© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Despre post şi pocăinţă[2008-03-15]IPS Ioan PloscaruFiind prima duminică din Postul Mare, am să vă vorbesc despre post şi pocăinţă. Postul creştin îşi are originea în viaţa Mântuitorului. După ce Isus a fost botezat de către Ioan în râul Iordan, s-a retras în pustie unde a petrecut 40 de zile şi 40 de nopţi, în post şi rugăciune. A fost o pregătire, înainte de a începe predicarea evangheliei, urmată de patimile şi moartea Sa. Cu siguranţă Isus nu avea nevoie de acest post, dar a voit să arate cât de necesară este jertfa, pocăinţa, în viaţa spirituală a creştinilor. Biserica a fixat o perioadă de post înaintea marilor sărbători, precum şi în toate vinerile de peste an. Se ţine post când cineva ţine o novenă, pentru ca rugăciunea să fie susţinută de jertfă, căci zice Sfântul Augustin: "Dacă vrei ca rugăciunea ta să fie ascultată, pune-i două aripi, postul şi milostenia". Postul are drept scop să ne înmoaie sufletul, să-l dispună la o pocăinţă sinceră de păcate, spre o bună spovedanie şi cuminecare. Numai atunci postul este cu adevărat folositor, când sufletul este în statul harului, adică nu are păcate pe conştiinţă. Fiecare creştin are nevoie de această pocăinţă, de o întoarcere sinceră la Dumnezeu, ca aceea a fiului risipitor. Suntem atât de slabi, şovăitori, atât de mici, avem nevoie de lumină, de ajutor, de iertare. Pocăinţa este o curăţire a sufletului, care trebuie să se încheie printr-o spovedanie bună. Pocăinţă înseamnă părere de rău pentru păcatele săvârşite, care se iartă prin spovedanie. În rai nu se intră nici cu cea mai mică umbră de păcat. Să ne îngrijim din timp, căci cine este sigur de ziua de mâine? Va mai fi timp? Iar suferinţele vieţii de acum nu se pot compara cu cele de dincolo. Să facem tot ce se poate pentru mântuirea sufletului în această viaţă. Postul este de două feluri: ajunul - când nu se mănâncă nimic până seara, şi postul - când nu se mănâncă carne, nici lactate. Tot în cadrul actelor de pocăinţă, de post, se pot face şi alte jertfe: renunţarea la o comoditate, la vizionarea unui film, a lăsa pentru mai târziu o bucată de prăjitură, a renunţa la o distracţie etc. În spirit de pocăinţă sunt meritorii suferinţele ce le oferim lui Dumnezeu şi care ne vin din afară: singurătatea, dispreţul, nedreptatea, bolile. Chiar dacă uneori lacrimile curg, să spunem din toată inima: "Isuse, totul pentru Tine, pentru iertarea păcatelor mele". Să ştim că nici o lacrimă nu curge în zadar. Isus se apleacă cu milă, ca samarineanul milostiv, ne spală rănile şi se îngrijeşte cu dragoste divină de noi. Prin patima Sa, Isus a înnobilat suferinţa. Noi fugim de suferinţă, dar nu o putem înlătura din viaţa noastră. Durerea este cea mai meritorie pocăinţă. Chiar cei mai mari păcătoşi, dacă se căiesc sincer, sunt iertaţi. Să ne amintim de tâlharul din dreapta. El recunoaşte dumnezeirea lui Isus, îşi recunoaşte păcatele şi acceptă cu resemnare pedeapsa care o merită. În aceste sentimente întâlnim credinţa, umilinţa şi căinţa, cele trei lucruri necesare pentru a fi iertaţi. Isus îl răsplăteşte, zicând: "Astăzi vei fi cu Mine în rai". Pocăinţa este necesară nu numai pentru păcatele proprii, ci şi pentru păcatele celorlalţi oameni. Lumea trece printr-o perioadă de mari prăbuşiri morale, negarea existenţei lui Dumnezeu, minciună, ipocrizie, desfrâu, toate lovesc neîncetat în bunătatea şi dragostea lui Dumnezeu. Principiile de viaţă creştină sunt călcate în picioare. Până când va permite Dumnezeu acest dispreţ? Biserica are nevoie de suflete gata pentru jertfă, care să se dăruiască ca victime de ispăşire pentru păcatele omenirii. În viaţa Bisericii au fost permanent suflete eroice, care au suferit pentru ispăşirea păcatelor omenirii. Prin jertfa vieţii lor, au potolit mânia şi dreptatea lui Dumnezeu. Să nu rămânem nepăsători, să ne ridicăm din indiferenţa şi amorţeala care ne stăpâneşte, să ne convertim cu adevărat la o credinţă activă şi la o dragoste reparatoare, oferind jertfele noastre pentru întoarcerea sărmanilor păcătoşi la viaţa creştină. Stăm în faţa lui Isus Euharisticul, care ne cere să-L mângâiem în exilul Său de bună voie pentru omenire. B. Pascal aminteşte cuvintele lui Isus care i le-a spus într-o viziune: "În agonia Mea am cugetat la tine şi pentru tine am vărsat acest sânge!". Isus a sângerat pentru fiecare dintre noi, El ne cheamă neîncetat la iubirea sa plină de bunătate şi îndurare. Amin! Sursa: www.ProFamilia.ro Contor Accesări: 957, Ultimul acces: 2026-10-24 19:11:48
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
