Părintele Proclu Nicău a plecat la cele veşnice în urmă cu şase ani[2023-01-28]de Sorin IoniţeLa şase ani de la mutarea la Domnul, exemplul de smerenie şi vorbele Părintelui Proclu Nicău stârnesc dorul după Dumnezeu. „Nimica sunt, nimica pot, nimica am”, erau cuvintele pe care le avea mereu pe buze. I le-ar fi spus un înger unui bătrân ca reţetă pentru mântuire, arată pustnicul în lucrarea „Lupta pentru smerenie şi pocăinţă”. Părintele a îmbrăţişat viaţa monahală la vârsta de 12 ani şi considera smerenia cea mai mare virtute. „Şi aceste cuvinte, tot un cuvânt sunt: smerenia. Şi cine se smereşte, caută să fugă de tulburări… În viaţa de obşte, de tulburări nu poţi fugi; numai atâta: să ţii gura închisă, să zici «Doamne Iisuse», şi să răspunzi numai strictul necesar; cât este nevoie”. Fiind căutat tot timpul de oameni pentru sfaturi duhovniceşti, celor mai mulţi Părintele Proclu le spunea: „Aţi venit la un moş prost de cap, fără carte, la păcătosul pământului! Viaţa mea e un deal şi-o vale, nimic folositor”. Despre Părintele Proclu a scris pentru Basilica.ro unul dintre ucenicii săi, Pr. Răzvan Ionescu. El l-a numit „un ascet angajat în Hristos”. Vezi textul integral. Părintele Proclu (Gheorghe Nicău) s-a născut pe data de 13 noiembrie 1928, în satul Mitocu Bălan, judeţul Neamţ. El a intrat în obştea Mănăstirii Sihăstria Neamţ la vârsta de 12 ani,. În anul 1949 a fost trimis, împreună cu alţi vieţuitori ai Sihăstriei, la Mănăstirea Slatina, pentru revigorarea vieţii monahale. De acolo a fost alungat de comunişti, în urma decretului din 1959. Cu binecuvântarea Părintelui Cleopa Ilie, Părintele Proclu s-a retras în satul natal, Mitocu Bălan, unde a vieţuit într-o chilie la poalele pădurii. A trecut la cele veşnice în 28 ianuarie 2017 şi a fost înmormântat la Sihăstria Putnei. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 517, Ultimul acces: 2026-10-22 09:45:56
|
Timp total: 0.04s...
[]:1