Vizitele de Bobotează în diaspora, mult mai complexe decât în ţară: Evocarea unui preot din Austria[2022-01-20]de Sorin IoniţeIanuarie este lună de vizite pastorale în diaspora. Pentru că atunci se întorc românii din vacanţă, este posibilă primirea preotului cu Agheasma Mare. Dar vizita este mult mai complexă decât o percepem în ţară. Distanţele sunt mari, programul de muncă, intens, se fac liste, se merge cu maşina. Cu prilejul acestei vizite preotul îndeplineşte adesea şi alte servicii liturgice precum sfinţirea locuinţelor, spovedania şi împărtăşirea celor imobilizaţi. „Dacă în ianuarie 2021 în Austria restricţiile au fost mai severe, slujba de Bobotează oficiindu-se fără posibilitatea prezenţei credincioşilor, la debutul anului 2022 contextul legislativ a permis atât participarea credincioşilor la sfintele slujbe, cât şi vizita preotului la locuinţele credincioşilor pentru a le sfinţi cu Agheasma Mare”, evocă Pr. Catalin Soare din St. Pölten, Austria. Preotul mărturiseşte că această perioadă a anului reprezintă o şansă deosebită atât pentru părintele slujitor, cât şi pentru enoriaşi de a se cunoaşte mai bine. Vizitele, cu programare „Împrejurările din diaspora, unde credincioşii arondaţi unei parohii locuiesc la distanţă mare unii faţă de alţii, schimbarea deasă a adreselor, precum şi programul de muncă intens al credincioşilor, nu permite vizitarea lor decât în urma unei înscrieri prealabile pe o listă la biserică, prin mesaj telefonic sau prin e-mail”. „În cazul parohiei noastre, numărul credincioşilor care locuiesc în proximitatea bisericii este nesemnificativ. Astfel, păstorul reuşeşte să ajungă la adresele indicate doar cu maşina personală sau cu a celor care-l însoţesc, şi de multe ori numai cu ajutorul sistemului de navigaţie sau orientându-se după indicaţiile oferite de credincioşi prin telefon”. „În diaspora, vizitarea majorităţii credincioşilor se realizează cu precădere o dată în an, în luna ianuarie, contopindu-se Ajunul Naşterii cu cel al Bobotezei”, explică Părintele Soare. Una dintre principalele cauze este faptul că majoritatea părinţilor elevilor şi studenţilor, odată cu începerea vacanţei de Crăciun, preferă să meargă în ţară, de unde revin puţin înainte de reluarea cursurilor şi de terminarea concediilor. Desigur, unele familii sunt vizitate şi în alte perioade ale anului, atunci când este cazul. Parohul românilor din Sankt Pölten evocă, într-un text publicat pe site-ul Mitropoliei Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, modul în care decurg aceste vizite, atât din experienţa personală precum şi din experienţele împărtăşite de alţi părinţi colegi: „În primul rând, sacerdotul se achită cu acest prilej oferit de sfinţirea locuinţelor şi de alte necesităţi liturgice ale credincioşilor: spovedania şi împărtăşania celor invalizi sau imobilizaţi din diferite motive la domiciliu, citirea de molifte la naşterea pruncilor, săvârşirea de rugăciuni speciale cum ar fi binecuvântarea utilajelor sau a vehiculelor, precum şi programarea şi pregătirea în vedere primirii tainelor botezului sau a cununiei. De aceea, intervalul de vizitare a credincioşilor în luna ianuarie poate varia de la o parohie la alta, prelungindu-se în funcţie de împrejurările date”. „Anul acesta am avut bucuria să fiu invitat prin intermediul credincioşilor români să sfinţesc casele vecinilor lor, ortodocşi de alte naţionalităţi care nu au un preot din jurisdicţia lor care să poată ajunge la locuinţa lor. Bineînţeles, cunoştinţele de limbă germană, de termeni lingvistici şi de tradiţii specifice popoarelor din Balcani sau din Orient pot fi de un real folos”, spune Preotul Cătălin Soare. „În vizitele întreprinse se întâlnesc şi familii mixte. Un moment îmbucurător apare atunci când preotul este întâmpinat respectuos şi cu simpatie de către cei de alte credinţe. Desigur, se întâmplă şi reversul medaliei, atunci când unii enoriaşi nu îndrăznesc sau nu pot primi preotul ortodox român din teama de a nu fi blamaţi de vecini sau de proprietarii de la care au închiriat locuinţa”. Lipsa de timp, o reală provocare „Suntem nevoiţi să recunoaştem că lipsa de timp de ambele părţi, viteza pe care o trebuie să o atingă preotul sfinţitor pentru a putea respecta programările (unii credincioşi lucrează în trei schimburi, alţii au copii mici care nu pot fi deranjaţi la o oră mai târzie) reprezintă provocări care nu sunt întotdeauna înţelese sau acceptate de către toţi aflaţi în această situaţie”. Părintele Soare aminteşte practica părintelui ortodox sârb din localitate de a vizita în decursului Postului Mare toate familiile din parohia sa. „Pare mai adecvată contextului din Diaspora”, consideră el. „Însă acest obicei are rădăcini şi este fixat adânc în conştiinţa credincioşilor lui. De aceea nici nu cred că poate fi împrumutat întocmai în cazul parohiilor noastre”. „În încheiere, se poate afirma că această perioadă oferă credincioşilor o ocazie pentru a se destăinui preotului venit în locuinţa acestora, prezentându-i acestuia mai pe îndelete greutăţile cu care se confruntă (distanţa faţă de rude, singurătatea, şomajul, lipsa cunoştinţelor de limbă şi a posibilităţii accesării anumitor drepturi, neîmplinirile de tot felul şi regretele, discriminarea), dar constituie şi un prilej de anunţare a veştilor bune (a realizărilor pe plan spiritual sau material, al reuşitelor copiilor la învăţătură şi la examene şi altele)”. „Desigur, fiecare păstor de suflete întâlneşte alte situaţii şi trăieşte diferit experienţa comunicării cu credincioşii săi. Evaluarea descrisă în acest sumar articol reprezintă cu certitudine doar o mică parte din ceea ce părinţii vizitatori întâlnesc pe teren în mod concret”, îşi încheie textul Pr. Cătălin Soare. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 1397, Ultimul acces: 2026-06-24 19:04:17
|
Timp total: 0.04s...
[]:1