Papa Francisc: Maria, Mamă şi discipolă, fără de păcat

Acasa > Stiri > Arhiva Stiri

Timp stanga: 0.07s...

Ştiri si Evenimente

Papa Francisc: Maria, Mamă şi discipolă, fără de păcat

[2020-12-08]

Rugăciunea Angelus
Astăzi în Biserica Apuseană este sărbătorită Neprihănita Zămislire (în Răsărit fiind marcată mâine). Papa Francisc s-a întâlnit cu credincioşii pentru tradiţionala rugăciune de la miezul zilei din zilele de sărbătoare, vorbind despre Maria care într-un mod extraordinar a fost ferită de „mizeria păcatului”. Redăm alocuţiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătraşcu şi publicată pe InfoSapientia.ro.

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Sărbătoarea liturgică de astăzi celebrează una din minunăţiile istoriei mântuirii: Neprihănita Zămislire a Fecioarei Maria. Şi ea a fost mântuită de Cristos, însă într-un mod extraordinar, pentru că Dumnezeu a voit ca încă din clipa zămislirii mama Fiului său să nu fie atinsă de mizeria păcatului. Aşadar Maria, pe tot parcursul vieţii ei pământeşti, a fost liberă de orice pată de păcat, a fost „plină de har” (Lc 1,28), cum a numit-o îngerul, şi s-a bucurat de o acţiune singulară a Duhului Sfânt, pentru a se putea menţine mereu în relaţia sa perfectă cu Fiul ei Isus; mai mult, era discipola lui Isus: Mamă şi discipolă. Însă păcatul nu era în ea.
În imnul magnific care deschide Scrisoarea către Efeseni (cf. 1,3-6.11-12), Sfântul Paul ne face să înţelegem că fiecare fiinţă umană este creată de Dumnezeu pentru acea plinătate de sfinţenie, pentru acea frumuseţe cu care Sfânta Fecioară Maria a fost îmbrăcată încă de la început. Ţinta la care suntem chemaţi este şi pentru noi dar al lui Dumnezeu, care – spune apostolul – ne-a „ales înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinţi şi neprihăniţi” (v. 4); ne-a predestinat (cf. v. 5), în Cristos, ca să fim într-o zi complet liberi de păcat. Şi acesta este harul, este gratuit, este un dar al lui Dumnezeu.
Şi ceea ce pentru Maria a fost la început, pentru noi va fi la sfârşit, după ce am trecut prin „baia” purificatoare a harului lui Dumnezeu. Ceea ce ne deschide poarta paradisului este harul lui Dumnezeu, primit de noi cu fidelitate. Toţi sfinţii şi sfintele au parcurs acest drum. Chiar şi cei mai nevinovaţi erau oricum marcaţi de păcatul strămoşesc şi au luptat cu toate forţele împotriva consecinţele sale. Ei au trecut prin „poarta strâmtă” care conduce la viaţă (cf. Lc 13,24). Şi voi ştiţi cine este primul despre care avem certitudinea că a intrat în paradis, ştiţi? un „pic de bun”: unul dintre cei doi care au fost răstigniţi cu Isus. Lui i s-a adresat spunând: „Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei intra în împărăţia ta”. Şi El a răspuns: „Astăzi vei fi cu mine în paradis” (Lc 23,42-43). Fraţi şi surori, harul lui Dumnezeu este oferit tuturor; şi mulţi care pe acest pământ sunt cei din urmă, în cer vor fi cei dintâi (cf. Mc 10,31).
Însă atenţie. Nu este valabil să fim vicleni: să amânăm încontinuu o examinare serioasă a propriei vieţi, profitând de răbdarea Domnului – El este răbdător, El ne aşteaptă, El este mereu pentru a ne da harul. Noi putem să îi înşelăm pe oameni, dar pe Dumnezeu nu, El cunoaşte inima noastră mai bine decât noi înşine. Să profităm de momentul prezent! Acesta este, într-adevăr, sensul creştin al faptului de a profita de zi: a nu ne bucura de viaţa în clipa care fuge, nu, acesta este sensul lumesc. Ci a percepe ziua de azi pentru a spune „nu” răului şi „da” lui Dumnezeu; a ne deschide la harul Său; a înceta în sfârşit să ne concentrăm pe noi înşine târându-ne în ipocrizie. A privi în faţă propria realitate, aşa cum suntem; a recunoaşte că nu l-am iubit pe Dumnezeu şi nu l-am iubit pe aproapele aşa cum trebuia, şi a mărturisi acest lucru. Aceasta înseamnă a începe un drum de convertire cerând înainte de toate iertare lui Dumnezeu în Sacramentul Reconcilierii, şi după aceea să reparăm răul făcut altora. Însă întotdeauna deschişi la har. Domnul bate la uşa noastră, bate la inima noastră pentru a intra cu noi în prietenie, în comuniune, pentru a ne da mântuirea.
Şi acesta este pentru noi drumul pentru a deveni „sfinţi şi neprihăniţi”. Frumuseţea necontaminată a Mamei noastre este inimitabilă, însă în acelaşi timp ne atrage. Să ne încredinţăm ei şi să spunem o dată pentru totdeauna „nu” păcatului şi „da” harului.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiţi fraţi şi surori,
Vă salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini din diferite ţări. Şi salut grupul Neprihănitei, astăzi, în sărbătoarea Neprihănitei: bravo, sunteţi mereu aici! Astăzi, membrii Acţiunii Catolice Italiene reînnoiesc adeziunea la Asociaţie. Le adresez lor salutul meu şi urarea mea de drum bun. Mă rog „pentru ca să fie format în voi Cristos” – aşa cum scrie Sfântul Paul – şi pentru ca să fiţi artizani de fraternitate. Salut reprezentanţii primăriei din Rocca di Papa, care astăzi – conform tradiţiei – vor aprinde Steaua de Crăciun pe „Fortăreaţa” oraşului. Lumina lui Cristos să lumineze mereu comunitatea voastră.
Aşa cum ştiţi, astăzi după-amiază nu va avea loc omagiul tradiţional adus Neprihănitei în Piazza di Spagna, pentru a evita riscul de aglomerare, aşa cum este stabilit de autorităţile civile, de care trebuie să ascultăm. Însă aceasta nu ne împiedică să oferim Mamei noastre florile pe care ea le preferă mai mult: rugăciunea, pocăinţa, inima deschisă la har. Oricum, în această dimineaţă, devreme, m-am dus în formă privată în Piazza di Spagna, şi după aceea la „Santa Maria Maggiore”, unde am celebrat Liturghia. Urez tuturor o sărbătoare frumoasă. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 671, Ultimul acces: 2026-06-22 10:13:52

Timp total: 0.09s...

[]:1