Patriarhul Ecumenic Bartolomeu transmite un mesaj de Crăciun despre libertatea omului în Dumnezeu, progres tehnologic şi postumanism - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu transmite un mesaj de Crăciun despre libertatea omului în Dumnezeu, progres tehnologic şi postumanism

[2024-12-24]
de Aurelian Iftimiu

În mesajul său de Crăciun din anul 2024, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a subliniat semnificaţia profundă a sărbătorii Naşterii Domnului, care nu reprezintă doar o celebrare sentimentală, ci o participare existenţială la marea taină a Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Mesajul său a inclus o reflecţie asupra contrastului dintre progresul tehnologic şi spiritualitatea creştină, evidenţiind provocările şi oportunităţile pe care le aduce era postumană.
Patriarhul Constantinopolului a amintit că, deşi ştiinţa şi tehnologia au adus progrese extraordinare, acestea nu ating profunzimile sufletului uman, care rămâne mai mult decât ceea ce oferă aceste realizări tehnice.
El a criticat noţiunea de „postuman” şi „supraom”, subliniind că Biserica nu se teme de progresul tehnologic, pe care îl consideră un dar de la Dumnezeu, dar atenţionează asupra pericolelor care pot veni din această direcţie.
Referindu-se la Enciclica Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din 2016, Patriarhul Bartolomeu a accentuat contribuţia creştinismului la cultura seculară, menţionând că Dumnezeu l-a aşezat pe om ca administrator al creaţiei sale.
Mesajul său pune accentul pe unicitatea şi demnitatea umană, care ar trebui să fie păstrate în faţa avansurilor tehnologice şi filosofice care pot duce la o ruptură între cer şi pământ.
În contextul actual al lumii, plină de violenţe şi nedreptăţi sociale, Patriarhul Ecumenic a invocat mesajul de pace şi bucurie al Naşterii Domnului, subliniind că „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace” rămâne un ideal pentru omenire. El a încurajat credincioşii să răspundă chemării lui Hristos, care bate la poarta inimii fiecăruia, oferind libertatea de a-L primi sau nu.
Mesajul se încheie cu urări de sărbători binecuvântate, îndemnând la o viaţă plină de fapte bune, sănătate şi pace, în perspectiva milostivirii lui Dumnezeu pentru anul ce va veni.
Cuvânt pastoral Patriarhal la Praznicul Naşterii Domnului (2024)
† BARTOLOMEU
Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă şi Patriarh Ecumenic,
Întregii plerome a Bisericii,
Har, milă şi pace de la Mântuitorul Iisus Hristos născut în Betleem
Cinstiţi fraţi Arhierei,
Binecuvântaţi fii în Domnul,
Cu binecuvântare cerească am ajuns şi în acest an la slăvitul praznic al Naşterii după trup a Cuvântului lui Dumnezeu, Care venind în lume, S-a sălăşluit între noi „din nemărginita Sa iubire de oameni”. Cântăm în psalmi şi imnuri şi preaslăvim în bucurie de negrăit marea taină a Înomenirii, „care pe toate cele noi le-a înnoit, singura noutate sub soare”, prin care i se deschide omului calea îndumnezeirii după har şi întreaga creaţie se reînnoieşte.
Crăciunul nu constituie trăire a sentimentalismelor, care „vin repede şi dispar încă şi mai repede”. Este participare existenţială la întregul eveniment al Iconomiei Dumnezeieşti. După cum mărturiseşte Evanghelistul Matei, stăpânirea lumii a dorit dintru început să dispară Pruncul Dumnezeiesc.
Pentru credincioşi, împreună cu „Hristos se naşte” al sărbătorii Întrupării Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu Tatăl şi cu clopotele de întristare ale Patimilor, se propagă întotdeauna „Hristos a Înviat”, mesajul purtător de bucurie al biruinţei împotriva morţii şi al aşteptării Învierii celei de obşte.
„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace” se aude iarăşi într-o lume plină de violenţe, nedreptate socială şi erodare a demnităţii umane. Progresul deosebit al ştiinţei şi tehnologiei nu ajunge la profunzimea sufletului uman, de vreme ce omul este întotdeauna mai mult decât ceea ce îi oferă ştiinţa şi decât ceea ce urmăreşte progresul tehnologiei. Ruptura dintre cer şi pământ nu se uneşte în mod ştiinţific în fiinţa omului.
Astăzi se propagă cuvântul „postuman” şi e apreciată inteligenţa artificială. Desigur, visul unui „supraom” nu constituie o noutate. Ideea unui „om progresiv” se sprijină pe progresul tehnologiei şi pe înzestrarea lui cu mijloace nemaiîntâlnite în experienţa şi istoria umană, prin care i se face posibilă depăşirea măsurii umane existente până astăzi.
