Poezie: Cantarea lui Moise[2006-02-11]Voi canta Domnului, caci El slava Sa si-a aratat :Cand a napustit in mare pe cal si pe calaret ; Domnul este taria mea, pentru ca El m-a salvat Si-am gasit ocrotire, in numele-I Sfant si maret. El este temeiul sacru, al cantarilor mele de lauda El este Dumnezeul meu, cel ce m-a eliberat, Pe El il voi inalta si-L voi preamari, sa se-auda Pe oriunde voi merge, de mana Lui vesnic purtat. Domnul, din cer, este un razboinic viteaz si puternic Numele Lui este Domnul, neschimbator din vecie, El a aruncat in mare carale Faraonului excentric Luptatorii lui alesi, au fost inghititi de Marea Rosie. I-au acoperit valurile, si li s-a stins marinimia In fundul marii, s-au pogorat si marea s-a potolit, Dreapta Ta, Doamne, minunat, si-a facut vestita taria Mana Ta cea dreapta, Doamne, pe vrajmasi i-a zdrobit. Prin marimea maretiei Tale, Tu pe loc ii nimicesti Tu ii trantesti la pamant pe dusmanii inversunati, Cand asupra lor mania, din ceruri Iti dezlantuiesti Ea ii mistuie ca pe o trestie, si sunt spulberati. La suflarea narilor Tale, apele s-au ingramadit Ca un zid de protectie s-au ridicat talazurile, In mijlocul marii, la Cuvantul Tau s-au oprit Si-n puterea-Ti cea mare, s-au inchegat valurile. « Ii voi urmari si ii voi ajunge !» vrajmasul zicea, « Vom imparti prada de razboi, din averile ce-au facut, Voi scoate sabia, si-i voi nimici cu mana mea ; Imi voi razbuna pe ei, pentru intaiul meu nascut! » Dar Tu, Doamne, ai suflat cu suflarea Ta divina Si marea s-a pus in miscare si valurile i-au acoperit, Ca plumbul s-au afundat, si marea a devenit lina In adancimea apelor, oastea ce ne urmarea a pierit. Cine este ca Tine, puternic, intre Dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine,in sfintenie, mare si minunat , Bogat in fapte de lauda, prin minuni sa rastoarne, Toate planurile rele, impotriva poporului Tau apasat ? Prin puterea Ta il indrepti spre locasul sfinteniei Tale, Popoarele vor afla lucrul acesta si se vor cutremura, Ii va apuca groaza pe Filisteni, cand le vor iesi in cale Si de vor incerca sa lupte, picioarele lor vor tremura. Se inspaimanta groaznic, toate capeteniile Edomului, Si pe toti razboinicii lui Moab, ii apuca teama si spaima, Lesina de la inima, fara putere, locuitorii Canaanului, Cand vad maretia bratului Tau, ce i s-a dus faima. Vor sta muti ca o piatra, pana va trece poporul Tau, Poporul Tau, Doamne, pe care Ti l-ai rascumparat Cu brat intins, de mania aprinsa a asupritorului sau, Care-a vrut sa-L subjuge, si sa-L tina-n sclavie legat. Tu ii vei duce si ii vei aseza pe muntele mostenirii, In locul pe care Ti l-ai pregatit ca locas de inchinare, Templul, pe care mainile Tale, l-a consacrat neprihanirii Si Domnul va imparati , in veac si in veci prin indurare. Caci caii lui Faraon, carale si calaretii lui au intrat In mare ; dar Domnul a adus peste ei apele marii, Si copiii lui Israel, au trecut prin mare ca pe uscat, Pentru ca Domnul era cu ei, prin mana tare-a salvarii. Flavius Laurian Duverna Sursa: www.InterCer.ro Contor Accesări: 1166, Ultimul acces: 2026-04-23 06:34:12
|
Timp total: 0,35s...
[]:1