Academicianul Alexandru Surdu – un filosof al spiritului românesc: Patriarhul Daniel[2020-12-15]de Iulian DumitraşcuMesajul de condoleanţe al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a Academicianului Alexandru Surdu, marţi, 15 decembrie 2020: Academicianul Alexandru Surdu – un filosof al spiritului românesc Am primit cu adâncă tristeţe vestea trecerii din această viaţă, la venerabila vârstă de 82 ani, a academicianului Alexandru Surdu, Preşedintele Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române. Academicianul Alexandru Surdu s-a născut la data de 24 februarie 1938, în oraşul Braşov. Între anii 1952 şi 1955, a fost elev al Liceului „Andrei Şaguna” din Braşov, continuând apoi studiile, între anii 1956 şi 1957, la Facultatea de Construcţii Civile şi Industriale a Institutului de Construcţii din Bucureşti. În anul 1958, este admis la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti, pe care o absolvă în anul 1963. Teza de licenţă pe care a prezentat-o, Dialectica abstracţiei, a fost foarte apreciată, primind nota zece şi a fost hotărâtoare pentru repartiţia sa la Institutul de Filosofie al Academiei Române. În anul 1964, devine cercetător la Centrul de Logică al Academiei Române, înfiinţat şi condus de academicianul Athanase Joja. În anul 1971, Alexandru Surdu publică lucrarea de doctorat Logică clasică şi logică matematică, pe care reuşeşte să o susţină, în anul 1976, cu profesorul Ion Didilescu, din cauza trecerii la cele veşnice, în anul 1972, a coordonatorului ştiinţific iniţial, academicianul Athanase Joja. În anul 1975, regimul comunist a desfiinţat Centrul de Logică al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, condus în ultima perioadă de Academicianul Tudor Bugnariu. În acest context, Alexandru Surdu a fost repartizat cercetător la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti, în cadrul căreia a elaborat lucrări informative de filosofie contemporană, sociologie, istorie şi literatură. Ulterior, prin intervenţia lui Constantin Noica, Alexandru Surdu obţine transferul la Institutul de Cercetări Pedagogice şi Psihologice al Ministerului Învăţământului, alcătuind lucrări despre psihologia gândirii creative şi pedagogie, ocupându-se cu iniţierea elevilor şi studenţilor în cercetarea ştiinţifică. În anul 1982, din cauza desfiinţării Institutului de Cercetări Pedagogice şi Psihologice, Alexandru Surdu este transferat ca bibliotecar la Biblioteca Facultăţii de Medicină Veterinară a Institutului Agronomic din Bucureşti. Şi de această dată, prin intervenţia lui Constantin Noica, Alexandru Surdu obţine, în anul 1984, transferul la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti, unde întocmeşte ediţii critice ale operelor lui Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Lucian Blaga şi Stefan Odobleja. Între anii 1990 şi 2000, Alexandru Surdu lucrează ca redactor şef al „Revistei de filosofie” şi „Revue roumaine de philosophie”. În anul 1992, Alexandru Surdu este ales membru corespondent al Academiei Române şi devine membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Braşov. Din anul 1992 până în anul 2007 a fost profesor la Catedra de filosofie a Universităţii Bucureşti; a predat şi la Facultatea de Psihologie a Universităţii „Titu Maiorescu” din Bucureşti, activitatea sa ştiinţifică fiind concretizată în peste 650 de lucrări, studii şi articole publicate în domeniul logicii şi istoriei logicii, epistemologiei şi filosofiei generale, continuând linia de cercetare academică a marelui filosof Constantin Noica. În anul 1993, este ales membru titular al Academiei Române şi Preşedinte al Secţiei de filosofie, teologie, psihologie şi pedagogie a Academiei Române. În perioada 1997–2020, conduce în calitate de director, Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române. A fost distins cu Premiul „Vasile Conta” al Academiei Române (1975), cu Premiul „Octav Şuluţiu” al Uniunii Scriitorilor (1996), cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2004), Crucea Voievozilor Maramureşeni (2015) şi Crucea Şaguniană (2015). Apreciem, în mod deosebit, respectul pe care domnul Academician Alexandru Surdu l-a arătat pentru Biserica Ortodoxă Română şi mai ales, strădania de a sublinia rolul benefic al credinţei în formarea şi păstrarea valorilor poporului român. În aceste momente triste pentru toţi cei care l-au cunoscut şi preţuit, adresăm tuturor cuvânt părintesc de mângâiere sufletească şi îi încredinţăm de întreaga noastră compasiune. Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Cel ce este „Învierea şi Viaţa” (Ioan 11, 25), să odihnească sufletul robului Său, Alexandru, împreună cu drepţii, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi, să mângâie ucenicii îndoliaţi şi pe toţi cei care, astăzi, sunt întristaţi de plecarea dintre noi a domnului Academician Alexandru Surdu. Veşnica lui pomenire din neam în neam! Cu părinteşti binecuvântări şi condoleanţe pentru toţi cei îndureraţi, † Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 643, Ultimul acces: 2026-06-23 18:45:16
|
Timp total: 0.08s...
[]:1