© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Cu diavolul nu se dialoghează niciodată[2021-02-21]Credincioşii catolici de rit latin sunt în timpul Postului Mare, iar evanghelia din prima duminică a relatat ispitirea lui Isus în pustiu. La întâlnirea cu credincioşii pentru rugăciunea Îngerul Domnului, Papa Francisc a insistat pe faptul că „Isus nu dialoghează niciodată cu diavolul, niciodată”, dând în schimb răspunsuri din Scriptură; la fel trebuie să facem şi noi, a subliniat el, evitând să intrăm în dialog. Iată textul integral al alocuţiunii papale, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătraşcu şi publicată pe Ercis.ro.Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua! Miercurea trecută, cu ritul penitenţial al cenuşii, am început drumul Postului Mare. Astăzi, prima duminică din acest timp liturgic, Cuvântul lui Dumnezeu ne indică drumul pentru a trăi în manieră fructuoasă cele patruzeci de zile care conduc la celebrarea anuală a Paştelui. Este drumul parcurs de Isus, pe care Evanghelia, cu stilul esenţial al lui Marcu, îl rezumă spunând că El, înainte de a-şi începe predica, s-a retras timp de 40 de zile în pustiu, unde a fost ispitit de Satana (cf. 1,12-15). Evanghelistul subliniază că „Duhul l-a dus pe Isus în pustiu” (v. 12). Duhul Sfânt, coborât asupra Lui imediat după botezul primit de la Ioan în râul Iordan, acelaşi Duh acum îl determină să meargă în pustiu, pentru a-l înfrunta pe Ispititor, pentru a lupta împotriva diavolului. Întreaga existenţă a lui Isus este pusă sub semnul Duhului lui Dumnezeu, care îl însufleţeşte, îl inspiră, îl conduce. Dar să ne gândim la pustiu. Să ne oprim un moment asupra acestui loc, natural şi simbolic, aşa de important în Biblie. Pustiul este locul unde Dumnezeu vorbeşte inimii omului şi unde izvorăşte răspunsul rugăciunii, adică pustiul singurătăţii; inima dezlipită de alte lucruri şi singură, în acea singurătate, se deschide la Cuvântul lui Dumnezeu. Dar este şi locul încercării şi al ispitei, unde Ispititorul, profitând de fragilitatea şi de nevoile umane, îşi insinuează glasul său mincinos, alternativ la cel al lui Dumnezeu, un glas alternativ care îţi arată un alt drum, un alt drum de înşelare. Ispititorul seduce. De fapt, în timpul celor patruzeci de zile trăite de Isus în pustiu, începe „duelul” dintre Isus şi diavol, care se va încheia cu Pătimirea şi Crucea. Toată activitatea lui Cristos este o luptă împotriva Celui Rău în multiplele sale manifestări: vindecări de boli, exorcisme asupra celor posedaţi de diavol, iertare a păcatelor. După prima fază în care Isus demonstrează că vorbeşte şi acţionează cu puterea lui Dumnezeu, pare că diavolul câştigă, atunci când Fiul lui Dumnezeu este refuzat, abandonat şi, în sfârşit, prins şi condamnat la moarte. Pare că învingătorul este diavolul. În realitate, tocmai moartea era ultimul „pustiu” de străbătut pentru a-l înfrânge definitiv pe Satana şi a ne elibera pe noi toţi de puterea sa. Şi astfel Isus a învins în pustiul morţii pentru a învinge în Înviere. În fiecare an, la începutul Postului Mare, această Evanghelie a ispitirilor lui Isus în pustiu ne aminteşte că viaţa creştinului, pe urmele Domnului, este o luptă împotriva duhului răului. Ne arată că Isus l-a înfruntat voluntar pe Ispititor şi l-a învins; şi în acelaşi timp ne aminteşte că diavolului îi este acordată posibilitatea de a acţiona şi asupra noastră cu ispitele. Trebuie să fim conştienţi de prezenţa acestui duşman viclean, interesat de condamnarea noastră veşnică, de falimentul nostru, şi să ne pregătim să ne apărăm de el şi să îl combatem. Harul lui Dumnezeu ne asigură, cu credinţa, rugăciunea şi pocăinţa, victoria asupra duşmanului. Însă eu aş vrea să subliniez un lucru: în ispitiri Isus nu dialoghează niciodată cu diavolul, niciodată. În viaţa Sa, Isus nu a făcut niciodată un dialog cu diavolul, niciodată. Ori îl alungă din cei posedaţi ori îl condamnă ori arată răutatea sa, însă niciodată un dialog. Şi în pustiu pare că există un dialog pentru că diavolul îi face trei propuneri şi Isus răspunde. Însă Isus nu răspunde cu cuvintele Sale; răspunde cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu trei texte din Scriptură. Şi aşa trebuie să facem şi noi toţi. Atunci când se apropie seducătorul, începe să ne seducă: „Dar gândeşte-te la aceasta, fă aceea…” Ispita este de a dialoga cu el, aşa cum a făcut Eva; şi dacă noi intrăm în dialog cu diavolul vom fi înfrânţi. Puneţi-vă aceasta în cap şi în inimă: cu diavolul nu se dialoghează niciodată, nu există dialog posibil. Numai Cuvântul lui Dumnezeu. În timpul Postului Mare, Duhul Sfânt ne determină şi pe noi, ca pe Isus, să intrăm în pustiu. Am văzut, nu este vorba de un loc fizic, ci de o dimensiune existenţială în care să facem tăcere, să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu, „ca să se împlinească în noi adevărata convertire” (Rugăciunea zilei din Duminica I din Postul Mare B). Să nu ne fie frică de pustiu, să căutăm mai multe momente de rugăciune, de tăcere, pentru a intra în noi înşine. Să nu ne fie frică. Suntem chemaţi să mergem pe cărările lui Dumnezeu, reînnoind promisiunile de la Botezul nostru: să ne lepădăm de Satana, de toate faptele lui şi de toată trufia lui. Duşmanul este la pândă acolo, fiţi atenţi. Dar să nu dialogăm niciodată cu el. Ne încredinţăm mijlocirii materne a Fecioarei Maria. După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele: Iubiţi fraţi şi surori, Adresez salutul meu cordial vouă tuturor, romani şi pelerini. Îndeosebi, salut credincioşii polonezi. Astăzi gândul meu se îndreaptă spre Sanctuarul din Płock, în Polonia, unde în urmă cu nouăzeci de ani Domnul Isus s-a manifestat Sfintei Faustina Kowalska, încredinţându-i un mesaj special al Milostivirii Divine. Prin Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, acel mesaj a ajuns la întreaga lume, şi nu este altul decât Evanghelia lui Isus Cristos, mort şi înviat, care ne dăruieşte milostivirea Tatălui. Să îi deschidem inima, spunând cu credinţă: „Isuse, mă încred în Tine”. Salut tinerii şi adulţii din grupul Talita Kum din Parohia „San Giovanni dei Fiorentini” din Roma. Mulţumesc pentru prezenţa voastră! Şi tot înainte cu bucurie în proiectele voastre de bine. Urez tuturor o duminică frumoasă: frumoasă, este soare, şi o duminică bună! Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere! Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1047, Ultimul acces: 2026-09-21 05:56:45
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
