Liturghie la Colegiul Pio Romeno de marcare a centenarului CMD[2022-01-23]Programul pelerinajului Preasfinţiei Sale Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla şi al surorilor Congregaţiei Maicii Domnului (CMD), între 17-21 ianuarie 2022, la mormintele apostolilor din Roma, a cuprins, joi, 20 ianuarie, un nou moment de referinţă din aceste zile, prin celebrarea Sfintei Liturghii arhiereşti în capela Colegiului „Pio Romeno”, la invitaţia pr. Gabriel Buboi, rectorul Colegiului român din inima Romei. Între preoţii concelebranţi s-au aflat: pr. Marius Cerghizan, Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla, pr. Vasile Tofană din Societatea lui Isus, don Vincezo, spiritual la Colegiu. Răspunsurile liturgice le-au oferit studenţii din România care locuiesc la colegiu şi studiază la prestigioasele Universităţi Pontificale din Biserica Romano-Catolică.Au fost de faţă surorile CMD cu Maica Teodorina, Superioară generală a CMD, Maica Marcela, Superioara generală a Ordinului Sf. Vasile cel Mare (cu Casa generală la Roma), Sora Fernanda Barbiero din Congregaţia Maestre ale Sfintei Doroteea şi reprezentanţi ai unei Asociaţii de binefăcători ai Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului. În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa Claudiu a reamintit importanţa Colegiului român – încă din perioada interbelică pus la dispoziţia Bisericii Greco-Catolice Române Unită cu Roma, de către Sfântul Scaun (piatra de temelie a instituţiei de pe colina Gianicolo a fost sfinţită la 11 mai 1930): „Suntem, aici, acasă la noi – chiar dacă oriunde în Roma, în aceste zile, am fost acasă la noi fiindcă suntem parte a credinţei catolice – dar, aici se formează viitori preoţi, viitori Episcopi, persoanele care lucrează în mod activ în Biserica noastră. Este un dar imens pe care Sfântul Scaun ni l-a făcut şi, dincolo de acest dar, şi de această funcţiune practică, putem afirma că acest loc este o «inimă» care bate la mormântul Sfântului Petru, lângă urmaşul Sfântului Petru, o «inimă» care bate şi care manifestă, prin existenţa acestui Colegiu, comuniunea noastră cu biserica Romei.” În cadrul celebrării liturgice s-a citit Evanghelia fericirilor (Lc 6,17-23). Preasfinţia Sa Claudiu, a spus: „cuvintele Sfintei Scripturi luminează cu o lumină puternică, strălucitoare, ceea ce facem noi în aceste zile, ceea ce reprezintă misiunea noastră, ca şi Biserică, ca şi Congregaţii, ca şi Ordine mănăstireşti”. A arătat cum „Isus vorbeşte despre o lume altfel decât o cunoaştem noi”, o lume în care valorile nu sunt banii şi puterea. Pentru că „noi suntem în această lume, dar suntem destinaţi vieţii veşnice. Spuneam că Evanghelia de astăzi aruncă o lumină cu totul aparte asupra pelerinajului nostru, fiindcă ne aduce aminte că momentele de suferinţă prin care au trecut Episcopii noştri, călugării, călugăriţele, credincioşii, familii întregi, nu au fost ceva din afara normalităţii, ci, cumva, sunt chiar în centrul normalităţii, aşa cum Biserica vede normalitatea”. A continuat: „şi dacă noi am trecut prin persecuţia comunistă, prin suferinţă, este pentru a înţelege că, de fapt, niciodată Mântuitorul nu ne abandonează, că este lângă noi, nu doar în momente de bucurie, de fericire, ci este lângă noi şi în momentele de suferinţă, mai ales în momentele de suferinţă.” Prin exemplul lor, prin cel al Episcopilor noştri martiri, „ne aducem aminte că nimic nu ne poate separa de iubirea lui Dumnezeu, şi, de aceea, este important un pelerinaj la Roma, de aceea este importantă o casă în inima Romei, pentru a ne aduce aminte întotdeauna de ceea ce ne uneşte”. Preasfinţia Sa Claudiu a reamintit faptul că persecutorii „nu au cerut Episcopilor, preoţilor, călugărilor, călugăriţelor, să se lepede de Cristos, ci să se lepede de legătura cu Petru, fiindcă, ştiau foarte bine că această legătură cu Petru este de fapt legătura cu Biserica lui Cristos, cu Biserica Universală, cu comuniunea sfinţilor, cu tot ceea ce a însemnat istoria Bisericii, cei peste 2000 bine de ani de viaţă creştină pe acest pământ”. „De aceea”, a subliniat, „şi Episcopii noştri au fost atât de fermi în a refuza această ofertă, care era foarte ispititoare” fiindcă ar fi putut rămâne în scaunele lor, sau chiar mai sus. „Şi toţi au răspuns, prin vocea Cardinalului Iuliu Hossu: «credinţa noastră este viaţa noastră!» Nu putem renunţa la credinţa noastră decât dacă renunţăm şi la viaţa noastră, şi, aşa au făcut. De aceea avem astăzi Fericiţi.” Pornind de la aceste adevăruri, de la exemplul mărturiei de credinţă a înaintaşilor, Preasfinţia Sa Claudiu a îndemnat ca, şi în prezent, credincioşii greco-catolici, în mod particular cei tineri, să rămână ancoraţi în credinţa lor în unire cu Biserica Romei. A mai