© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Am refuzat sa-mi regizez propria rapire[2008-02-26]Chiar si printre jurnalistii de linia intii e considerat omul proiectelor imposibile.Dan Alexe are o reteta miraculos de simpla pentru supravietuirea in zonele de conflict din lumea araba: nu incearca sa se deghizeze in localnic. Documentarul tau Cabala la Kabul nu e rezultatul primei tale incursiuni in Afganistan. Cind ai hotarit sa te specializezi in islam? Nu a fost propriu-zis o hotarire. Pasiunea pentru islamul de tip sufi mi-a venit de la sine, inca de la prima mea calatorie in Cecenia, in iarna anilor 1991-1992, cind am descoperit confreriile mistice musulmane. Atunci mi-am realizat si primul documentar, despre islamul cecen. Au urmat alte documentare despre sufism, pe care le-am realizat in Kosovo, Macedonia si Pakistan. Oricum, in contextul politic actual, o buna cunoastere a islamului a devenit o obligatie pentru intelectualii occidentali. Cum ti-ai descoperit protagonistii filmului - singurii doi evrei din Kabul care, culmea, se dusmanesc? O, prin simpla lectura a unui articol in ,,Jerusalem Post. Am vazut insa de indata potentialul narativ si vizual al situatiei, cu atit mai mult cu cit filmul meu precedent, despre dervisii urlatori din Balcani, se baza tot pe o rivalitate, de asta data intre doi seici, doi sefi de confrerii musulmane, care se dusmanesc, fiecare dintre ei cautind sa atraga discipolii celuilalt. Povestea despre ura dintre ultimii doi evrei afgani e structurata similar, insa constructia narativa e mult mai riguroasa. ,,Cabala la Kabul este mai degraba un film despre identitate si despre singuratate. Ziaristii straini nu sint prea bine vazuti in Afganistan. Cum te-ai descurcat timp de doi ani la Kabul? M-am descurcat foarte simplu invatind limba locala - in Kabul se vorbeste in primul rind persana, sub o forma dialectala care se numeste dari - si comportindu-ma normal, mergind pe jos pe strada, si nu in jeepuri inchiriate, vorbind cu oamenii, mincind in cafenele locale si imbracindu-ma ca un occidental. As spune chiar ca localnicii nu-i suporta pe strainii care se deghizeaza, lasindu-si barba sa creasca si purtind turban si haine afgane traditionale. Afganii prefera ca un om sa se comporte conform culturii din care provine. Cite limbi straine stii si in cit timp inveti o alta limba? Depinde ce intelegeti prin a vorbi o limba. Vorbesc foarte bine sase limbi, dar ma pot descurca in conversatii simple in inca o duzina de limbi. Si pot citi, folosind un dictionar, in si mai multe. Am insa o solida pregatire lingvistica, dupa ce am studiat filologia la Iasi si mi-am continuat studiile la Paris, la école des Hautes études. O limba simpla, o limba indo-europeana cu o structura cunoscuta, cum e persana, se poate invata la nivelul conversatiei cotidiene in doua-trei luni. Limbi mult mai complicate, care se plaseaza intr-un alt peisaj mintal si structural, pot lua ani de zile, si inca si atunci minuirea lor ramine greoaie. In adolescenta ta de la Iasi te urmarea Securitatea. Cine te-a mai urmarit dupa aceea? Nimeni, din pacate. Nu regret nimic din perioada disidentei de la Iasi. Dimpotriva, si acum consider ca cenzura si constringerile politice sint un excelent stimulent al creativitatii. Faci parte din categoria jurnalistilor care cauta riscul cu luminarea. Cind ti se face frica? Mi-e frica tot timpul cind ma aflu in situatii cum sint cele din Afganistan sau din Cecenia. Frica e un sentiment sanatos, care te impinge spre prudenta. Este, de altfel, un loc comun in armata, in situatii extreme, sa spui ca militarii care pretind ca nu le este frica isi pun viata in pericol. Si nu numai pe-a lor, dar si pe-a celorlalti, din pacate. Am avut, desigur, momente in care mi-a fost si mai frica decit de obicei. In Cecenia, de exemplu, atunci cind, prin '98 sau '99, intre cele doua razboaie lansate de Rusia impotriva acestei tarisoare, persoana la care locuiam intr-un sat de munte si sub a carei protectie ma aflam mi-a propus sa ne prefacem ca ma rapeste. Am refuzat sa-mi regizez propria rapire. Ideea, care lui i se parea excelenta, ar fi fost de a cere pentru mine o rascumparare pe care noi am fi impartit-o dupa aceea. I-am explicat ca nimeni nu ar plati o rubla pentru mine. In general, in asemenea regiuni ravasite de razboi, cu o populatie saracita, dusmanoasa si banuitoare, e bine sa ai gata o serie de mici trucuri retorice pentru a iesi din situatii potential periculoase. Am avut arme indreptate impotriva mea. Atit in Afganistan, cit si in Cecenia mi s-a pus, de mai multe ori, intrebarea, pe un ton ostil, de ce nu ma convertesc la islam, daca cunosc atit de bine Coranul si limba. Sursa: www.NewsReport.ro Contor Accesări: 1025, Ultimul acces: 2026-08-27 02:45:37
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
