O nouă ediţie franceză a „Jurnalului fericirii”: Hristos redescoperit omului modern

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

O nouă ediţie franceză a „Jurnalului fericirii”: Hristos redescoperit omului modern

[2022-01-27]

de Ştefana Totorcea

Editura Apostolia a Mitropoliei Europei Occidentale şi Meridionale a publicat o nouă ediţie a Jurnalului fericirii de Nicoale Steinhardt în limba franceză. Aceasta păstrează traducerea excepţională realizată de Marily le Nir şi prefaţa lui Olivier Clément, la care adaugă note de subsol consistente şi o postfaţă alcătuite de Michel Simion, fiul unuia dintre prietenii Monahului de la Rohia.
Michel Simion spune că a îngrijit noua ediţie fiindcă a simţit nevoia să le ofere cititorilor din afara culturii române contextul adecvat. Prima ediţie, din 1996, era epuizată de mult, iar interesul stârnit de traducerea volumului Dăruind vei dobândi în franceză sugera nevoia unei noi ediţii a Jurnalului.
„Am tradus şi publicat în 2017, tot la Apostolia, volumul de predici Dăruind vei dobândi (Donne et tu recevras). Cartea a avut mai mult succes decât credeam”, povesteşte Michel Simion.
„Un prieten spaniol agnostic, care vorbeşte franceza ca a doua limbă, a fost profund impresionat. Iar o italiancă, o catolică practicantă de altfel, mi-a spus că mă voi mântui doar pentru că am tradus această carte.”
Evident că mântuirea este personală şi niciodată sigură, spune traducătorul, dar expresia cititoarei spune multe despre efectul textului asupra publicului din afara Ortodoxiei şi din afara culturii române. Michel Simion crede că scrisul lui Steinhardt îi vorbeşte omului modern pe înţelesul lui.
„După ce am tradus predicile din Dăruind vei dobândi, am fost invitat la France 2 TV şi Radio France Culture. Eu am spus atunci că nu aceasta este cartea lui fundamentală şi am vorbit foarte mult despre Jurnalul fericirii”, îşi aminteşte traducătorul.
„Coleg” de tortură cu Hristos Însuşi
Michel Simion spune că în Jurnalul fericirii sunt mai multe niveluri de lectură. La primul nivel este povestea arestării şi a puşcăriei şi cât de rău era comunismul. „Al doilea nivel este refuzul lui de a deveni asemenea lui Iuda”, spune Michel Simion.
„Ştiu de la tata că Steinhardt, când încă nu era botezat, a făcut o rugăciune în timp ce Securitatea îl bătea: «Doamne, Iisuse Hristoase, uite, acum suntem doi evrei colegi de suferinţă. Uite, acum iar mă vor tortura, iar mă vor bate şi Ţie Ţi-au făcut acelaşi lucru. Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-mă să nu cedez».”
Securitatea încerca să ofere un exemplu în contextul revoltelor de la Budapesta şi ancheta grupul intelectualilor din care făceau parte filosoful Constantin Noica şi scriitorul Ion Pillat. Au, fost, practic, anchetaţi pentru că citeau cărţi interzise de regimul comunist: Hegel, Cioran, Eliade.
Lui Steinhardt cel mai teamă îi era să nu cedeze şi să dea nume, pentru că tatăl lui îl sfătuise să nu o facă.
„Aparent, anchetatorii nici măcar nu-i cereau mare lucru”, subliniază Michel Simion. „Îi cereau să fie martorul acuzării, să confirme ceea ce Securitatea ştia deja. Securistul care îl bătea îi spunea: «Toţi ăştia arestaţi sunt legionari. Tu, dobitocule, nu poţi să fii legionar».”
Tată şi fiu: Oscar şi Nicolae Steinhardt. Foto: Facebook
„Din momentul în care a spus rugăciunea aceea, nu a mai simţit nimic. Această rugăciune, aparent impertinentă, în care Steinhardt se făcea egal cu Mântuitorul, a fost ascultată”, adaugă Michel Simion. „Iar refuzul de a deveni Iuda l-a adus la botez, l-a adus la creştinism, l-a adus în monahism.”
Michel Simion mai spune că al treilea nivel de lectură al Jurnalului este că puşcăria, asumată aşa cum a făcut-o Steinhardt, nu a fost o pedeapsă, ci o fericire: „Te poţi mântui prin suferinţă. Am fost întrebat ce înseamnă felicité, un cuvânt mai arhaic în franceză. Un fel de beatitudine, am zis”.
Michel Simion l-a cunoscut pe Steinhardt când avea aproximativ zece ani. Viitorul monah de la Rohia ieşise din puşcărie şi îl vizita pe tatăl său, Paul Simionescu.
„Era foarte slab, vorbea foarte repede şi era mereu foarte grăbit, ducând sau aducând cărţi. Părea un om căruia, spre deosebire de noi, nu-i mai era frică de nimic. De la tata împrumuta Filocalia, Pelerinul Rus şi altele asemenea, pentru că tata avea o bibliotecă foarte frumoasă.”
Autorul Jurnalului fericirii venea la ei la masă sau ca să împrumute lemne de foc. „Ţin minte că tata m-a certat îngrozitor odată, când am râs văzându-l cum aduna firimiturile de pe masă şi le mânca. Tata mi-a explicat cât de mult sufereau de foame cei din închisoare.”
Mesaj pentru omul de azi
„Pentru mine, faptul de a-l traduce şi a-l face cunoscut pe Steinhardt în Franţa este onoarea vieţii mele”, mai spune Michel Simion despre Dăruind vei dobândi (Donne et tu recevras).
Nu a fost uşor, „pentru că trece, în aceeaşi predică, uneori chiar în aceeaşi frază, de la un limbaj foarte popular, foarte direct, foarte oral, la un nivel foarte înalt şi subtil de teologie sau de filosofie sau de literatură. Se poate în română, dar cu franceza, mai riguroasă şi mai puţin plastică, nu te poţi juca la fel”.
El adaugă: „Consider că Jurnalul fericirii este la nivelul lui Dostoievski, al lui Soljeniţîn. E mai greu de citit decât ele şi sunt foarte multe incursiuni în cultura şi istoria românească. Dar, cu note de subsol şi cu explicaţii, este tulburător. Cunosc persoane în Franţa care se gândesc în mod serios la Ortodoxie după această lectură”.
Astfel, implicarea unei edituri ca cea a Mitropoliei Europei Occidentale şi Meridionale în reeditarea acestui jurnal de convertire arată deschiderea Ortodoxiei către un altfel de apostolat, care le vorbeşte tuturor într-o Europă însetată de mesajul lui Hristos.
„Lui Steinhardt nu-i pasă că eşti catolic sau ortodox: el vorbeşte despre Iisus Hristos şi o face atât de bine, atât de frumos şi de înduioşător, încât ajunge la sufletul omului modern”, concluzionează Michel Simion.
Iar aceasta le poate deschide cititorilor ochii asupra Comorii ascunse în Ortodoxie: Hristos Însuşi.
Jurnalul fericirii a mai fost tradus în italiană, spaniolă, engleză, portugheză, greacă, maghiară, ebraică şi, de curând, şi în germană.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 748, Ultimul acces: 2026-09-22 05:21:22

Timp total: 0.03s...

[]:1