Ioan-Aurel Pop: La origine, numele de „Moş Crăciun” nu desemna un bătrân, ci un copil adus pe lume - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri si Evenimente

Ioan-Aurel Pop: La origine, numele de „Moş Crăciun” nu desemna un bătrân, ci un copil adus pe lume

[2020-12-27]
de Ştefana Totorcea

Preşedintele Academiei a publicat pe contul personal de Facebook un text în care discută originea şi semnificaţia numelui de „Moş Crăciun” la români. Însemna la origine „copilul născut” sau „copilul adus în lume”, spune istoricul. El mai subliniază că, la venirea celorlalte neamuri în teritoriile locuite de români, aceştia „aveau în sine cuvântul Domnului şi fuseseră creştinaţi în limba latină”.
Ioan-Aurel Pop evocă atmosfera Crăciunului copilăriei, sărbătorit cu părinţii, la oraş, dar şi la ţară, în satul bunicilor. Apoi rememorează prima explicaţie erudită, primită în liceu de la profesorul de latină, referitor la originea cuvântului „Crăciun”: „din latinescul creatio, -nis, cu acuzativul singular creationem”.
„Am luat explicaţia profesorului ca atare şi mi-am însuşit-o”, povesteşte academicianul. „Târziu, am văzut, însă, ce complicate erau lucrurile.”
„Creatio însemna în latină (în latina târzie) şi naştere, dovadă că în italiană pentru copil se foloseşte şi cuvântul creatura. Obiecţia teologică (a lui Alexandru Ciorănescu) adusă faţă de o asemenea origine, anume că ideea de creaţie sau de naştere este împotriva dogmei creştine nu rezistă pentru că poporul nu ţine seama de dogme”, scrie Ioan-Aurel Pop.
„Ca dovadă, în Occident, pruncul Iisus era numit în latina medievală cultă (inclusiv în cea bisericească) Partus, adică «născut», iar partorire semnifică în italiană «a naşte». În plus, în mai toate limbile romanice, numele Crăciunului cuprinde ideea de naştere: Noël, Natale, Navidad, Natal etc”, adaugă el.
„Originea latină a cuvântului Crăciun mi se pare şi azi cea mai plauzibilă”, afirmă academicianul.
„El se află moştenit, în forme apropiate de forma noastră din dialectul daco-român, în toate celelalte trei dialecte ale limbii române şi în acele limbi vorbite azi nu neapărat pe locurile unde au trăit tracii, ci unde au trăit străromânii (protoromânii), primul popor creştinat din aceste regiuni.”
„La venirea slavilor în Balcani şi apoi a ungurilor în Pannonia, românii timpurii şi românii propriu-zişi aveau în sine cuvântul Domnului şi fuseseră creştinaţi în limba latină. Asta înseamnă că ei aveau demult în limba lor un nume pentru sărbătoarea Naşterii Domnului”, explică istoricul.
De ce Moşul este tânăr, dar bătrân în înţelepciune
„Tulburătoare este asocierea la noi a cuvântului «moş» pe lângă «Crăciun», fapt de o semnificaţie aparte, asupra căreia mi-a atras recent atenţia doamna profesor dr. Aurelia Bălan-Mihailovici”, menţionează în continuare Ioan-Aurel Pop.
„Mňschos, în greaca veche are sensul de «vlăstar», «mlădiţă» şi, prin analogie, «fiu», «urmaş». Verbul a moşi înseamnă «a aduce pe lume moşul», adică urmaşul, copilul purtător de speranţă. Prin urmare, Moş Crăciun însemna la origine «copilul născut» sau «copilul adus în lume».”
„Aşadar Moş Crăciun, în ciuda imaginaţiei copilăreşti care a copleşit înţelesul iniţial, înseamnă pruncul Iisus adus pe lume, fiinţa aceasta mirifică fiind totuna cu Mântuitorul”, concluzionează Preşedintele Academiei. „Şi aşa, moşul copilăriei mele a devenit la maturitate, în chip raţional, pruncul Iisus.”
„Dar în sufletul meu – care nu gândeşte, ci simte – el este tot un bătrân cu plete dalbe, bun şi blând, iertător şi îmbucurător”, menţionează istoricul.
„De altminteri, de când este lumea, bătrânii – dacă rămân cu judecata limpede – sunt un fel de copii înţelepţi, senini şi cuminţi. Aceste interpretări variate ale cuvântului Crăciun şi ale numelui de Moş Crăciun nu lămuresc în chip raţional lucrurile, ci – după vorba lui Lucian Blaga – «sporesc a lumii taină»”.
„În dreaptă consecinţă, în cazul de faţă, [expresia] «Moş bătrân» nu este deloc pleonastică, fiindcă moşul este Pruncul cel Mântuitor, fără început şi sfârşit, «Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat», un prunc minunat (adjectiv derivat din substantivul minune) menit să fie de orice vârstă, inclusiv de vârsta înţelepciunii”, încheie Ioan-Aurel Pop.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 697, Ultimul acces: 2026-06-23 12:59:52