Papa Francisc: Rugăciunea contemplativă[2021-05-05]După ce în catehezele imediat anterioare s-a oprit la rugăciunea vocală, respectiv la meditație, Papa Francisc a ales ca subiect la audiența generală dn 5 mai 2021 rugăciunea contemplativă. Dimensiunea contemplativă a ființei umane care încă nu este rugăciunea contemplativă este un pic ca sarea vieții: dă gust zilelor noastre, a spus el. Se poate contempla privind soarele care răsare dimineața sau copacii care se îmbracă în verde primăvara; se poate contempla ascultând o muzică sau cântul păsărilor, citind o carte, în fața unei opere de artă sau a acelei capodopere care este fața umană A explicat că a fi contemplativ este o problemă de inimă, nu de ochi, și aici intră în joc rugăciunea, ca act de credință și de iubire, ca respirație a relației noastre cu Dumnezeu. Rugăciunea purifică inima și, cu ea, luminează și privirea, permițând să perceapă realitatea dintr-un alt punct de vedere. Folosindu-se de Catehism, a amintit de modul cum descria contemplația Sfântul Ioan Maria Vianney: Eu îl privesc și el mă privește. Așa este: în contemplația iubitoare, tipică a rugăciunii mai intime, nu folosesc multe cuvinte: este suficientă o privire, este suficient să fim convinși că viața noastră este înconjurată de o iubire mare și fidelă de care nimic nu ne va putea despărți. Isus a fost maestru al acestei priviri. În viața Sa nu au lipsit timpurile, spațiile, tăcerile, comuniunea iubitoare care permite existenței să nu fie devastată de nelipsitele încercări, ci să fie păstrată intactă frumusețea. Secretul Său era relația cu Tatăl ceresc. La final a atras atenția asupra unei înțelegeri greșite, care contrapune contemplația și acțiunea. În realitate, în Isus Cristos, în persoana Sa și în evanghelie nu există contrapoziție între contemplație și acțiune, nu. În evanghelie, în Isus nu există contradicție. Aceasta a venit probabil de la influența vreunui filozof neoplatonic, dar cu siguranță este vorba de un dualism care nu aparține mesajului creștin. Există o singură mare chemare în evanghelie și este aceea de a-l urma pe Isus pe calea iubirii. Acesta este apogeul, este centrul a toate. În acest sens, caritatea și contemplația sunt sinonime, spun același lucru. Sfântul Ioan al Crucii susținea că un mic act de iubire pură este mai util Bisericii decât toate celelalte opere puse împreună. Ceea ce se naște din rugăciune și nu din prezumția eului nostru, ceea ce este purificat de umilință, chiar dacă este un act de iubire izolat și silențios, este cel mai mare miracol pe care îl poate realiza un creștin. După cateheză, Sfântul Părinte a mai spus: Conduși de Sanctuarele răspândite în lume, în această lună mai să recităm Rozariul pentru a invoca sfârșitul pandemiei și reluarea activităților sociale și de muncă. Astăzi conduce această rugăciune mariană Sanctuarul Sfintei Fecioare a Rozariului de la Namyang, în Coreea de Sud. Să ne unim cu cei care sunt adunați în acest sanctuare, rugându-ne în special pentru copii și adolescenți. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 486, Ultimul acces: 2026-04-21 23:32:00
|
Timp total: 0,48s...
[]:1