PF Lucian şi PS Mihai despre Otilia Bălaş

Acasa > Stiri > Arhiva Stiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri si Evenimente

PF Lucian şi PS Mihai despre Otilia Bălaş

[2022-01-25]

Otilia Balaş
Sâmbătă, 22 ianuarie 2022, doamna Otilia Bălaş a trecut la Domnul. Site-ul Eparhiei de Oradea a publicat astăzi două scrisori transmise PS Virgil Bercea, Episcop de Oradea, cu gânduri despre cea care a fost, printre altele, preşedinta Reuniunii Mariane din Eparhia de Oradea pentru mult timp. Astfel, PF Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, scrie: „În diverse ocazii, am avut onoarea şi bucuria să o întâlnesc pe doamna Bălaş, să o ascult cât de frumos vorbeşte de fericiţii noştri Episcopi Martiri pe care i-a cunoscut şi să îi admir credinţa sa arzătoare şi dragostea profundă pentru Biserică.”

„Îi mulţumesc Domnului pentru darul vieţii sale, petrecut fără rezervă într-o aderenţă consecventă la vocaţia sa de mamă, de soţie şi de dascăl, în ascultarea constantă a nevoilor contemporanilor săi şi în slujirea cu devotament filial a Bisericii noastre Greco-Catolice. Întreaga sa viaţă a exprimat-o printr-o mărturie creştină capabilă să trezească în rândul tuturor celor care au cunoscut-o entuziasm si respect. Vocaţia ei de dascăl şi spiritualitatea ei creştină autentică au îndemnat-o să se dedice cu devotament pregătirii tinerilor, care aveau nevoie de puncte de referinţă şi modele din care să se inspire. Şi-a început activitatea de dascăl în anul 1956, împărtăşind «lumina cunoştinţei» printr-un dialog deschis şi continuu, cu o docilitate consecventă faţă de adevărul credinţei şi mai ales cu o mărturie exemplară de viaţă.”
„A condus cu măiestrie revista «Calea Desăvârşirii» pe care cu regularitate mi-o trimitea şi mie şi pe care o citeam mereu cu bucurie; a colaborat frecvent şi competent la publicaţiile şi apariţiile editoriale ale Mitropoliei; a condus Asociaţia Reuniunea Mariană care de-a lungul anilor s-a dezvoltat graţie ardorii sale apostolice, implicând un număr mare de ucenici într-o călătorie misionară pasionantă alături de Preasfânta Fecioară Maria. Familia Şcoala şi Biserica au fost sinteza vieţii doamnei profesoare Otilia Bălaş. Fără să se despartă vreodată una de cealaltă, a transmis celor din jur o adevărată dragoste pentru semenii săi şi pentru Maica Domnului pe care a cinstit-o cu un ataşament profund şi cu o credinţă deplină.
Cunoscând râvna pentru credinţă şi Biserică a iubitei noastre fiice Otilia, dar şi hărnicia şi dărnicia ei, dând dovadă prin aceasta de o înţelegere profundă a rostului vieţii creştine, ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să aşeze sufletul său în ceata drepţilor şi să îi dăruiască odihnă în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi.”
La rândul său, PS Mihai, Episcopul greco-catolic de Bucureşti, scrie: „Printr-un privilegiu, pe care îl socotesc dar al lui Dumnezeu, am fost în ultimii ani apropiaţi sufleteşte. Corespondenţa, schimburile de publicaţii şi, mai recent, conversaţiile telefonice au fost ocazii minunate de împărtăşire sufletească pentru credinţă şi speranţă. Suflet formidabil, ancorat în credinţă, devotat familiei şi Bisericii sale, dar şi Reuniunii mariane şi, nu în ultimul rând, cauzei Fericiţilor mucenici, doamna Otilia mărturisea cu emoţie pasiunea de dascăl devotat limbii şi literaturii române. Dorul lecţiilor de la clasă îi fremăta cu prospeţime în inimă, chiar şi la nouăzeci de ani.”
„Doamna Bălaş ştiuse însă că privilegiul omului credincios – acela de a-şi umple golul inimii şi al vieţii de prezenţa lui Dumnezeu – nu e un titlu de mărire deşartă. S-a considerat întotdeauna gratificată să se desprindă de aparenţe şi de rutina convieţuirilor banale. Ştia, de asemenea, că Isus îl invită pe creştin să vadă de ce Dumnezeu nu se furişează în viaţa nimănui şi de ce El rămâne acolo unde i se acordă încredere. Ca să ofere mângâiere, vindecare, să ofere iertare prin inspiraţia unui alt fel de a vedea încercările sub amprenta de speranţă pe care o ascunde rostul vieţii de veci.”
„Timpul greu pe care îl trăim şi distanţele geografice nu îmi permit să fiu prezent la căpătâiul distinsului suflet pe care îl încredinţăm acum milei Cerului. Fiindcă a vorbi despre moartea care ne atinge nu a fost niciodată uşor, în miezul suferinţei – care pare să răpească totul –, Dumnezeu ne roagă să îi fim lui alături şi să ne regăsim împreună în pătimirea Sa de pe cruce. Printre lacrimile care ne brăzdează obrajii, dar limpezesc ochii inimii, în durerile noastre Isus însuşi ne asigură de ajutorul Său.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 932, Ultimul acces: 2026-06-24 17:04:46

Timp total: 0.03s...

[]:1