Pelerinaj la mormintele Apostolilor din Roma la încheierea Anului Centenar al CMD[2022-01-21]Preasfinţitul Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, a celebrat Sfânta Liturghie în faţa „pietrei de temelie” a Bisericii Catolice: la mormântul Sfântului Petru situat sub Altarul principal al Bazilicii Vaticane. Celebrarea de mare rezonanţă istorică a avut loc marţi, 19 ianuarie 2022, în prezenţa unui grup de surori din Congregaţia Maicii Domnului şi a Maicii Teodorina, Superioara generală. Prin pelerinajul la Roma, din perioada 17-21 ianuarie 2022, la mormintele Apostolilor lui Cristos, surorile Congregaţiei Maicii Domnului au oferit lui Dumnezeu roadele celor 100 de ani de la înfiinţarea Congregaţiei, la Blaj, de către Mitropolitul de atunci Vasile Suciu.La Liturghia de la mormântul Sfântului Petru au concelebrat Mons. Gabriel Buboi, rectorul Colegiului „Pio Romeno” din Roma, şi Mons. Marius Cerghizan, Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla, răspunsurile liturgice fiind oferite de studenţi români la Roma. În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa Claudiu a evidenţiat importanţa momentului şi a locului şi a deschis perspectiva spre viitor, în lumina credinţei moştenite prin 2000 de ani de creştinism. „Este un dar al lui Dumnezeu pentru Congregaţia Maicii Domnului, pentru Episcopia de Cluj-Gherla, pentru Biserica Română Unită, pentru ţara noastră, faptul că un grup reprezentativ, din toate aceste locuri, suntem astăzi aici în unul dintre cele mai simple locuri din Roma: la mormântul Sfântului Petru, şi ne unim astfel cu pelerinii din întreaga istorie a Bisericii până astăzi.” „De ce am venit aici? Am venit în primul rând să mulţumim lui Dumnezeu pentru 100 de ani de existenţă a Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului”. Adresându-se surorilor CMD de faţă, Episcopul a evidenţiat: „Fiind voi aici, le aveţi în inimă pe toate surorile care sunt în ţară, pe toate cele care v-au precedat în acest timp frumos şi, cumva, aveţi şi viitorul Congregaţiei în mâinile voastre şi îl depunem cu devoţiune în această sfântă Bazilică, pe locul în care relicvele Sfântului Petru se odihnesc. Este un loc marcat de pietatea creştinilor dintotdeauna, aşa au şi fost descoperite locurile exacte ale mormântului Sfântului Petru, după multe inscripţii ce marcau pietatea creştinilor care veneau aici.” „De ce suntem aici? Ca să ne aducem aminte de darul lui Dumnezeu, timp de 100 de ani, dar mult mai mult decât atât: suntem aici nu doar cu sentimente de nostalgie pentru trecut, care a fost frumos dar care e trecut. Ci suntem fiindcă aici, într-un anume fel, se uneşte trecutul cu prezentul şi cu viitorul. Fiindcă aici suntem la mormântul Sfântului Petru. Deasupra noastră este Altarul central al Bazilicii Sfântul Petru. Şi deasupra Altarului este cupola care simbolizează Cerul, dimensiunea divină a realităţii şi Liturghia cerească. Şi în acest anume fel noi celebrăm aici, mulţumind pentru trecut, celebrând prezentul şi încredinţând deja viitorul lui Dumnezeu. Suntem aici fiindcă noi trăim în această lume, dar nu suntem parte a acestei lumi. Şi aceasta o trăim într-un mod cu totul special aici, la mormântul Sfântului Petru.” „Evanghelia de astăzi (Marcu 10,2-9) ne vorbeşte despre legătura nupţială şi nu putem să nu ne gândim că, de fapt, această legătură trupească între bărbat şi femeie este un simbol, aşa cum ne spune Sfânta Scriptură, al legăturii dintre noi şi Biserică, dintre voi şi Mirele Cristos. Şi atunci, aici este momentul în care, cu adevărat, promisiunile voastre, dorinţele voastre, aspiraţiile voastre se împlinesc. Fiindcă legătura noastră cu Cristos este tot timpul nouă, şi pentru mine, pentru voi, pentru tinerii care se pregătesc pentru preoţie, pentru toţi este un moment în care trecutul, prezentul şi viitorul, se îmbină. Este un mare har al lui Dumnezeu faptul că suntem astăzi, aici, şi faptul că celebrăm Centenarul Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului aici. Şi vreau să îi mulţumesc din toată inima pr. rector Gabriel Buboi, care a făcut posibil mare parte din pelerinajul nostru şi mai ales celebrarea de astăzi. Vreau să îi mulţumesc pr. Vicar general Marius Cerghizan fiindcă este împreună cu noi, vreau să îi mulţumesc Maicii Teodorina şi vouă, tuturor, pentru darul pe care îl reprezentaţi pentru Biserica noastră şi pentru ţara în care trăim.” Fiindcă în aceeaşi zi de 18 ianuarie, una dintre surori, sr. Dominica, şi-a sărbătorit ziua de naştere, Preasfinţia Sa Claudiu a felicitat-o şi a subliniat că, de fapt, în această zi „sărbătorim ziua de naştere a Congregaţiei, sărbătorim ziua de naştere a noastră, ca fiii şi fiicele lui Dumnezeu, şi suntem înconjuraţi de atâtea minuni: veţi vedea după ce vom celebra Sfânta Liturghie că vom trece pe la morminte care, de fapt, nu sunt morminte – sunt morminte în accepţiunea păgână a