© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc Fără credinţă, creştinii ar forma cel mult o agenţie umanitară[2022-01-21]„Fără credinţă, prezenţa creştinilor în lume s-a reduce la prezenţa unei agenţii umanitare”: a spus Papa Francisc primind vineri, 21 ianuarie 2022, participanţii la adunarea plenară a Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, însoţiţi de prefectul acesteia, Cardinalul Luis Francisco Ladaria Ferrer. În discursul său, Papa şi-a exprimat gratitudinea pentru „serviciul preţios” adus Bisericii universale „în a promova şi tutela integritatea doctrinei catolice în ceea ce priveşte credinţa şi morala”, „o integritate fecundă”. Demnitatea, discernământul şi credinţa sunt cele trei cuvinte-cheie evidenţiate de Sfântul Părinte.Recunoscând demnitatea oricărei persoane umane, suntem chemaţi să facem astfel încât să se renască în toţi „o aspiraţie mondială la fraternitate” (Fratelli tutti, nr. 8). Într-un timp marcat de nenumărate tensiuni sociale, politice şi chiar sanitare, a remarcat Sfântul Părinte, „creşte tentaţia de a-l considera pe celălalt ca pe un străin sau un duşman, negându-i o demnitate reală”. Urmând cu fidelitate o bimilenară învăţătură eclezială, Biserica are îndatorirea de a afirma că „demnitatea oricărei fiinţe umane are un caracter intrinsec şi are valoare din momentul conceperii până la moartea sa naturală”. „Biserica, încă de la începutul misiunii ei, a proclamat întotdeauna şi a promovat valoarea intangibilă a demnităţii umane. Omul, într-adevăr, este capodopera creaţiei: el este voit şi iubit de Dumnezeu ca partener al planurilor Sale veşnice, iar pentru mântuirea lui Isus şi-a dat viaţa până la moartea pe cruce.” „Arta discernământului”, a reluat Papa referindu-se la al doilea cuvânt-cheie, „este cerută din ce în ce mai mult celor care au credinţă”. Dacă, pe de o parte, în „schimbarea de epocă” pe care o trăim, credincioşii se confruntă cu chestiuni inedite şi complexe, pe de alta, creşte o nevoie de spiritualitate care nu întotdeauna găseşte în Evanghelie punctul său de referinţă”. Se întâmplă, de aceea, ca nu rareori, să existe „presupuse fenomene supranaturale” pentru care poporul lui Dumnezeu trebuie să primească „indicaţii sigure şi trainice”. Dar, în timpurile noastre, trei sunt domeniile în care discernământul îşi găseşte o aplicaţie necesară. Primul, îl constituie „lupta împotriva abuzurilor de orice fel”, iar „Biserica, cu ajutorul lui Dumnezeu, continuă cu hotărâre fermă angajarea de a face dreptate victimelor abuzurilor comise de membrii ei”, după cum arată şi recenta actualizare a „Normelor privind delictele rezervate Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei”. Al doilea domeniu al discernământului evidenţiat de Papa Francisc îl reprezintă „desfacerea legăturii de căsătorie in favorem fidei”. „Atunci când, în virtutea puterii petrine, Biserica acordă desfacerea unei legături de căsătorie non-sacramentală, nu este vorba de a pune sfârşit canonic unei căsătorii, care oricum era eşuată de facto, ci, în realitate, prin acest act eminamente pastoral înţelege întotdeauna să favorizeze credinţa catolică – in favorem fidei – în noua uniune şi în familie, care are ca nucleu această nouă căsătorie.” Un al treilea domeniu de aplicaţie a discernământului îl oferă actualul parcurs sinodal. „Cineva”, a adăugat spontan Papa Francisc, „ar putea crede că parcursul sinodal înseamnă a-i asculta pe toţi, a face un sondaj şi a da rezultatele. Atâtea voturi aici, atâtea voturi dincolo… Nu! Un parcurs sinodal fără discernământ nu este un parcurs sinodal. Este necesar a discerne în continuu opiniile, punctele de vedere, reflecţiile. Nu se poate merge în parcursul sinodal fără a discerne. Discernământul este cel care va face din Sinod un adevărat Sinod – al cărui cel mai important personaj, ca să spunem astfel, este Duhul Sfânt – şi nu un parlament sau un sondaj de opinie, pe care pot să îl facă media. De aceea, subliniez: este important discernământul în parcursul sinodal.” Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, a subliniat Papa la final, „este chemată nu doar să apere credinţa, dar şi să o promoveze”. „Fără credinţă, prezenţa credincioşilor în lume s-ar reduce la prezenţa unei agenţii umanitare. Credinţa trebuie să fie inima vieţii şi activităţii oricărui botezat. Şi nu o credinţă generică şi vagă, asemenea unui vin diluat care îşi pierde valoarea, ci una genuină, limpede, cum o vrea Domnul când spune discipolilor: «Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar…» (Luca 17,6). De aceea, nu trebuie să uităm niciodată că «o credinţă care nu ne pune în criză este o credinţă în criză; o credinţă care nu ne face să creştem este o credinţă care trebuie să crească; o credinţă care nu ne pune întrebări este o credinţă asupra căreia trebuie să ne punem întrebări; o credinţă care nu ne însufleţeşte este o credinţă care trebuie să fie însufleţită; o credinţă care nu ne zdruncină este o credinţă care trebuie să fie zdruncinată» (Discurs către Curia Romană, 21 decembrie 2017)”. „Să nu ne mulţumim”, a încheiat Sfântul Părinte, „cu o credinţă lâncedă, din obişnuinţă, de manual. Să colaborăm cu Duhul Sfânt şi între noi pentru ca focul pe care Isus a venit să îl aducă în lume să poată continua să ardă şi să înflăcăreze inimile tuturor.” (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 809, Ultimul acces: 2026-06-24 17:53:59
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