spus: „Mulţumim Domnului pentru aceste zile minunate. Mulţumim Domnului pentru această casă, în care putem să celebrăm Sfânta Liturghie şi să ne aducem aminte, nu doar de noi, cei de astăzi dar şi de cei care au fost înaintea noastră, de cei care vor veni după noi. Aduceam aminte, şi la Sfânta Liturghie de la mormântul Sfântului Petru, că în celebrările noastre liturgice, cumva, se uneşte trecutul, prezentul şi viitorul. Noi trăim deja în Împărăţia cerurilor, suntem deja, şi nu încă; suntem deja sfinţi, şi nu încă. Fiindcă noi suntem sfinţi, nu prin meritele noastre, ci prin Botezul pe care l-am primit: suntem sfinţiţi de Spiritul Sfânt, dar am primit un dar şi suntem datori să îl trăim, suntem datori să îl punem în lumină. Am primit o sămânţă şi suntem datori să o lăsăm să crească în sufletele noastre. Iar pentru aceasta, trebuie să luptăm, să ne rugăm. Ne-a îndemnat Sfântul Părinte, ieri (la Audienţa generală din Aula Paul al VI-lea din Vatican): «Bateţi! Bussate!» Şi, i-am cerut Sfântului Părinte: «Bateţi împreună cu noi!». Şi a spus: «Va bene, bussiamo insieme!»” Preasfinţia Sa Claudiu a încheiat afirmând cu fermitate: „Batem, la porţile îndurării Domnului şi, cu siguranţă, Domnul răspunde atunci când cerem cu umilinţă, cu credinţă, cu speranţă. Trăim (în aceste zile) momente care vor rămâne pentru totdeauna în istoria Bisericii noastre, în istoria Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului, în istoria studenţilor teologi. Cu siguranţă, din mila Domnului, cu ajutorul Maicii Sfinte, în aceste zile vom aşeza o bucăţică în plus la acel mozaic care trebuie să reprezinte viaţa noastră. Suntem datori să adăugăm o culoare în fiecare zi, o formă în fiecare zi, o armonie în fiecare zi, pentru ca să ajungem la împlinirea vieţii noastre pe acest pământ şi la deschiderea spre Împărăţia Cerurilor, spre adevărata viaţă, cu un mozaic care să fie Chipul Domnului nostru Isus Cristos în sufletele noastre.” După Sfânta Liturghie, pr. Gabriel Buboi, rectorul Colegiului Pio Romeno a mulţumit tuturor celor prezenţi, spunând că „e o bucurie deosebită pentru Colegiu să putem găzdui această celebrare liturgică în care amintim şi 100 de ani de istorie ai Congregaţiei Maicii Domnului”. A amintit şi faptul că există puncte comune în istoria Colegiului Pio Romeno şi în istoria Congregaţiei Maicii Domnului, şi anume, „în primul rând, fondatorul Congregaţiei Maicii Domnului, Episcopul nostru, Mitropolitul Vasile Suciu, care, în 1920, împreună cu Episcopul Iuliu Hossu, au stat la baza proiectului Colegiului Pio Romeno. Ei au prezentat acest proiect Papei Benedict al XV-lea. După Unirea Transilvaniei cu România, au prezentat dezideratul ca românii să aibă un Colegiu la Roma. Aşadar, este o ocazie deosebită să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile pe care le-a dat Bisericii noastre, unul dintre ele fiind Congregaţia Maicii Domnului.” Părintele rector Gabriel Buboi a felicitat surorile de faţă şi pe cele care au rămas acasă, dorindu-le „din partea Colegiului, din partea studenţilor care sunt astăzi aici, din partea studenţilor viitori, ca lucrarea pe care o desfăşuraţi în România să fie rodnică, să fie în ajutorul celor care au nevoie de un cuvânt de speranţă, de un cuvânt de încurajare, un cuvânt de bucurie în situaţiile pe care le traversează”. A încheiat cu o cerere, a cerut surorilor să aibă în rugăciune „vocaţiile care cresc şi care se duc către maturitate la Colegiul nostru” să se roage Domnului „pentru vocaţiile studenţilor noştri teologi”. La final, în numele Maicii Teodorina, Superioara generală a CMD, Preasfinţia Sa Claudiu a mulţumit, „în primul rând Pr. rector Gabriel, pentru implicarea activă, atât de importantă, în desfăşurarea frumoasă, rodnică, a acestui pelerinaj. Vă mulţumesc şi pentru seminariştii care ne-au însoţit la Sfânta Liturghie şi în pelerinajul nostru prin bisericile Romei. Ne-am simţit cu adevărat acasă.” A adăugat: „Aş vrea să îi mulţumesc, de asemenea, împreună cu Maica Teodorina şi pr. Vasile Tofană SJ, pentru implicarea lui, pentru că a primit surorile şi le-a găzduit atât de bine, cu atâta căldură sufletească, şi, într-adevăr, ne-am simţit acasă, aici, la Roma”. Preasfinţia Sa Claudiu a încheiat prin cuvinte ce au invitat în continuare la comuniune şi rugăciune: „Dar lucrurile acestea ne aduc aminte că suntem în casa Bisericii, o casă pentru toţi cei care nu au casă pe acest pământ. Şi noi nu avem o casă stabilă pe acest pământ, doar în Împărăţia Cerurilor, şi, de asemenea, ne aducem aminte că suntem o mare familie: familia lui Dumnezeu şi că suntem datori să ne rugăm unii pentru alţii.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 822, Ultimul acces: 2026-06-24 16:58:44
|
Timp total: 0.03s...
[]:1