Consacrarea noului altar al bisericii Sfânta Elena din Bucureşti[2024-11-20]foto: ARCB.roSituată în imediata vecinătate a centrului capitalei, într-o zonă pitorească în care se regăsesc, într-o nesperată armonie, blocuri impunătoare şi străzi liniştite cu grădini şi case încărcate de istorie şi poveşti, biserica Sfânta Elena se dezvăluie celor care o vizitează, ca o recunoaştere a prezenţei comunităţii catolice în această parte a Bucureştilor. Istoria acestei biserici începe, de fapt, la data de 1 decembrie 1913, când ia fiinţă Şcoala mixtă catolică maghiară din Bucureşti, care a funcţionat în localul care acum adăposteşte Şcoala Populară de Artă. S-a impus imediat necesitatea înfiinţării unei capele pentru această şcoală catolică, iar la această cerinţă a răspuns cu generozitate Arhiepiscopul de Bucureşti din acea perioadă, Mons. Raymond Netzhammer, care a încurajat construirea acesteia în imediata vecinătate a localului care găzduia Şcoala catolică mixtă maghiară. Printre cei mai mari susţinători ai acestui proiect s-a numărat şi familia bancherului maghiar Sopkez, îndeosebi soţia sa Ilona (Elena), după numele căreia a fost aleasă patroana acestei capele – Sfânta Elena. În anul 1915 a fost consacrată noua capelă – viitoarea biserică binecunoscută astăzi – şi altarul acesteia; momentul fiind intens evocat în presa vremii. În cei aproape 110 ani de istorie ai Bisericii Sfânta Elena, la cârma ei s-au succedat numeroşi păstori sufleteşti remarcabili, printre care şi Fericitul Anton Durcovici, care a activat aici mai multe luni de zile, în cursul anului 1929. O bună perioadă de timp a fost păstorita de părinţii iezuiţi, care au introdus, la 13 februarie 1945, în plin război mondial, celebra devoţiune de „13 ale lunii”, care a rezistat presiunilor comunismului şi s-a celebrat fără încetare, în permanenţă, până în prezent! Merită subliniat acest aspect istoric deosebit, dat fiind că anul viitor, această devoţiune dedicată Reginei Păcii de la Fatima împlineşte 80 de ani! În plus, pentru această devoţiune, şi pentru apostolatul neobosit pentru tineri şi copii, cel care a iniţiat-o, pr. iezuit Otto Canisius Farrenkopf, a plătit cu ani grei de internare la Spitalul Psihiatric de la Târnăveni, fiind considerat nebun de către autorităţile comuniste… Filială a parohiilor „Bărăţia” şi „Sfânta Tereza”, biserica Sfânta Elena devine parohie în luna martie a anului 1985, când este numit ca paroh pr. Ioan P. Solomon. În anul 1988 este numit paroh pr. Francisc Trefaş, iar din anul 2008 activează aici pr. Petru Husariu. Fiecare dintre aceştia s-a străduit, în condiţii grele şi adesea descurajante, să ofere din inima şi dragostea lor pentru această comunitate tot ce au avut mai bun. Toate jertfele şi speranţele micii, dar deosebit de inimoase turme a parohiei Sfânta Elena şi a păstorilor ei sufleteşti au căpătat duminică, 17 noiembrie a.c., o binemeritată binecuvântare, prin consacrarea noului altar al bisericii Sfânta Elena, care, din decembrie 2015, este şi Sanctuar marian diecezan, proclamat ca atare prin decret arhiepiscopal. Frumoasa şi istorica celebrare a fost transmisă în direct prin intermediul postului de televiziune Angelus TV, iar comunitatea a fost onorată cu prezenţa ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti şi a ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit emerit. Lor li s-au alăturat pr. Petru Husariu, parohul comunităţii, pr. Petrică-Andrei Imbrea, originar din această parohie, pr. Gabriel-Daniel Popa, secretar arhidiecezan, şi alţi preoţi care au dorit să ia parte la această sărbătoare frumoasă şi binecuvântată. Au fost prezenţi numeroşi credincioşi laici şi persoane consacrate, iar cântarea înălţătoare a fost animată de Corala „Intermezzo cantabile”, dirijată de Erica Dămoc. Lecturile biblice propuse pentru această celebrare, cuvintele de preţuire şi recunoştinţă din partea păstorului acestei comunităţi, pr. Petru Husariu, predica nuanţată liturgic a Păstorului Arhidiecezei, atmosfera de sărbătoare şi bucurie sinceră transmisă de toţi cei prezenţi au făcut ca această duminică să fie o zi cu adevărat istorică, precum şi marcarea unui nou început, plin de speranţă şi angajare pentru această comunitate, care, de-acum înainte, se va reuni în jurul noului altar, lucrat cu nobleţe şi dăruire la Iugani (jud. Iaşi). Noului altar, din stejar, i se adaugă şi alte piese de mobilier liturgic, care completează armonios prezbiteriul şi îmbracă întregul lăcaş sacru, într-o nouă lumină. O notă de specificitate pentru acest altar este evidenţierea relicvei Sfintei Cruci a Domnului nostru Isus Cristos, care este expusă în permanentă venerare publică. Fie ca de pe acest nou altar, împreună cu tot ceea ce completează frumuseţea acestuia, să se înalţe mereu rugăciuni sincere şi aduceri de mulţumire prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, Regina Păcii, a Sfintei Elena, a tuturor Sfinţilor şi cu binecuvântarea Sfintei şi binecuvântatei Cruci a Mântuitorului nostru, Isus Cristos! (Pr. Andrei Dumitrescu pentru ARCB.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 212, Ultimul acces: 2026-11-05 01:31:59
|
Timp total: 0.06s...
[]:1