Cardinalul Duka: Pandemia a atras oameni în Biserica Catolică (I)

Acasa > Stiri > Arhiva Stiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri si Evenimente

Cardinalul Duka: Pandemia a atras oameni în Biserica Catolică (I)

[2020-12-19]

Cardinalul Dominik Duka
Pandemia actuală a inspirat mulţi oameni din Republica Cehă să redescopere Biserica Catolică, susţine Cardinalul Dominik Duka. Într-un interviu prin e-mail cu CNA, Arhiepiscopul din Praga a spus că, atunci când a izbucnit criza coronavirusului, populaţia cehă a răspuns cu expresii de solidaritate nemaivăzute de la Revoluţia de catifea din 1989. De asemenea, a afirmat că preoţii tineri au arătat multă creativitate atunci când s-au confruntat cu restricţii stricte privind participarea la Liturghii. Mons. Duka a fost numit în fruntea Bisericii Catolice din capitala cehă de către Papa Benedict al XVI-lea, în 2010. A adus cu sine o istorie personală remarcabilă. După hirotonirea sa ca preot dominican în 1970, a avut ciocniri cu guvernul comunist din Cehoslovacia. În 1975, autorităţile i-au retras autorizaţia de a sluji ca preot, aşa că a lucrat într-o fabrică Škoda, în timp ce continua să slujească în secret ca preot.

Când activitatea sa preoţească a fost deconspirată, precum şi rolul său în publicarea de literatură disidentă, a fost trimis la închisoarea Bory din Plzeň, unde printre colegii deţinuţi se afla şi viitorul preşedinte ceh Václav Havel. Mons. Duka a celebrat Liturghia pentru prizonieri sub masca unui club de şah. Acum, în vârstă de 77 de ani, a intrat recent în atenţia presei când contul său de Twitter a fost suspendat. Când a fost reactivat, a comparat cenzura online de astăzi cu cea a vremurilor comuniste. În interviul pentru CNA, a ţinut să contrazică descrierea răspândită a Republicii Cehe ca una dintre naţiunile cel mai puţin religioase din lume şi a vorbit despre o înflorire extraordinară a Bisericii în ultimii 30 de ani. Iată o primă parte din interviu.
– Credeţi că criza coronavirusului va lăsa Biserica din Praga mai puternică sau mai slabă?
– Atmosfera crizei coronavirusului se prelungeşte cumva. În prima sa fază, din primăvară, criza a creat o atmosferă similară cu cea pe care o ştiam prea bine din timpul Revoluţiei de catifea, care a avut loc acum 30 de ani, în care diferite componente sociale şi politice s-au interconectat pentru a coopera între ele. Şi nu mă refer doar la entuziasmul cu care oamenii s-au angajat în producţia internă pentru nevoile de igienă, cum ar fi măştile din ţesături, dezinfectanţii, ci şi la disponibilitatea cu care societatea a ajutat persoanele în vârstă şi alţii care aveau nevoie de ajutor. Comunităţile obişnuite, teologii şi instituţii precum Caritas Republica Cehă au fost, de asemenea, implicate în mod semnificativ în asistenţa acordată. Pe lângă ajutorul necesar, au organizat şi vizite la spital, astfel încât oamenii să aibă acces la asistenţa spirituală şi la Sacramente şi în această situaţie dificilă.
Bisericile noastre au rămas deschise publicului, dar numărul de credincioşi acceptaţi a fost limitat sever. Tinerii preoţi au venit cu o mulţime de modalităţi de a transfera slujbele religioase în online şi ar trebui lăudaţi mult pentru aceasta. Unii dintre ei au început, de asemenea, să creeze programe video pastorale. Am intrat cu adevărat într-un nou mediu online, care ne poate completa viaţa spirituală, dar nu înlocuind-o pe deplin, deoarece Sfânta Împărtăşanie rămâne momentul central şi cheie al credinţei noastre, indiferent de criza virusului. Mai târziu, desigur, sentimentul de solidaritate s-a potolit, lumea politică s-a întors la capcanele ei tradiţionale, dar trebuie să spun că am simţit multă energie bună din acel val de solidaritate în creştere, care îmi spune că, să zicem aşa, putem fi uniţi ca naţiune.
– Aţi spune că cehii au devenit mai interesaţi de viaţa spirituală în acest moment de criză?
– Efectele coronavirusului privesc cu siguranţă nu numai sănătatea trupească, ci există şi efecte psihologice asupra oamenilor. Experţii afirmă în acest sens că această situaţie creează un fel de neputinţă la oameni, dar şi pierderea sensului lumii, al societăţii şi apoi al individului. Pe de o parte, putem percepe acest lucru ca pe un pericol, dar, pe de altă parte, ca Biserică, trebuie să vedem spaţiul care trebuie abordat, pentru a oferi Vestea Bună. Biserica riscă să atenueze această Veste Bună în momentul în care ne obişnuim cu un regim limitat sau dacă înlocuim Euharistia cu prelegeri spirituale, aşa cum se întâmplă acum peste tot. Într-un fel, trebuie să spun că mulţi oameni au găsit contact cu Biserica şi cu cultul, mulţi chiar şi după decenii de dezinteres. De asemenea, am văzut un interes mai mare pentru o viaţă religioasă în familie, cum ar fi rugăciunea în familie, cateheza comună şi un interes pentru creştinism în general. Deci sunt optimist în această privinţă.
– Republica Cehă este uneori descrisă ca fiind una dintre cele mai puţin religioase ţări din lume. Sunteţi de acord cu această descriere?
– Personal consider că aceste statistici sunt foarte inexacte sau părtinitoare. Este adevărat că în naţiunea cehă există istoric un nivel ridicat de neîncredere în orice instituţie, nu numai în cele religioase. Acest lucru se datorează ocupaţiilor naziste şi comuniste din ţară. Numărul botezaţilor a scăzut cu aproximativ 35% de la începutul secolului, dar aceasta este o consecinţă şi a altor fenomene decât ateismul comunist. Între războaie s-a format o Biserică naţională, care este acum aproape dispărută. După cel de-al doilea război mondial, am pierdut aproape trei milioane de vorbitori de limbă germană ca urmare a pierderilor de război şi a transferurilor ulterioare de populaţie. Alte migraţii au urmat loviturii de stat comuniste din 1948 şi invaziei trupelor Pactului de la Varşovia în anul 1968. Ateismul intens al societăţii, împreună cu o anumită agresiune asupra credincioşilor, trimiterea în închisori a clerului şi reeducarea violentă din şcoli, au jucat, de asemenea, un rol în excluderea vieţii religioase din societate. Acum vedem cum în ultimele trei decenii am construit zeci de noi biserici şi centre spirituale şi câteva sute de capele. Biserica a fost acceptată ca parte a mediului academic, este admisă în sănătate, în învăţământul primar, în armată şi în închisori.
Coloana mariană s-a întors în piaţa principală din Praga, coloană ce a fost dărâmată de mulţime ca un presupus simbol al catolicismului austriac, la fondarea republicii, în urmă cu mai bine de o sută de ani, iar restaurarea sa a fost întâmpinată cu o reacţie favorabilă din partea societăţii. Într-un moment în care monumentele religioase similare din întreaga lume sunt distruse sistematic, ce s-a întâmplat la noi este cu adevărat unic. Toate acestea îmi confirmă faptul că nu suntem o ţară ateistă în adevăratul sens al cuvântului, că nu putem pretinde că ţara noastră este atee în sensul cuvântului a-theos, adică împotriva lui Dumnezeu.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 804, Ultimul acces: 2026-06-23 18:44:25

Timp total: 0.04s...

[]:1