© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Rugăciunea de mijlocire[2020-12-17]„Dacă rugăciunea nu adună bucuriile şi durerile, speranţele şi neliniştile omenirii, devine o activitate ‘decorativă’, o atitudine superficială, de teatru, o atitudine intimistă. Toţi avem nevoie de interioritate: de a ne retrage într-un spaţiu şi într-un timp dedicat raportului nostru cu Dumnezeu. Însă asta nu înseamnă a evada din realitate. În rugăciune, Dumnezeu ‘ne ia, ne binecuvântează şi apoi ne frânge şi ne dă’, pentru foamea tuturor. Fiecare creştin este chemat să devină, în mâinile lui Dumnezeu, pâinea frântă şi împărtăşită. Adică o rugăciune concretă, care să nu fie o fugă.”Afirmaţiile acestea au fost făcute de Papa Francisc miercuri, la audienţa generală, în cadrul căreia a continuat seria de cateheze dedicate rugăciunii. Pontiful a spus că este normală retragerea în singurătate şi tăcere, pentru rugăciune, dar este important în acelaşi timp să ţinem „uşa deschisă”: „o uşă deschisă pentru cei care se roagă fără a şti că se roagă; pentru cei care nu se roagă deloc, însă au înăuntru un strigăt sufocat, o invocaţie ascunsă; pentru cei care au greşit şi au rătăcit calea…” Şi a continuat: „În singurătate cel care se roagă – fie singurătatea de mult timp, fie singurătatea de o jumătate de oră pentru a se ruga – se desparte de toate şi de toţi pentru a regăsi toate şi pe toţi în Dumnezeu. Astfel, cel care se roagă se roagă pentru întreaga lume, purtând pe umerii săi dureri şi păcate. Se roagă pentru toţi şi pentru fiecare: este ca şi cum ar fi o ‘antenă’ a lui Dumnezeu în această lume. În fiecare sărac care bate la uşă, în fiecare persoană care a pierdut sensul lucrurilor, cel care se roagă vede faţa lui Cristos.” După ce săptămâna trecută a vorbit despre rugăciunea de cerere, Sfântul Părinte s-a oprit acum la rugăciunea de mijlocire, care, conform Catehismului Bisericii Catolice, nr. 2635, „este prerogativa unei inimi în sintonie cu milostivirea lui Dumnezeu” (nr. 2635). A subliniat că rugăciunea nu se poate face în spirit de ură, nici în spirit de indiferenţă, ci doar în spirit de iubire. „Cine nu iubeşte se preface că se roagă, sau el crede că se roagă, dar nu se roagă, pentru că lipseşte tocmai spiritul care este iubirea”, a spus el. După o scurtă oprire asupra parabolei vameşului şi a fariseului, a spus că lumea merge înainte graţie „lanţului de oameni care se roagă mijlocind şi care sunt de multe ori necunoscuţi… însă nu pentru Dumnezeu!” „Biserica, în toate membrele sale, are misiunea de a practica rugăciunea de mijlocire, mijloceşte pentru alţii. Îndeosebi are această datorie oricine este pus într-un rol de responsabilitate: părinţi, educatori, slujitori hirotoniţi, superiori ai comunităţilor… Ca Abraham şi Moise, uneori trebuie ‘să apere’ în faţa lui Dumnezeu persoanele încredinţate lor. În realitate, este vorba de a le privi cu ochii şi inima lui Dumnezeu, cu însăşi compasiunea şi duioşia sa invincibilă. A ne ruga cu duioşie pentru alţii.” Sfântul Părinte şi-a încheiat cateheza spunând: „Fraţi şi surori, toţi suntem frunze ale aceluiaşi copac: orice dezlipire ne cheamă la marea pietate pe care trebuie să o nutrim, în rugăciune, unii pentru alţii. Să ne rugăm unii pentru alţii: ne va face bine nouă şi va face bine tuturor. Mulţumesc!” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 645, Ultimul acces: 2026-06-24 17:10:39
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
