Factbox: Ce sunt Adunarile Episcopilor Ortodocsi Canonici?

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,49s...

Ştiri şi Evenimente

Factbox: Ce sunt Adunările Episcopilor Ortodocşi Canonici?

[2021-02-10]

de Iulian Dumitraşcu

Printre temele discutate la Sfântul şi Marele Sinod din Creta (2016) s-a aflat şi funcţionarea Adunărilor Episcopilor Ortodocşi Canonici.
Rolul şi organizarea acestora sunt precizate într-un document oficial al Sfântului şi Marelui Sinod.
Propunerile privind organizarea Diasporei Ortodoxe şi Regulamentul de Funcţionare a Adunărilor Episcopale în Diaspora au fost înaintate iniţial la cea de-a IV-a Conferinţă Presinodală Panortodoxă (Chambesy, 2009) şi la Sinaxa Întâistătătorilor de Biserici Ortodoxe Autocefale (21-28 ianuarie 2016).
Potrivit documentului sinodal, o Adunare sau Conferinţă Episcopală este de fapt un sinod multietnic alcătuit din episcopii ortodocşi de diferite naţionalităţi dintr-o anumită regiune geografică, aflaţi în comuniune canonică cu toate Bisericile Ortodoxe.
De exemplu, Adunarea Episcopilor Ortodocşi Canonici din Statele Unite are în componenţa sa episcopii din eparhiile greacă, antiohiană, rusă, sârbă, română, bulgară, georgiană şi americană.
Adunările Episcopale sunt prezidate de cel dintâi dintre ierarhii Bisericii Constantinopolului, iar dacă acesta lipseşte, se va respecta ordinea dipticelor.
Principiul sinodalităţii
Adunările Episcopale funcţionează în baza principiului sinodalităţii. Acesta este un principiu al dreptului canonic ortodox ce constă în rânduiala potrivit căreia autorităţile superioare bisericeşti sunt întotdeauna cele colegiale (sinoadele), nu cele individuale.
Sinodalitatea are ca principal temei dogmatic chipul Sfintei Treimi. Omul creat după chipul treimic nu poate trăi decât comunitar, mai ales în Biserică.[1]
În Biserică, principiul sinodalităţii este întotdeauna completat de cel al primatului (cu sensul său general, fără legătură cu primatul scaunului Romei).
Baza principiului sinodalităţii este Canonul 34 apostolic: „Episcopii fiecărui neam trebuie să-l cunoască pe cel dintâi dintre ei şi să-l considere drept căpetenie şi să nu facă nicidecum ceva deosebit fără voinţa aceluia. Dar fiecare să facă numai acele lucruri care aparţin parohiei lui şi ţinuturilor de sub ea. Dar nici acela să nu facă ceva fără voinţa tuturor, căci astfel va fi bună înţelegere şi va fi slăvit Dumnezeu prin Domnul, în Duhul Sfânt, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt”.[2]
Scopul
Adunările Episcopale au ca scop:
să formuleze o poziţie comună a Bisericii Ortodoxe asupra diferitelor probleme;
să manifeste unitatea Bisericii Ortodoxe;
să promoveze cooperarea între Biserici în toate aspectele slujirii pastorale;
să menţină, să păstreze şi să dezvolte interesele comunităţilor dependente de episcopii ortodocşi canonici din regiune.
Competenţe
În ceea ce priveşte competenţele unei Adunări Episcopale, acestea au fost definitivate la acelaşi Sfânt şi Mare Sinod din Creta:
să vegheze şi să contribuie la păstrarea unităţii Bisericii Ortodoxe din regiune în ce priveşte obligaţiile sale teologice, eclesiologice, canonice, spirituale, filantropice, educaţionale şi misionare;
coordonarea şi promovarea activităţilor de interes comun în domeniile păstoririi, catehezei, vieţii liturgice, publicaţiilor religioase, mass-media, educaţiei religioase etc.;
relaţiile cu alte eterodocşii şi cei de alte religii;
tot ceea ce ţine de obligaţiile Bisericii Ortodoxe în relaţiile sale cu societatea şi autorităţile de stat;
pregătirea unui plan de organizare a ortodocşilor din regiune pe o bază canonică.
Regiuni
Regiunile definite de Sfântul şi Marele Sinod pentru înfiinţarea Adunărilor Episcopale sunt următoarele:
1. Canada
2. Statele Unite ale Americii
3. America Latină
4. Australia, Noua Zeelandă şi Oceania
5. Marea Britanie şi Irlanda
6. Franţa
7. Belgia, Olanda şi Luxemburg
8. Austria
9. Italia şi Malta
10. Elveţia şi Liechtenstein
11. Germania
12. Ţările Scandinave (cu excepţia Finlandei)
13. Spania şi Portugalia
Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române din Adunările Episcopale
În Adunările Episcopale Ortodoxe fac parte diferiţi ierarhi români, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Episcopul Ioan Casian al Canadei este membru în Adunarea Episcopilor Ortodocşi Canonici din Canada.
Mitropolitul Nicolae al celor două Americi este membru în Adunarea Episcopilor Ortodocşi Canonici din Statele Unite ale Americii.
Episcopul Mihail al Australiei şi Noii Zeelande este membru în Adunarea Episcopilor Ortodocşi Canonici din Oceania.
Mitropolitul Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale face parte din Adunările Episcopilor Ortodocşi Canonici din Marea Britanie şi Irlanda, Franţa, Benelux, Elveţia.
PS Marc Nemţeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Europa Occidentală, este membru în Adunările Episcopilor Ortodocşi Canonici din Franţa şi Benelux.
Mitropolitul Serafim al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, şi PS Sofian Braşoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, sunt membri în Adunările Episcopilor Ortodocşi Canonici din Germania, Austria şi Benelux.
Episcopul Siluan al Italiei şi Arhiereul vicar Atanasie de Bogdania fac parte din Adunarea Episcopilor Ortodocşi Canonici ai Italiei şi Maltei.
Episcopul Macarie al Europei de Nord este membru al Adunării Episcopilor Ortodocşi Canonici din Peninsula Scandinavă.
Episcopul Timotei al Spaniei şi Portugaliei şi Arhiereul vicar Teofil de Iberia sunt membri în Adunarea Episcopilor Ortodocşi Canonici din Spania şi Portugalia.
[1] „Dicţionar de Teologie Ortodoxă”, Editura Basilica, Bucureşti, 2019, pp. 853-854.
[2] „Canoanele Bisericii Ortodoxe”, Vol. 1: Canoanele Apostolice şi Canoanele Sinoadelor Ecumenice, Editura Basilica, Bucureşti, 2018, p. 116.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 735, Ultimul acces: 2026-04-17 11:12:04

Timp total: 0,5s...

[]:1