termenului, dar în realitate sunt locuri de lumină, oaze de lumină pe care le atingem şi care luminează identitatea noastră şi ne dăm seama că suntem parte a unei realităţi pe care de multe ori nu o percepem. În ţară ne simţim, uneori, un grup mic, restrâns, ne întrebăm care este rolul nostru, care este identitatea noastră, dar aici suntem luminaţi de lumina lui Dumnezeu şi ne dăm seama, fără să ne gândim prea mult, care este identitatea noastră: de aici pleacă identitatea noastră, aici s-au împlinit cei 100 de ani, mai ales cei petrecuţi sub persecuţie (sub regimul comunist). Pe urmele martirilor, pe urmele Sfântului Petru, ale Sfântului Pavel, ale primilor creştini care s-au sacrificat, aşa cum v-aţi sacrificat şi voi, surorile care au trecut prin persecuţie, pentru această comuniune.” „Pentru noi, această comuniune este esenţială, fiindcă aici simţim legătura cu Biserica lui Cristos: la mormântul Sfântului Petru; şi aici înţelegem de ce a fost nevoie de acest sacrificiu şi de ce, mai ales, lupta era exact împotriva acestei legături. Persecutorii nu au cerut să ne lepădăm de Cristos, au cerut să ne lepădăm de această legătură cu Petru, fiindcă ei ştiau foarte bine – cel rău care-i inspira ştia – că această legătură cu Petru este esenţială pentru legătura noastră cu Cristos. În ce Cristos credem dacă noi ne lepădăm? În ce Cristos credem dacă noi suntem gata să schimbăm macazul, să tăiem comuniunea pentru conducători vremelnici, puternici vremelnici, pentru Irozi din lumea noastră? Ori aici înţelegem de ce am păstrat legătura aceasta (Unirea cu Roma), de ce a fost atât de important pentru surorile noastre, pentru Episcopii noştri martiri, pentru preoţi, pentru credincioşi să păstrăm această legătură: fiindcă păstrând această legătură suntem parte a acestei istorii minunate a omului cu Dumnezeu, care este Biserica Catolică.” „Şi trecând pe la morminte, trecând pe la locurile de lumină care ne aduc aminte de cei care au trecut pe aici, care au avut ceva de spus în Biserica Catolică, ne aducem aminte de noi înşine: suntem cu toţii chemaţi la sfinţenie prin Botezul nostru. Aici ne dăm seama că nici unul dintre noi nu este nesemnificativ. Aceasta este tentaţia, să ne gândim: «Ce putem face astăzi?»; ne gândim de multe ori la un trecut glorios, cu nostalgie. Dar nu avem de ce să ne gândim cu nostalgie la trecut, fiindcă acum este momentul prezenţei lui Dumnezeu, acum este momentul misiunii noastre. Şi Domnul a pregătit pentru noi ceea ce a pregătit pentru ceilalţi, fiecare are rolul lui, fiecare are misiunea lui. Şi noi avem o misiune: am venit aici ca să reînsufleţim misiunea noastră, să ne dăm seama că suntem cu adevărat parte a unei misiuni minunate pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o şi că avem un rol esenţial în România, acolo unde suntem, în lumea în care suntem.” „Privind la mormântul Sfântului Petru, ne aducem aminte de Episcopii noştri martiri, ne aducem aminte de toţi cei dragi, fiindcă aici se uneşte Cerul cu pământul. De aceea spuneam că nu sunt cu adevărat morminte. Ne aducem aminte şi de Preasfinţitul Florentin, şi este, cu siguranţă, aici. De câte ori am celebrat aici, împreună… Sunt momente care ne aduc aminte că nimic nu ne poate separa de iubirea lui Dumnezeu. Nici suferinţa – am văzut: celebrăm 100 de ani de existenţă după o persecuţie comunistă care ‚a măturat’ entităţi mult mai mari decât Congregaţia şi decât Biserica Greco-Catolică. Suntem aici să celebrăm 100 de ani, deci nici răul, nici suferinţa, nici chiar moartea nu ne pot separa de iubirea lui Dumnezeu! Acesta cred că este momentul pe care să-l trăim şi mesajul pe care să-l trăim şi să-l ducem cu noi acasă: că iubirea lui Dumnezeu ne însoţeşte. Şi, venind aici, ne aducem aminte de iubirea lui Dumnezeu care este aici, astăzi, acum!” La încheierea celebrării liturgice, în semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu, în locul sfânt binecuvântat de prezenţa spirituală a Sfântului Apostol Petru şi a întregului şir de Papi ce i-au succedat, surorile au cântat, cu bucurie şi recunoştinţă, Imnul Anului Centenar al Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului. A urmat vizitarea Bazilicii San Pietro, o vizită realizată în spaţiul Bazilicii dar şi în timp, prin cuvintele pr. rector Gabriel Buboi, care a prezentat „Biserica mamă” a bisericilor catolice din inima Romei, a oferit date istorice şi a evidenţiat tezaurul spiritual – vestigii, monumente, relicve sfinte şi capodopere de artă – aflat aici, bogăţie spirituală ce invită la contemplare, aduce la un loc trecutul şi prezentul şi oferă neîncetat omenirii, tuturor generaţiilor ce se succed, o puternică mărturie despre existenţa, frumuseţea şi măreţia lui Dumnezeu şi despre catolicitatea Bisericii lui Cristos. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 877, Ultimul acces: 2026-06-24 16:57:45
|
Timp total: 0.03s...
[]:1