Biserica nu se teme de progresul tehnologic. Percepe cunoaşterea ştiinţifică ca „dar dăruit de Dumnezeu omului”, însă fără a nega sau a trece cu vederea pericolele ştiinţei. În Enciclica Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta 2016), se accentuează contribuţia creştinismului şi „la evoluţia sănătoasă a civilizaţiei seculare”, de vreme ce Dumnezeu „l-a aşezat pe om ca administrator al creaţiei dumnezeieşti şi colaborator al Său în lume”.
În continuare, se menţionează răspicat: În locul „omului-dumnezeu”, Biserica Ortodoxă îl aşază pe „Dumnezeu-Omul” ca măsură ultimă a tuturor lucrurilor: „Nu vorbim de om îndumnezeit, ci de Dumnezeu înomenit” (Sfântul Ioan Damaschin, Expunere exactă a credinţei ortodoxe, III, 2, PG 94, 988).
Răspunsul la întrebarea critică, cum va coexista perspectiva veşnică a „zilei a opta” cu forţa şi prometeismul culturii tehnologice, a evoluţiilor posterioare şi tranziţiilor ei, în mijlocul unor demersuri post umane şi supraumane antropoteiste? Se va salva „cultura persoanei”, respectul sfinţeniei şi dovada frumuseţii ei, dăruită în întregime şi pentru totdeauna în taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu? Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut trup, „adevărul a venit” şi „i-am perceput urma”.
Pentru om întotdeauna adevărul va fi legat de relaţia acestuia cu Dumnezeu, ca şi răspuns la coborârea lui Dumnezeu spre el, dar şi ca aşteptare şi întâmpinare a Domnului Slavei Care va să vină. Această credinţă trăită sprijină lupta omului de a face faţă conflictelor şi provocărilor vieţii sale pământeşti, în vieţuirea sa „cu pâine”, în supravieţuirea şi în evoluţia sa socială şi culturală. Nimic în viaţa noastră nu ne este de folos fără raportarea la Dumnezeu, în perspectiva „plinătăţii vieţii, a plinătăţii bucuriei şi a plinătăţii cunoaşterii” Împărăţiei Sale.
Crăciunul este ocazia de a conştientiza taina libertăţii lui Dumnezeu şi marea minune a libertăţii omului. Hristos bate la poarta inimii umane, însă doar omul înzestrat cu libertate poate să-i deschidă. „Desigur, fără Acesta”, scrie părintele George Florovsky de veşnică pomenire, „omul nu poate să facă nimic. Şi totuşi, există ceva care doar de om se poate înfăptui – să răspundă chemării lui Dumnezeu şi să Îl primească pe Hristos”.
Prin „Da-ul” la chemarea de Sus, Hristos Se descoperă ca „lumina cea adevărată”, precum „calea, adevărul şi viaţa”, ca răspuns la întrebările vieţii veşnice şi la căutările sufletului, la doririle inimii şi la speranţa omului, dar şi cu privire la originea şi traiectoria creaţiei. Aparţinem lui Hristos, în El sunt toate unite.
Hristos este „Alfa şi Omega, primul şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul”. Prin Întruparea Sa cea de bună voie „pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire”, Cuvântul lui Dumnezeu „nu doar că s-a sălăşluit în oameni, ci şi-a ipostaziat firea omului ca pe a sa”, fundamentând în acest mod perspectiva veşnică comună şi unitatea umanităţii. Nu eliberează un popor, ci întreaga omenire, nu îndreaptă spre mântuire doar istoria, ci înnoieşte întreaga creaţie.
Cele legate de istorie sunt valabile pentru întreaga existenţă în mod concret şi definitiv „înainte de Hristos” şi „după Hristos”. Faţă de toate cele care sunt în lume, în istorie şi prin ea până în veşnicie, înspre zorii zilei celei neînserate a Împărăţiei cereşti a Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Biserica „care nu este din lume” dă mărturie despre adevăr, săvârşind lucrarea ei sfinţitoare şi duhovnicească „pentru viaţa lumii”.
Fraţi şi fii în Domnul,
Plecând cu evlavie genunchii înaintea Maicii Domnului care poartă Pruncul în braţe şi închinându-ne cu smerenie „Cuvântului Celui dintru început”, Care a luat chipul nostru, vă dorim tuturor sărbători binecuvântate ale Naşterii Domnului, şi un An Nou al bunătăţii Domnului, prielnic, cu sănătate şi pace, roditor de fapte bune, cu veselie duhovnicească şi dumnezeieşti daruri, în care întreaga lume creştină va serba împreună şi va cinsti aniversarea a 1700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea.
Al vostru fierbinte mijlocitor către Dumnezeu pentru voi toţi,
† Bartolomeu al Constantinopolului

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 235, Ultimul acces: 2026-11-05 09:35:26