© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Interviu cu pr. Nikola Lauš despre Maria Radna[2020-12-17]Maria Radna sărbătoreşte anul acesta un dublu jubileu: 500 de ani de la ridicarea primei bisericuţe pe dealul viilor, pe locul bisericii actuale, dar şi 200 de ani de la consacrarea Bazilicii, de către Arhiepiscopul de Esztergom, Alexander Rudnay. Deşi condiţiile epidemice nu permit mari serbări, totuşi momentul nu poate rămâne nemarcat. În seria de interviuri „Maria Radna – 500 de ani” de pe Gerhardus.ro, recent a apărut un interviu cu pr. Nikola Lauš, originar din Lupac, absolvent al Institutului Teologic Universitar Romano-Catolic din Alba-Iulia, hirotonit preot în iunie 2005. A activat ca secretar episcopal între anii 2005 şi 2011, când a fost numit econom diecezan. În anul 2013 a fost promovat în funcţia de cancelar episcopal, păstrând totodată şi funcţia de econom. Din anul 2014 este numit canonic, membru al Capitlului Catedral. În cadrul proiectului de restaurare şi renovare a Complexului de la Maria-Radna a îndeplinit funcţia de responsabil delegat din partea Episcopiei, poziţie din care a coordonat lucrările pe toată durata lor. Totodată, începând din 2017 este responsabil delegat din partea Episcopiei pentru proiectul de renovare şi restaurare a Domului Sf. Gheorghe, Catedrala Romano-Catolică din Timişoara.– Părinte Lauš, sunteţi un cinstitor al Maicii Domnului de la Radna. Care vă este prima amintire, din copilărie, legată de acest loc sfânt? Cu cine aţi mers pentru prima dată la Radna? – Dacă nu mă înşală memoria (şi împlinind anul acesta o vârsta rotundă s-ar putea să nu mai stau atât de bine la acest capitol), cred că prima data am mers pe la vârsta de 5 ani, oricum în timp ce eram la grădiniţă. Cu bucurie îmi amintesc de faptul că bunica a fost cea care m-a luat cu ea pentru pelerinajul din 14-15 august, cu ocazia solemnităţii Adormirii Maicii Domnului. Multe detalii nu îmi aduc aminte, dar foarte clar îmi amintesc dorinţa care exista în mine să merg într-un astfel de pelerinaj. Auzind în familie şi în sat şi tot povestindu-se despre acest loc binecuvântat, abia am aşteptat momentul în care să merg şi eu. Astfel că având-o alături pe bunica, am plecat entuziasmat cu trenul din Reşiţa spre Timişoara şi din Timişoara spre Radna. Sigur că drumul nu a fost tocmai unul scurt pe vremea aceea neavând posibilitatea de a ne deplasa cu maşina, dar nu a contat decât emoţia şi bucuria că în sfârşit urma să ajung şi eu la Maria Radna. Iar când am ajuns, reţin faptul că bunica începuse să-mi arate icoanele sfinte de pe hol şi mi-a rămas în minte imaginea pictată cu cerul şi iadul care se afla aproape de intrare. Practic, mă pot numi binecuvântat că încă din copilărie am avut privilegiul şi bucuria să fiu aproape de acest loc de har. Şi pentru aceasta Îi mulţumesc în primul rând bunului Dumnezeu dar şi familiei care m-a îndrumat şi m-a crescut în spirit de credinţă şi evlavie. – În anii trecuţi aţi coordonat proiectul european de renovare a Bazilicii şi a complexului monastic de la Maria-Radna. Cum vă amintiţi această perioadă, perioada de pregătire de dinaintea binecuvântării lucrărilor de renovare, munca de început şi promovare a locului de pelerinaj, precum şi toate celelalte evenimente? – Din aceeaşi bunătate a lui Dumnezeu, am avut ocazia să fiu implicat în acest proiect atât de important şi semnificativ pentru Dieceza de Timişoara. Fiind destul de recent, sunt multe amintiri legate de acest proiect dar trebuie să recunosc faptul că nu a fost o perioadă tocmai uşoară. Mai ales la început am perceput ca fiind un