Papa Francisc către Curia Romană: Suntem slujitori inutili pe cale. Nu, conflictelor - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri si Evenimente

Papa Francisc către Curia Romană: Suntem slujitori inutili pe cale. Nu, conflictelor

[2020-12-22]
„O colaborare generoasă şi pasionantă în a predica Vestea cea bună, mai ales celor săraci, în care putem vedea chipul lui Dumnezeu.” Este îndemnul Papei Francisc adresat membrilor Curiei Romane, primiţi astăzi în audienţă cu ocazia tradiţionalului schimb de urări în preajma solemnităţii Naşterii Domnului. Amplul discurs al Papei este, de fapt, o reflecţie despre criza prin care trece întreaga omenire. „Acest Crăciun este Crăciunul pandemiei, al crizei sanitare, economice, sociale şi chiar ecleziale care a lovit orbeşte în lumea întreagă”, afirmă Sfântul Părinte, pentru care această criză rămâne, totuşi, „o mare ocazie de a ne converti şi de a recupera autenticitatea” pentru a face să se nască în toţi „o aspiraţie mondială la fraternitate”.

Pontiful a luat în considerare criza unor personalităţi biblice – Abraham, Moise, Ilie, Ioan Botezătorul şi Paul din Tars – „dar cea mai elocventă este criza lui Isus”, de la ispitele din pustiu, la Grădina Măslinilor şi „criza extremă de pe cruce”. Încredinţându-se pe deplin Tatălui, Isus deschide calea învierii. „Această reflecţie despre criză ne pune în gardă cu privire la judecarea pripită a Bisericii pe baza crizelor cauzate de scandalurile de ieri şi de astăzi”, a remarcat mai departe Papa Francisc. Analizele ecleziale „fără speranţă” nu sunt realiste, pentru că „Dumnezeu continuă să susţină creşterea seminţelor Împărăţiei sale în mijlocul nostru”. În acest fel, „în Curie sunt mulţi cei care dau mărturie prin munca lor umilă, discretă, silenţioasă, loială, profesională, onestă” şi în timp ce „problemele sfârşesc imediat în presă”, „semnele de speranţă devin ştire numai după multă vreme, şi nu întotdeauna”. „Cine nu vede criza în lumina Evangheliei, se limitează să facă autopsia unui cadavru, dar dacă găsim din nou curajul şi umilinţa de a spune cu glas tare că timpul crizei este un timp al Spiritului”, atunci, chiar şi în experienţa întunericului, vom păstra încrederea că „lucrurile stau să capete o nouă formă”.
Sfântul Părinte îndeamnă „la a nu confunda criza cu conflictul. Criza, în general, are un sfârşit pozitiv, în timp ce conflictul creează întotdeauna un contrast” între persoanele dezbinate în „prieteni de iubit şi duşmani de combătut”, determinând formarea unor „grupuri închise” care „sărăcesc universalitatea misiunii noastre”. „Biserica citită după categoriile de conflict, dreapta şi stânga, progresişti şi tradiţionalişti” îşi perverteşte şi îşi trădează adevărata ei natură: „ea este un Trup mereu în criză tocmai pentru că este viu, dar nu trebuie să devină niciodată un trup în conflict, cu învingători şi învinşi. Într-adevăr, în acest fel va răspândi teamă, va deveni mai rigidă, mai puţin sinodală şi va impune o logică uniformă şi uniformatoare, atât de departe de bogăţia şi pluralitatea pe care Spiritul le-a dăruit Bisericii sale”. „Noutatea introdusă de criza voită de Spiritul Sfânt nu este niciodată o noutate în contrapoziţie faţă de cele vechi, ci o noutate care încolţeşte din cele vechi şi le face mereu fecunde, ca bobul de grâu care moare şi produce mult rod.”
