PS Claudiu Pop: Papa Francisc ne-a îndemnat să batem împreună la poarta îndurării[2022-01-22]„Un moment intens şi extrem de important […] în care Papa Francisc ne-a îndemnat să batem împreună la poarta îndurării.” Cu aceste cuvinte descrie Episcopul Claudiu Pop, al Eparhiei greco-catolice de Cluj-Gherla, colocviul pe care l-a avut cu Papa Francisc în cadrul audienţei generale de miercuri, 19 ianuarie a.c., în Aula Paul al VI-lea din Cetatea Vaticanului. Au luat parte mai multe surori din Congregaţia Maicii Domnului, care au venit în pelerinaj la Roma cu ocazia centenarului de la înfiinţare, precum şi părintele Marius Cerghizan, Vicarul general al Episcopiei. Secţia română a Radio Vatican a publicat o transcriere a interviului cu Episcopul Claudiu Pop, responsabilul Comisiei Mass-Media în Conferinţa Episcopilor din România, interviul fiind realizat joi cu ajutorul unei platforme de socializare.– Lăudat să fie Isus Cristos, Preasfinţite Claudiu! Aţi fost miercuri, 19 ianuarie 2022, la audienţa generală cu Papa Francisc şi aţi avut o întâlnire specială cu Sanctitatea Sa. Ce i-aţi spus şi ce v-a spus? – Lăudat să fie în veci! Vă mulţumesc şi eu, părinte Adrian, pentru invitaţie. Într-adevăr, am avut pe 19 ianuarie a.c. bucuria de a-l întâlni pe Sfântul Părinte Papa Francisc, împreună cu Maica Teodorina, Superioara generală a Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului. A fost un moment intens şi extrem de important pentru toţi, dar pentru noi în mod cu totul special pentru că şi Biserica Greco-Catolică şi surorile Congregaţiei Maicii Domnului au trecut prin momente frumoase, înălţătoare, dar de-a lungul istoriei au trecut şi prin momentele bine cunoscute ale persecuţiei comuniste. Iar în acele momente de persecuţie ni se cerea să renunţăm tocmai la legătura cu Petru şi, deci, cu Sfântul Părinte, la comuniunea cu Roma. Faptul că nici Episcopii greco-catolici, nici preoţii, călugării, călugăriţele, credincioşii şi credincioasele nu au fost dispuşi să renunţe la această legătură reprezintă pentru noi un punct-cheie al apartenenţei noastre la Biserica lui Cristos. De aceea, întâlnirea cu Urmaşul lui Petru la o sută de ani de existenţă a Congregaţiei Maicii Domnului este un moment cu totul excepţional. Sfântul Părinte ne-a binecuvântat şi, binecuvântându-ne, ne-a confirmat în misiunea pe care o avem. Noi i-am spus motivul pentru care suntem la Roma şi am cerut să fim prezenţi la audienţa de miercuri, i-am vorbit de istoria Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului şi de faptul că multe surori au trecut prin temniţele comuniste pentru această comuniune cu Roma. Sfântul Părinte ne-a îndemnat să continuăm să ne rugăm, să batem la poarta îndurării Domnului, iar felul atât de apropiat şi patern în care a vorbit şi ni s-a adresat ne-a îndemnat să vorbim şi noi la fel. De aceea am îndrăznit să îi cer Sfântului Părinte să bată împreună cu noi la porţile îndurării şi a spus: „Bussiamo insieme, facciamo chiasso!” – „Batem împreună la poartă, facem gălăgie, iar Domnul ne va asculta!” A fost un moment extrem de important, iar surorile au fost copleşite. Prin prezenţa lor în faţa Sfântului Părinte binecuvântarea apostolică a ajuns la toate surorile din ţară şi s-a revărsat peste tot acest trecut minunat, împletit cu durere şi bucurie, cu încercări şi momente înălţătoare. – Papa a făcut mai multe îndemnuri la rugăciune pentru unitatea creştinilor. Cu ce spirit participă Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla la această iniţiativă anuală? – Noi am început, de fapt, Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor tocmai la mormântul Sfântului Petru cu o Sfântă Liturghie. Am avut acest privilegiu. Am purtat, cumva, în inimile şi rugăciunile noastre intenţia Bisericii Catolice. Suntem în inima Transilvaniei şi există o tradiţie de unitate între culte, între etnii şi încercăm să continuăm această tradiţie şi să simţim că suntem împreună. Cred că provocările la nivel european şi la nivel mondial trebuie să ne facă să abandonăm discuţii care, de cele mai multe ori, au prea puţină consistenţă teologică şi o mai mare consistenţă istorică sau sunt legate de un trecut mai mult sau mai puţin clar. În faţa provocărilor imense de la nivel european şi mondial cred că trebuie să ne concentrăm pe lucrurile esenţiale, cele cu adevărat importante pentru noi, pentru credincioşii noştri, pentru ţara în care trăim şi pentru lumea întreagă. – Suntem în vremuri de pandemie şi foarte multe familii au avut de suferit. Ce încurajare aţi dori să le transmiteţi pe această cale? – Continuăm să trăim vremuri dificile, legate de pandemie, iar această realitate ne afectează viaţa, cea personală, de familie şi cea bisericească. Sunt momente de suferinţă, sunt atâtea persoane care au fost încercate, care au trecut la Domnul, atâtea familii care au pierdut persoane dragi. În Biserică, avem cazuri şi în România şi în afara ei. Mă gândesc acum în mod cu totul special la PS Florentin, care a trecut la Domnul în urmă cu aproximativ un an. Cred că e nevoie ca Biserica să aducă aminte că suferinţa e parte a vieţii noastre, ne însoţeşte în această vale de lacrimi, dar că atunci când o trăim împreună cu Cristos, însoţiţi fiind de Maica Sfântă, ea capătă o valoare mântuitoare, nu mai are puterea să ne distrugă. De fapt, pelerinajul surorilor din Congregaţia Maicii Domnului aici, la Roma, este un astfel de mesaj. Sunt o sută de ani în care au fost momente frumoase, dar au fost şi momente de suferinţă, au fost ani grei, patruzeci de ani de persecuţie. Dar şi în aceste momente de persecuţie, atât surorile care au trecut prin temniţele comuniste, cât şi Episcopii greco-catolici, preoţii, credincioşii, credincioasele care au trăit acei ani ne învaţă că atunci când Cristos este prezent suferinţa nu mai are puterea să ne distrugă. Atunci când suntem prezenţi în rugăciune, în faţa Domnului, atunci când ne aducem aminte că Isus nu ne părăseşte niciodată, mai ales în momentele de suferinţă nimic nu ne poate separa de iubirea lui: nici suferinţa, nici încercările, nici chiar moartea. Nimic nu ne poate separa de iubirea lui Dumnezeu. – Preasfinţite Claudiu Pop, vă mulţumim pentru amabilitatea cu care aţi răspuns la solicitarea redacţiei noastre, trecând cu pasiune peste neajunsurile tehnice impuse de pandemie. – Vă mulţumesc, părinte Adrian, pentru invitaţie şi pentru oportunitatea de a împărtăşi tuturor bucuriile noastre. Mulţumiri pentru tot ceea ce faceţi. Domnul să vă binecuvânteze! Maica Sfântă să vă însoţească în noul an! Lăudat să fie Isus Cristos! – În vecii vecilor! Amin! Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1010, Ultimul acces: 2026-06-24 17:19:48
|
Timp total: 0.09s...
[]:1