© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.08s...
Ioan-Aurel Pop: Românii au nevoie de casa lor, aşa cum fiecare popor are nevoie de o patrie[2022-01-25]de Ştefana TotorceaLa aniversarea Unirii Principatelor, Acad. Ioan-Aurel Pop a fost invitat la emisiunea „Apel matinal” de la Radio România Actualităţi. Preşedintele Academiei Române a afirmat că popoarele au nevoie de patrie aşa cum oamenii au nevoie de o casă şi că România trebuie să creeze condiţiile pentru ca şi românii din afara graniţelor să simtă că aparţin acestei case culturale comune. „Dacă vom reuşi să privim istoria ca o parte din viaţa noastră, chiar dacă este viaţă trecută, atunci vom ajunge să fim cumva stimulaţi de exemplele de atunci şi poate că vom fi mai vrednici pentru prezent şi vom fi mai vrednici pentru viitor, dând un exemplu copiilor şi nepoţilor noştri, fiindcă românii au nevoie de casa lor, de mediul lor, în care să trăiască, aşa cum fiecare popor are nevoie de o patrie”, a spus Acad. Ioan-Aurel Pop. Unirea Principatelor a fost realizată printr-o mobilizare extraordinară. „Nu a fost un act individual, a fost unul colectiv îndreptat spre binele acestui mare grup social şi etnic, care este naţiunea. Oamenii de atunci au pus deasupra interesului personal dorinţa de a crea cadrul politic necesar pentru dezvoltarea poporului român, care ajunsese la stadiul de naţiune”, a explicat academicianul. „De aceea patrioţii au găsit cu cale atunci să învingă voinţa marilor puteri, care doreau o uniune parţială, cu două capitale, două guverne, două parlamente. Au trecut peste aceasta şi l-au ales pe alesul Moldovei şi la Bucureşti, ceea ce a schimbat calea de dezvoltare a acestei ţări.” Astfel, a spus istoricul, actul de la 24 ianuarie 1859 a pus în lumină, pe lângă acordul marilor puteri, voinţa poporului român. Actul unirii a fost posibil „datorită marii forţe diplomatice pe care a avut-o Alexandru Ioan Cuza, datorită faptului că a fost înconjurat de oameni extraordinari, de la Alecsandri, să spunem, până la Kogălniceanu şi Ion Ghica, în scurtă vreme s-a reuşit recunoaşterea dublei alegeri de către marile puteri”, a mai spus Acad. Ioan-Aurel Pop. Principala realizare a lui Al.I Cuza a fost modernizarea ţării: „Nu greşelile l-au răsturnat, vorba lui Kogălniceanu, ci faptele lui cele mari. „De aceea, Cuza a rămas în conştiinţa poporului român, a ţăranilor mai ales, ca un părinte al patriei. Nu a fost nimeni nevoie să îl impună în formula asta, l-au perceput aşa oamenii şi de aceea, când a murit, a fost înmormântat cu onoruri cu totul, cu totul speciale, nepregătite de autorităţi”. „A rămas ca un părinte al patriei, ca un erou venerat, iubit, preţuit, repet, chiar dacă a făcut şi greşeli. Şi, din pricina asta, gândul nostru la Cuza, ca şi la alţi contemporani, trebuie să fie un gând bun, de recunoştinţă, de preţuire, fiindcă asemenea oameni sunt specifici unei elite bune, care poate conduce poporul pe căi bune.” Preşedintele Academiei a mai subliniat că nu a fost uşor ca toate voinţele să se pună de acord în cele două principate. Dar, „până la urmă, forţa naţiunii a învins, a fost mai puternic interesul colectiv decât interesul individual”. „Altfel sunt, sigur, şi alte episoade extrem de importante, rolul, de pildă, Cocuţei Vogoride, care, în ciuda poziţiei soţului ei înainte de Unire, a reuşit să acţioneze în aşa fel încât Unirea să fie posibilă. Gesturi, unele dintre ele, uitate, altele, rămase anonime, care au făcut posibil actul”. Întrebat de realizatorul Cătălin Cîrnu ce însemnătate poate avea Unirea Principatelor pentru românii din jurul României, inclusiv cei din Transcarpatia sau de pe Valea Timocului, academicianul a răspuns: „Să ştiţi că şi atunci, în epocă, a avut o importanţă pentru românii din provinciile aflate sub dominaţii străine şi care nu şi-au putut uni în 1859”. „Chiar de la începutul domniei, Alexandru Ioan Cuza a acordat importanţă acestor români, mai ales celor din Transilvania, deci mesajul actului e unul îndreptat spre toţi românii.” „Iar astăzi, fireşte, nu s-a putut ca toţi românii din preajma graniţelor României să poată trăi în interiorul României, datorită unor împrejurări istorice greu de detaliat aici”, a adăugat istoricul. „Însă aceşti români ar trebui să aibă sentimentul că sunt ai ţării şi că ţara are grijă de ei şi acest sentiment ar trebui să vină dinspre Guvern, dinspre Parlament, dinspre acele instituţii menite să-i guverneze pe români.” „Ei trebuie să rămână, fireşte, credincioşi statelor în care trăiesc, dar sentimentul etnic naţional, limba tradiţiile, obiceiurile şi gândul la ceea ce s-a întâmplat în 1859 le poate conferi un sentiment de stabilitate şi le poate da încredere în viitor”, a încheiat academicianul. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 860, Ultimul acces: 2026-06-24 16:14:48
|
Timp total: 0.08s...
[]:1
