si-a aplecat capul sfârsit de atâta suferintã, o porumbitã albã iesind din gura ei si-a luat zborul spre cerul încãrcat de nori întunecosi. Deodatã din înãltimi au început sã cadã fulgi mari de zãpadã, acoperind cu o maramã albã trupul sfãrâmat si înnegrit al martirei. Cultul Eulaliei este foarte rãspândit în Spania si în Franþa; la începutul secolului al V-lea exista încã o splendidã bazilicã construitã în cinstea ei la Merida. * * * Se poate ca numele de Eulalia sã fie compus din cuvintele din limba greacã: eu - bun, bunã, bine, si lalein - a vorbi; alãturate, ar putea însemna o persoanã care vorbeste bine, sau vorbeste de bine. Tânãra martirã din Merida a vorbit bine cu glasul, cu viaþa si cu moartea ei. Istoria, si chiar contemporaneitatea, ne pun în faþa unor aparitii geniale în domeniul artei, stiinþei, capacitãtilor biologice; le acceptãm si ne bucurãm de ele, desi sunt cazuri rare; la vârsta de 9 ani, Mozart avea în el mai multã muzicã decât miliarde oameni la sfârsitul vietii; îl admirãm si ne bucurãm. Aceeasi atitudine trebuie sã o avem si în faþa geniilor din domeniul sfinteniei; la vârsta de 13 ani, Eulalia a dovedit mai multã sfintenie decât miliarde oameni ajunsi la adâncã bãtrânete. O admirãm si ne bucurãm. adaptare dupã "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1161, Ultimul acces: 2026-04-22 21:34:50
|
Timp total: 0,38s...
[]:1