Papa a îndemnat la învingerea împotrivirilor pentru a se lăsa conduşi de Spirit în timpul încercării: „Apărându-ne de criză, noi împiedicăm lucrarea harului lui Dumnezeu” pentru că „tot ceea ce se manifestă drept rău, contradictoriu, slab şi fragil, ne aminteşte făţiş cu o forţă şi mai mare de necesitatea de a muri la un anumit fel de a fi, de a gândi şi de a acţiona care nu oglindeşte Evanghelia. Numai murind la o anumită mentalitate vom reuşi să facem loc noutăţii pe care Spiritul o trezeşte fără încetare în inima Bisericii.” „Sub orice criză”, a continuat Papa, „se află întotdeauna o justă exigenţă de actualizare”, dar „trebuie să se înceteze a gândi reforma Bisericii ca un petic la o haină veche sau ca o simplă elaborare a unei noi constituţii apostolice”, pentru că Biserica nu este o simplă „haină” a lui Cristos, „ci Trupul lui care îmbrăţişează întreaga istorie. Noi nu suntem chemaţi să schimbăm sau să reformăm Trupul lui Cristos”, ci „să îmbrăcăm cu o haină nou acelaşi Trup dintotdeauna pentru ca să apară lămurit că harul pe care îl avem nu vine de la noi, ci de la Dumnezeu”. De fapt, „Biserica este întotdeauna un vas de lut, preţios pentru ceea ce conţine, nu pentru ceea ce uneori arată despre sine”.
Pentru a ieşi din criză, este nevoie să facem asemenea cărturarului care a devenit discipol al Împărăţiei cerurilor „care scoate din tezaurului său lucruri noi şi lucruri vechi”. „Tezaurul este Tradiţia” care, după cum amintea Papa Benedict XVI, „este fluviul viu care ne leagă de origini” (cateheză, 26 aprilie 2006). „Lucrurile vechi” sunt constituite din adevărul şi harul pe care le avem deja. „Lucrurile noi” sunt diferite aspecte ale adevărului pe care, încetul cu încetul, le înţelegem. „Nici o modalitate istorică de a trăi Evanghelia nu epuizează înţelegerea sa. Dacă ne lăsăm călăuziţi de Duhul Sfânt, ne vom apropia zi de zi tot mai mult de tot adevărul (Ioan 16,13). Dimpotrivă, fără harul Duhului Sfânt, se poate chiar începe a gândi Biserica în formă sinodală dar care, în loc să se inspire din comuniune, ajunge să se conceapă drept o adunare democratică oarecare, alcătuită majorităţi şi minorităţi. Cum ar fi, de exemplu, un parlament: nu aceasta înseamnă sinodalitate. Numai prezenţa Duhului Sfânt face diferenţa.” Pentru a depăşi criza e necesar „a o accepta ca pe un timp de har ce ne-a fost dăruit pentru a înţelege voinţa lui Dumnezeu cu privire la fiecare dintre noi şi la întreaga Biserică”, intrând tot mai mult în rugăciunea care ne va permite „să sperăm împotriva oricărei speranţe” (cf. Romani 4,18).
„Dragi fraţi şi surori”, a fost îndemnul final al Papei, „să păstrăm o mare pace şi seninătate, pe deplin conştienţi că noi toţi, şi eu cel dintâi, suntem doar slujitori inutili (Luca 17,10) faţă de care Domnul şi-a arătat milostivirea sa. De aceea, ar fi frumos dacă am înceta să trăim în conflict pentru a ne întoarce să ne simţim din nou pe cale”. Papa şi-a reînnoit invitaţia de a evita bârfele care transformă orice criză într-un conflict. „Evanghelia relatează că păstorii au crezut veştii Îngerului şi au pornit pe cale către Isus (cf. Luca 2,15-16). Irod, în schimb, s-a închis în faţa relatării Magilor şi a schimbat această închidere în minciună şi violenţă (cf. Matei 2,1-16). Fiecare dintre noi, oricare ar fi locul pe care îl ocupă în Biserică, să se întrebe dacă vrea să-L urmeze pe Isus cu docilitatea păstorilor sau cu auto-protecţia lui Irod, să îl urmeze în criză sau să se apere de El în conflict.”
De aici, cerinţa adresată în cele din urmă colaboratorilor săi din Curia Romană de a colabora cu generozitate şi pasiune la a predica Vestea cea bună, în special celor săraci, pentru că „săracii sunt în centrul Evangheliei” şi „îl cunoaşte pe Dumnezeu numai cel care îl primeşte pe cel sărac”. După întrevederea cu reprezentanţii Curiei Romane, Papa Francisc a mers în Aula Paul al VI-lea pentru a saluta o parte, din cauza restricţiilor pandemice, din angajaţii diferitelor instituţii subordonate Curiei, Sfântului Scaun şi Statului Cetăţii Vaticanului. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 689, Ultimul acces: 2026-06-24 10:25:44