Patriarhul Daniel, în cuvântul la Anul Nou 2021: Să transformăm vremea de încercare în timp de binecuvântare

Acasa > Stiri > Arhiva Stiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri si Evenimente

Patriarhul Daniel, în cuvântul la Anul Nou 2021: Să transformăm vremea de încercare în timp de binecuvântare

[2020-12-31]

de Iulian Dumitraşcu

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit la Slujba ce se săvârşeşte în noaptea trecerii dintre ani (2020-2021), la Catedrala Patriarhală:
Să transformăm vremea de încercare în timp de binecuvântare
În Biserica Ortodoxă, sfintele slujbe sunt momente de sfinţire a timpului, precum şi izvor de bucurie şi pace, de lumină şi speranţă în lupta noastră cu greutăţile vieţii.
Anul acesta, Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului, Anului Nou şi Botezului Domnului sunt prăznuite într-o atmosferă mai dificilă din cauza pandemiei provocate de noul coronavirus (Covid-19).
Din acest motiv, în seara aceasta am oficiat Slujba ce se săvârşeşte în noaptea trecerii dintre ani, imediat după Vecernie, şi nu la miezul nopţii, pentru ca toţi să putem ajunge acasă până la ora 23.00, respectând astfel recomandările autorităţilor.
Ne aflăm într-o perioadă mai tristă când o mulţime de oameni suferă de teama provocată de actuala pandemie: teama de îmbolnăvire, teama de moarte, teama de schimbare a vieţii sociale.
Însă, comuniunea în rugăciune, pacea sufletului, bunătatea inimii şi cooperarea în fapte bune pot face minuni, transformând teama în curaj şi speranţă.
Vă felicităm în mod deosebit pe dumneavoastră cei care sunteţi prezenţi la biserică, precum şi pe toţi cei care acum se află în comuniune de rugăciune cu noi prin intermediul posturilor de radio, de televiziune şi prin internet.
Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, pe care tocmai l-am rostit, ne arată importanţa sfinţirii timpului vieţii noastre, prin chemarea numelui mântuitor al Domnului nostru Iisus Hristos, Creatorul lumii şi Împăratul veacurilor, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre.
Pentru creştini, locul cel mai potrivit pentru petrecerea anului vechi şi întâmpinarea anului nou este Biserica lui Hristos, aici fiind spaţiul de întâlnire a timpului cu veşnicia, aşa cum ele s-au întâlnit mai întâi în Persoana Fiului veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut om şi S-a născut în Betleem „la plinirea vremii”, pentru a dărui oamenilor înfierea prin har şi viaţa eternă cerească (cf. Galateni 4, 4-5; Ioan 1, 12-13).
Anul Nou în care intrăm este un dar nou de viaţă, pe care-l primim de la Dumnezeu spre mântuirea noastră, adică spre cultivarea comuniunii cu El prin rugăciune şi fapte bune.
De aceea, acum, la cumpăna dintre ani, trebuie să ne gândim şi mai mult la modul folosirii timpului vieţii noastre ca timp binecuvântat de Dumnezeu.
Prin urmare, Biserica ne îndeamnă să privim cu încredere şi speranţă, dar şi cu responsabilitate, fiecare clipă a vieţii prezente.
În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă, zicând: „Să nu treacă nici o zi din întreaga noastră viaţă, în care să nu punem în noi înşine vreun folos duhovnicesc sau cu rugăciunea sau cu mărturisirea sau cu facerea de fapte bune sau cu vreo altă faptă duhovnicească”[1].
În Iisus Hristos timpul oferă creştinului posibilitatea participării la viaţa veşnică, mai ales prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Său, care ni se dăruiesc în Sfânta Euharistie „spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci”.
Biserica Ortodoxă acordă o importanţă deosebită faptelor săvârşite în timpul vieţii noastre, învăţând că fiecare cuvânt rostit sau faptă săvârşită în timp va avea ecou în veşnicie (cf. Ioan5, 28-29; 2 Corinteni 5, 10).
Orice bine făptuit în timpul vieţii pământeşti constituie o treaptă în creşterea spirituală a omului credincios în relaţia sa cu Dumnezeu şi semenii.
Totodată, fapta bună săvârşită din iubire milostivă şi smerită poartă în ea lumina cerească a harului dumnezeiesc lucrător în om şi devine comoară a sufletului omului pentru eternitate.
Anul 2020, pe care îl încheiem, a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al pastoraţiei părinţilor şi copiilor şi Anul comemorativ al filantropilor ortodocşi români.
Prin aceste teme, a fost subliniată importanţa comuniunii de iubire dintre părinţi şi copii, precum şi a legăturii dintre viaţa spirituală şi activitatea socială a omului, dintre rugăciune şi acţiune, dintre evlavie şi dărnicie, dintre Liturghie şi Filantropie, legătură care se manifestă în fapte bune izvorâte din iubire smerită şi darnică.
Anul 2021, în care păşim, este declarat în Patriarhia Română ca Anul omagial al pastoraţiei românilor din afara României şi Anul comemorativ al celor adormiţi în Domnul; valoarea liturgică şi culturală a cimitirelor.
Astfel, se realizează evidenţierea a două coordonate esenţiale şi prioritare în viaţa şi activitatea pastoral-misionară a Bisericii noastre, şi anume: aprecierea şi încurajarea românilor din afara graniţelor României, precum şi importanţa pomenirii celor adormiţi în Domnul şi a îngrijirii cimitirelor.
Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi oamenii şi în mod deosebit pe românii din ţară şi din străinătate, dăruindu-le sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, dar şi mult ajutor pentru a ne elibera din actuala pandemie, care afectează viaţa şi sănătatea oamenilor!
Vă dorim tuturor ani mulţi şi binecuvântaţi!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
[1]Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XI, IV, în col. PSB, vol. 21, trad. de Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,1987,p. 132.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 1361, Ultimul acces: 2026-06-24 16:10:44

Timp total: 0.03s...

[]:1