O stareta rugatoare, luptatoare si harnica: Maica Irina Pantescu (1932-2022)

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,74s...

Ştiri şi Evenimente

O stareţă rugătoare, luptătoare şi harnică: Maica Irina Pântescu (1932-2022)

[2022-03-09]

de Diac. Iulian Dumitraşcu

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a Maicii Stavrofore Irina Pântescu, Proinstareţa Mănăstirii Voroneţ, miercuri, 09 martie 2022:
Am aflat cu multă durere în suflet despre trecerea din această viaţă, în dimineaţa primei zile a Postului Mare, luni, 07 martie 2022, a maicii Stavrofore Irina Pântescu, Proinstareţa Mănăstirii Voroneţ, fiică vrednică a Bisericii noastre.
Din cei aproape 90 de ani de viaţă ai Maicii Proinstareţe Irina Pântescu, 70 de ani i-a împlinit întru slujire monahală, iar 27 de ani ca stareţă a Mănăstirii Voroneţ.
S-a născut la 28 septembrie 1932, în satul Goruni, comuna Tomeşti, judeţul Iaşi, fiind penultimul copil din cei 9 copii născuţi de părinţii dreptcredincioşi Gheorghe şi Ana Pântescu, primind la Botez numele Margareta.
Vocaţia sa monahală s-a remarcat din fragedă tinereţe, însă abia la vârsta de 20 ani, în anul 1952, a primit binecuvântarea mamei pentru a-şi urma „chemarea monahală”, şi a intrat în obştea Mănăstirii Văratec, jud. Neamţ. Ca vieţuitoare a Mănăstirii Văratec, a urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Agapia.
După tunderea în treapta de rasoforă, s-a transferat la Mănăstirea Vatra Moldoviţei, din judeţul Suceava. La scurt timp, însă, a cunoscut durerea „exilului”, fiind obligată să plece din mănăstire în urma decretului comunist de închidere a mănăstirilor (Decretul 410/1959).
Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu a ajuns să lucreze la biserica Golia din Iaşi, trăind o viaţă curată şi respectând rânduielile monahale. În anul 1972 a reuşit să revină în obştea mănăstirii Moldoviţa, unde a activat ca ghid al mănăstirii. În anul 1980 a fost tunsă în monahism şi a primit numele Irina.
La scurt timp după căderea regimului comunist, în anul 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât reînfiinţarea Mănăstirii Voroneţ ca mănăstire de călugăriţe.
Atunci, în calitate de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, cu aprobarea Sfântului Sinod ne-am ocupat de reînfiinţarea mai multor mănăstiri din Bucovina, precum şi din zona Iaşi, mănăstiri închise de Habsburgi în secolul al XVIII-lea, sau care au fost închise după secularizarea din anul 1863, în timpul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, unele mănăstiri fiind transformate în simple muzee, ori în biserici de parohie.
Astfel, în anul 1991 a fost redeschisă Mănăstirea Voroneţ, iar prima stareţă a acestui sfânt lăcaş bucovinean, valoros monument al artei şi al spiritualităţii ortodoxe româneşti, a fost numită vrednica şi înţeleapta monahie Irina Pântescu.
În timpul stăreţiei maicii Irina, Mănăstirea Voroneţ a cunoscut o adevărată perioadă de înflorire prin lucrări edilitare, prin sporirea vieţii duhovniceşti, prin programe educaţionale, culturale şi artistice, menite să pună în valoare străvechea ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare.
Între multele amintiri frumoase din perioada păstoririi Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, evocăm cu bucurie persoana maicii stareţe Irina Pântescu: chip luminos şi fire energică, ospitalieră şi harnică, exemplu de viaţă duhovnicească, de demnitate şi patriotism.
În anul 2012 am conferit Maicii Stareţe Irina Pântescu ordinul „Sanctus Stephanus Magnus”. De asemenea, ne amintim cu preţuire întâlnirea prilejuită de vernisarea expoziţiei dedicată Mănăstirii Voroneţ, organizată în aprilie 2021 de Biblioteca Academiei Române şi comunitatea monahală a mănăstirii, intitulată „Mănăstirea Voroneţ, 533 de ani de la înfiinţare, 30 de la redeschidere”.
În cadrul vizitei pe care maicile de la Voroneţ, conduse de Maica Stareţă Gabriela Platon şi Maica Proinstareţă Irina Pântescu, ne-au făcut-o cu acel prilej la Reşedinţa Patriarhală, am oferit Mănăstirii Voroneţ, în semn de preţuire şi recunoştinţă pentru merite deosebite în promovarea şi susţinerea valorilor creştine şi a filantropiei, Diploma cu medalie a Anului 2020, Anul omagial al pastoraţiei părinţilor şi copiilor şi Anul comemorativ al filantropilor ortodocşi români în Patriarhia Română.
În ziua 18 decembrie 2021, de prăznuirea Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, Maica Proinstareţă Irina Pântescu, împreună cu obştea Mănăstirii Voroneţ, a contribuit financiar la realizarea icoanei în mozaic a Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul de la Catedrala Naţională.
Maicile au donat, inclusiv din veniturile proprii, pentru mozaicul Catedralei Naţionale, pe care Maica Proinstareţă Irina Pântescu a numit-o „un act de demnitate al poporului român ”şi „o ctitorie vrednică de înaintaşii noştri”.
Pentru toată activitatea ei misionară, oferim Maicii Irina Pântescu, post mortem, ordinul „Crucea Patriarhală”, cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române.
În acest moment, când sufletul Maicii Proinstareţe Irina Pântescu merge în corturile drepţilor, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să mângâie şi să întărească obştea Sfintei Mănăstiri Voroneţ, iar sufletului ei să-i dăruiască pace sfântă şi să-l aşeze în ceata drepţilor, unde nu este durere, nici întristare nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
Veşnica ei pomenire, din neam în neam!
În comuniune de rugăciune cu obştea îndoliată a Mănăstirii Voroneţ,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 592, Ultimul acces: 2026-04-11 02:48:51

Timp total: 0,74s...

[]:1