obiectiv dificil de realizat, întrucât nu ştiam cum vor decurge lucrurile, fiind primul proiect al Episcopiei Romano-Catolice de Timişoara, cu finanţare din fonduri europene. Un proiect extrem de complex şi vast, pe durata căruia a fost nevoie de adaptare continuă la diverse situaţii neprevăzute. De fapt întregul proces de implementare a necesitat căutarea continuă de soluţii variate şi de rezolvări la chestiuni nu întotdeauna facile. Dar privind acum în urmă nu mă pot gândi decât cu bucurie la acea perioada şi cu multă recunoştinţă faţă de Dumnezeu care a fost adevăratul coordonator de proiect şi faţă de Mama cerească şi sfântă, supervizoarea cea mai eficientă. Mă gândesc cu multă bucurie nu doar la proiectul în sine care a ajuns la bun sfârşit, slavă Domnului, ci la ceea ce s-a realizat prin reabilitarea întregului complex şi ansamblu mănăstiresc. Şi această reabilitare nu vine decât să scoată în evidenţă frumuseţea bisericii şi astfel, omul să întrevadă un strop din frumuseţea şi strălucirea lui Dumnezeu. Nu în ultimul rând, cu o deosebită recunoştinţă mă gândesc la întregul sprijin al Episcopului emerit Martin Roos, la aportul adus în concretizarea acestui proiect atât de măreţ şi la toată susţinerea de care a dat dovadă în perioada de renovare şi nu numai. Fără ajutorul, implicarea, interesul şi strădania permanentă a episcopului nostru emerit nu cred că lucrurile ar fi arătat astăzi la fel. De aceea îl rog pe Tatăl ceresc ca să îl răsplătească şi să îl ocrotească în continuare cu harurile Sale. – Aţi întâlnit în decursul anilor diverşi pelerini şi oaspeţi, grupuri de credincioşi. Ştim că credincioşii croaţi/ caraşoveni vin şi pe jos la Radna. Aţi participat vreodată la un pelerinaj pe jos? Cum a fost această experienţă? – La foarte multe am participat ca şi copil mic, aşteptând procesiunea de pelerini care ajungeau din satele croate. De mic mergeam şi eu la Radna dar nu pe jos. Începând din liceu am început pelerinajele pe jos. Era o experienţă frumoasă şi bogată, o ocazie de a învăţa multe, îndeosebi de la persoane vârstnice. Pot spune că aceste evenimente erau pelerinaje de educare, de formare în credinţă şi în practicarea şi trăirea ei cu evlavie. Ni se explica cum să mergem, cum să ne rugăm, cum să cântăm şi cum să avem grijă şi să fim atenţi la modul în care parcurgem acest pelerinaj. Credincioşii vârstnici din grup ne aminteau că nu mergem în pelerinaj ca să vorbim. – Ce planuri de viitor aveţi pentru Maria-Radna şi pentru Cladova? Am înţeles că doriţi să dezvoltaţi atât partea spiritual-pastorală, cât şi cea turistică, culinară, dar şi de programe spirituale pentru tineri şi adulţi. – Planurile au fost poate mai multe în lunile trecute, atunci când ţara noastră şi lumea întreagă nu îşi imagina că vom parcurge o asemenea perioadă, o pandemie mondială. Dar acest lucru nu înseamnă că ne pierdem încrederea pentru ce va veni în viitor, pentru că ştim că Dumnezeu este cu noi astăzi, mâine şi întotdeauna, orice s-ar întâmpla. Chiar dacă momentan nu există scheme concrete sau planuri exacte, există totuşi idei şi dorinţe. În acest sens, pot spune că se doreşte ca în viitor întregul complex de la Maria Radna să se poată auto-finanţa, muzeul să fie un punct de atracţie continuă, să se amenajeze mai multe camere de oaspeţi şi să se organizeze diverse întâlniri, conferinţe sau alte manifestări diferite a căror gazdă primitoare să fie armoniosul ansamblu de la Maria Radna. În ceea ce priveşte Cladova, aici există deja o casă cu mai multe camere, casă unde există posibilitatea creării unor locuri suplimentare de cazare pentru tinerii