7 cuvinte ale unuia dintre sfintii ocrotitori ai diasporei - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Știri și Evenimente

7 cuvinte ale unuia dintre sfinții ocrotitori ai diasporei

[2021-02-28]
de Gheorghe Anghel

Vă prezentăm șapte cuvinte ale Sfântului Ioan Casian, unul dintre ocrotitorii diasporei române:
Dacă voim să smulgem din inimile noastre poftele trupești, trebuie să plantăm în locul lor imediat plăcerile duhovnicești, pentru ca sufletul nostru prins în acestea să aibă permanent unde să zăbovească, respingând mrejele bucuriilor prezente și vremelnice. Când mintea noastră, prin exerciții zilnice, ajunge în această stare, atunci cu ajutorul experienței, va lua cunoștință de conținutul acelui verset pe care toți îl cântăm, dar puțini îl înțeleg: „Pururea am văzut pe Domnul în fața mea, fiindcă este la dreapta mea ca să nu mă clatin”.
Omul este asemenea unui pahar. Dacă acesta nu este curățat pe dinăuntru, degeaba ne ostenim să-l spălăm pe dinafară, că nu va fi niciodată curat. Așa și creștinul: degeaba se străduiește să-și înfrâneze trupul, căci nu va fi niciodată curat și neprihănit, dacă nu-și va curăța și sufletul, adică dacă nu va dobândi castitatea și curăția inimii.
Izgonind patima mâniei din inimă, trebuie să sădim în locul ei virtutea răbdării, care stăvilește pornirile ticăloase ale inimii și izvorăște blândețea.
Cantitatea mâncării tocește ascuțimea minții și, îngreunând și duhul odată cu trupul, ațâță focul primejdios al patimilor. Un pântec îmbuibat cu tot felul de alimente naște semințele desfrâului și mintea înăbușită de greutatea mâncărurilor nu mai poate păstra cârma dreptei chibzuințe.
Pentru curăția desăvârșită a sufletului nu ajunge numai reținerea de la bucate dacă nu se adaugă la ea și celelalte virtuți. De aceea, smerenia prin ascultarea cu lucrul și prin ostenirea trupului mari foloase aduce. Înfrânarea de la iubirea de argint călăuzește sufletul spre curăție când înseamnă nu numai lipsa banilor, ci și lipsa poftei de a-i avea. Reținerea de la mânie, de la întristare, de la slava deșartă și mândrie înfăptuiește curăția întreagă a sufletului. Iar curăția parțială a sufletului, cea a neprihănirii adică, o înfăptuiesc în chip deosebit înfrânarea și postul. Căci este cu neputință ca cel ce și-a săturat stomacul să se poată lupta în cuget cu dracul curviei. Iată de ce lupta noastră cea dintâi trebuie să ne fie înfrânarea stomacului și supunerea trupului nu numai prin post, ci prin priveghere, osteneală și citiri; apoi aducerea inimii la frica de iad și la dorul după Împărăția cerurilor.
Având în fiecare zi în față icoana morții, care nu știm când poate veni, să ne păzim pe noi înșine de mânie și să știm că n-avem nici un folos nici de neprihănire, nici de lepădarea de cele pământești, nici de posturi și privegheri, căci de vom fi stăpâniți de mânie și ură, vinovați vom fi judecății.
Căci precum molia roade haina și cariul lemnul, așa întristarea mănâncă sufletul omului. Ea îl face să ocolească toată întâlnirea bună și nu-l lasă să primească cuvânt de sfat nici de la prietenii cei adevărați, precum nu-i îngăduie să le dea răspuns bun și pașnic. Ci învăluind tot sufletul, îl umple de amărăciune și de nepăsare. În sfârșit, îi pune în minte gândul să fugă de oameni, ca de unii ce i s-ar fi făcut pricină de turburare și nu-l lasă să-și dea seama că nu din afară vine boala, ci ea mocnește înăuntru, făcându-se arătată când vine vreo ispită care o dă la iveală (…) De această întristare suntem datori să fugim, ca și de curvie, de iubirea de argint, de mânie și de toate celelalte patimi. Ea se tămăduiește prin rugăciune, prin nădejdea în Dumnezeu, prin cugetarea la cuvintele cele dumnezeiești și prin petrecerea cu oamenii cuvioși.
Sfântul Ioan Casian
Cuviosul Ioan Casian a fost unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai literaturii și monahismului creștin din sec. IV și V. El este cinstit ca sfânt și de romano-catolici.
Cunoștea foarte bine limba latină, pentru că provenea din populația daco-romană din Dobrogea. Dar, în același timp, a cunoscut foarte bine și limba greacă. A călătorit în Egipt și în părțile Răsăritului și apoi s-a stabilit în Galia, Franța, și a întemeiat două mănăstiri la Marsilia. A elaborat mai multe scrieri duhovnicești, mai ales pentru monahi.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 750, Ultimul acces: 2026-04-17 22:38:11