© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Preoţia, vocaţia cerească (III)[2005-12-02]Motto: "Cristos însuşi i-a ales pe Apostoli şi i-a făcut părtaşi la misiunea şi la puterea sa" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1575).Introducere Aşa cum am procedat şi în alte cateheze, astăzi vom începe, de asemenea, printr-o prezentare a unei ştiri de ultimă oră referitoare tocmai la problematica implicată de formarea clerului şi sacramentulul preoţiei. Despre ce este vorba? Recent, Papa Benedict al XVI-lea s-a adresat Episcopilor italieni reuniţi la Assisi într-o întâlnire dedicată tocmai formării preoţilor. Iată un extras din această ştire (preluată de pe site-ul www.catholica.ro) care conţine şi câteva citate din cuvântul Arhipăstorului nostru: "În mesajul său, Sfântul Părinte încurajează un răspuns pastoral la problema 'diminuării clerului' în Italia, observând 'creşterea progresivă a mediei de vârstă a preoţilor'. Papa îi îndeamnă pe Episcopi 'să definească mai bine propunerile formative pentru ca să includă o pregătire umană, intelectuală şi spirituală pe măsura noilor provocări care stau în faţa preoţilor de astăzi'. 'Biserica are azi nevoie de preoţi care să fie pe deplin conştienţi de harul pe care l-au primit la hirotonirea întru preoţie, şi de misiunea încredinţată în timpuri de schimbări rapide şi profunde', se scrie în text. Papa Benedict al XVI-lea afirmă că formarea preoţilor trebuie să aibă loc într-un 'context comunitar' care să fie o reflectare a 'comuniunii de viaţă pe care Isus a avut-o cu discipolii săi'. 'Dat fiind că sarcina preoţilor este centrală şi de neînlocuit, trebuie acordată întreaga atenţie formării lor, începându-se cu verificarea calităţii formatorilor.' Dar, potrivit Papei, nu este doar responsabilitatea Episcopilor, sau doar a preoţilor înşişi: fiecare persoană botezată are o responsabilitate. 'Toţi credincioşii, rugându-se Domnului recoltelor', afirmă Sfântul Părinte, 'pot să contribuie la înflorirea vocaţiilor şi la formarea preoţilor'." Cuprins Sunt idei foarte importante care se pot desprinde din acest mesaj al Suveranului Pontif. Dintre acestea, deosebit de valoroasă ni se pare cea din încheiere, unde se subliniază faptul că şi noi, laicii şi familiştii, avem un rol important în trezirea vocaţiilor preoţeşti. Dacă azi se înregistrează o scădere a chemării la preoţie acest lucru nu se datorează faptului că preoţia Bisericii Romano-Catolice este strâns legată de celibat. Papa Ioan Paul al II-lea a surprins clar adevărata problemă atunci când afirma că, de fapt, scăderea numărului vocaţiilor decurge din criza credinţei survenită în multe familii creştine. Dacă părinţii, bunicii, rudele apropiate nu mai trăiesc credinţa şi nu mai transmit copiilor valoarea supremă - între toate vocaţiile posibile - a preoţiei, de unde ar putea veni cei chemaţi la această slujire de excepţie? Trebuie să recunoaştem că, în contextul unor vremuri bântuite de materialismul cel mai vulgar, când toate par a depinde, exclusiv, de bani, de puterea de cumpărare, de prosperitate etc. este - din păcate - normal ca numărul vocaţiile sacerdotale să scadă. În acest context vitreg, ţinând cont de faptul că preoţia nu-i "o meserie" ca oricare alta, sunt câteva învăţături pe care noi înşine, ca laici, suntem datori a le cunoaşte. Celebrarea sacramentului preoţiei e săvârşită prin impunerea mâinilor de către episcop pe capul candidatului, însoţită de o rugăciune specifică de consacrare prin care este cerut de la Dumnezeu Duhul Sfânt şi a tuturor darurilor pe care le implică o asemenea slujire (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1573). Un aspect important, care trebuie reţinut, e faptul că numai episcopii hirotoniţi valid pot conferi Sacramentul preoţiei. Acest lucru este demn de subliniat pentru a pune în vedere importanţa unui concept-cheie al tradiţiei catolice: succesiunea apostolică. "Aşadar Cristos este cel care le-a dat unora să fie apostoli, altora să fie păstori. El continuă să acţioneze prin episcopi" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1576). Un aspect care, în mod nefericit, a devenit subiect de controversă în ultimii ani, îl reprezintă chestiunea sexului persoanei hirotonite: pot oare să fie admise şi femeile în cler? Răspunsul Bisericii, întemeiat pe argumente teologice şi tradiţionale, este limpede: "Numai un bărbat poate primi în mod valid hirotonirea sacră. Domnul Isus a ales bărbaţi pentru a forma colegiul celor doisprezece apostoli" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1577). Odată primit sacramentul preoţiei, există o serie de consecinţe care nu pot fi niciodată, sub nici un motiv, anulate. În primul rând, preoţii sunt purtătorii unui "caracter spiritual de neşters şi nu poate fi nici repetat, nici conferit temporar" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1582). De altă parte, aşa cum am subliniat în repetate rânduri, cel care acţionează în şi prin preot este însuşi Mântuitorul Isus Cristos, fapt din care decurge indefectibilitatea preoţiei, prezentată de Sfântul Augustin astfel: "Dacă e trufaş slujitorul altarului, va fi pus laolaltă cu diavolul. Dar pentru aceasta nu e profanat darul lui Cristos care continuă să curgă prin El la fel de curat şi prin el ajunge limpede în pământ dându-i rodnicie (...). Puterea spirituală a sacramentului este, într-adevăr, asemenea luminii: ajunge curată la cei care trebuie să fie luminaţi şi nici dacă trece prin fiinţe întinate, ea nu se întinează". Concluzii Un cuvânt despre preoţie a Sfântului paroh din Ars (Jean Maria Vianney): "Preotul continuă pe pământ lucrarea de răscumpărare (...) Dacă am înţelege bine ce este preotul pe pământ, am muri nu de spaimă, ci de iubire (...) Preoţia este iubirea Inimii lui Isus". Robert Lazu Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1222, Ultimul acces: 2026-09-25 16:44:36
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