care vin la Maria Radna. Sau, cine ştie, poate chiar pentru organizarea de exerciţii spirituale sau zile de reculegere. Din punct de vedere al părţii turistice sau culinare sigur că ne putem gândi ce frumos ar fi să putem organiza în viitorul apropiat diverse târguri cum ar fi cel de Crăciun (realizat deja odată) sau cel de Paşti. Dar deocamdată ne rezumăm la stadiul de idei şi de concepte, sperând într-o posibilitate de materializare cât mai curând. Oricare ar fi direcţiile pe care ne-am concentra, cred că important este să promovăm Maria Radna şi să valorificăm din plin bogăţia acestui loc, să încercăm să o ridicăm la adevărata ei valoare şi indiferent din ce punct de vedere se va dezvolta, pentru cei care vin aici să fie într-adevăr un loc de întâlnire cu Dumnezeu şi cu Maica sfântă, un spaţiu unde inima omului se apropie de cer. Căci până la urmă scopul final al persoanei umane acesta este şi anume mântuirea sufletului şi dobândirea împărăţiei veşnice. Toate năzuinţele, activităţile, eforturile şi dorinţele noastre trebuie să se îndrepte în esenţă spre acest ţel suprem pentru care am fost creaţi de Părintele atotputernic. – Atmosfera pelerinajelor la Maria Radna este una specială, uneori deosebit de variată. Care a fost episodul care v-a rămas în memorie, care v-a impresionat de la unul dintre aceste pelerinaje? – Ar fi mai multe, dar ca să punctez doar câte o amintire din 2 etape diferite ale vieţii mele aş enumera: ca şi copil: când mergeam cu bunica, îmi amintesc de impactul resimţit atunci când am intrat prima dată pe coridor, în stânga bisericii, acolo unde se aflau aşezate pe perete diverse icoane şi tablouri sfinte. Mă uitam fascinat la ele şi îmi amintesc că era un tablou care ilustra raiul şi iadul şi care m-a marcat în acele momente destul de puternic. Apoi ca preot: o amintire deosebită care mi-a rămas în suflet a fost prezenţa la Maria Radna în anul 2015, cu ocazia binecuvântării lucrărilor de renovare, a regretatului Cardinal Joachim Meisner. O prezenţă caldă, un slujitor luminos care întruchipa bunătate, un păstor cu o credinţă profundă şi care exprima cu claritate şi fără compromis învăţăturile şi adevărurile bisericii noastre. Nu pot să nu-I mulţumesc Domnului că mi-a oferit şansa de a trăi asemenea momente emoţionante şi de a întâlni astfel de persoane care-ţi rămân întipărite în memorie şi în suflet şi care marchează cumva formarea ta ca şi creştin. – Ce reprezintă Maria Radna pentru Dumneavoastră? – Este greu de descris. Pot spune că alături de Dom, Catedrala noastră romano-catolică din Timişoara şi de biserica din satul meu natal, Maria Radna reprezintă o adevărată casă pentru sufletul meu şi pentru credinţa mea, locul de linişte aparte şi de spiritualitate profundă, un refugiu unic pentru inima mea, un loc cu totul special care face parte din viaţa mea, unde îmi încarc bateriile sufleteşti şi în care întâlnirea cu bunul Dumnezeu şi cu Mama mea cerească Sfânta Fecioară Maria dobândeşte valenţe supranaturale şi prinde contur real. Maria Radna este bucurie şi bogăţie interioară pentru mine, este pace şi comoară preţioasă în viaţa mea, este darul Domnului şi una dintre cele mai frumoase binecuvântări primite de la Părintele Creator în această viaţă. Lui i se cuvine toată cinstea şi mulţumirea pentru tot ce înseamnă Maria Radna pentru mine şi cred că pentru fiecare dintre noi. (Interviu realizat de Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timişoara) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 677, Ultimul acces: 2026-06-23 18:44:45
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
