PS Vasile: Providenţa părintească este cea care dă linişte şi pace profundă în sufletul fiilor - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasa > Stiri > Arhiva Stiri
Stiri de azi
Stiri Actuale
Arhiva Stiri 2026
Arhiva Stiri 2025
Arhiva Stiri 2024
Arhiva Stiri 2023
Arhiva Stiri 2022
Arhiva Stiri 2021
Arhiva Stiri 2020
Arhiva Stiri 2019
Arhiva Stiri 2018
Arhiva Stiri 2017
Arhiva Stiri 2016
Arhiva Stiri 2015
Arhiva Stiri 2014
Arhiva Stiri 2013
Arhiva Stiri 2012
Arhiva Stiri 2011
Arhiva Stiri 2010
Arhiva Stiri 2009
Arhiva Stiri 2008
Arhiva Stiri 2007
Arhiva Stiri 2006
Arhiva Stiri 2005
Top Toate Stirile
Top Stiri Actuale
Stiri necitite
Sugerati Stiri
eXTReMe Tracker

Ştiri si Evenimente

PS Vasile: Providenţa părintească este cea care dă linişte şi pace profundă în sufletul fiilor

[2020-03-19]
PS Vasile
Instituirea stării de urgenţă, pe teritoriul ţării noastre, ne pune pe noi creştinii, în calitate de fii ai Bisericii şi cetăţeni ai patriei, în situaţia înţelegerii şi acceptării măsurilor legale care se iau de către autorităţi, în vederea prevenirii şi combaterii pandemiei de coronavirus. Astfel, măsurile restrictive luate de autorităţi vin în întâmpinarea prevenirii îmbolnăvirii şi răspândirii virusului şi a preîntâmpinării situaţiei de suprasolicitare a sistemului public de sănătate.

Aşa cum deja s-a comunicat de către autorităţi, au fost suspendate celebrările liturgice publice în interiorul bisericii, rămânând, deocamdată, posibilitatea rugăciunii comune şi a celebrării în aer liber, fără a depăşi 100 de persoane, având grijă de a păstra distanţa socială necesară de cel puţin un metru. În aceste condiţii, ne vedem în situaţia de a ne pregăti pentru următorul pas, în cazul destul de previzibil al suspendării totale a oricărei forme de adunare publică. În astfel de condiţii de necesitate, oficiile religioase vor fi celebrate, în continuare, de către preoţi fără prezenţa fizică a credincioşilor, având comuniunea sufletească şi de rugăciune cu fiecare dintre membrii comunităţii, precum şi aportul rugăciunii fiecăruia.
Trăim altfel de vremuri, opuse celor cu care am fost obişnuiţi până acum, când normalitatea şi libertatea ni se păreau a fi presupuse ca un dat de fapt. Cu siguranţă că, atât disconfortul sufletesc al celor obişnuiţi cu celebrarea comună, cât şi îngrijorarea tuturor pentru situaţia actuală, ne pun şi mai mult în mâinile Domnului, pentru a uni starea noastră sufletească cu oferta de Sine a Mântuitorului pe Cruce: Părinte, în mâinile Tale încredinţăm vieţile noastre. Creştinul are la îndemână o altă viziune asupra lumii, diferită de cea pe care o percepe fiecare cetăţean, şi anume conştiinţa faptului de a fi fiu iubit de Dumnezeu. Providenţa părintească este cea care dă linişte şi pace profundă în sufletul fiilor şi nu generează nicidecum frica tulburătoare a haosului. De altfel, nevoia solidarităţii şi a spiritului filial se fac mai necesare în vremuri dificile şi informarea riguroasă din partea fiecăruia, cu ascultarea atentă de cei îndreptăţiţi, autorităţi civile sau religioase, sporesc şansele binelui comun şi ale confortului fiecăruia.
Îngrijorarea este firească şi pozitivă, ajutând sufletul să se responsabilizeze, însă panica şi frica sunt apanajul preferat al spiritelor necurate, care pot lucra eficient pentru sporirea răului în lume. De aceea, aş dori să vă invit să vedem oportunităţile spirituale care se ivesc în situaţia actuală, fără a minimaliza sau neglija situaţia concretă în care lumea întreagă se află. În mod obişnuit, Postul Mare presupune şi cere rugăciune, pocăinţă şi asceză. O schimbare de perspectivă, în condiţii restrictive, favorizează o reînnoire a minţii şi a sufletului prin căutarea fundamentelor profunde ale credinţei şi conştientizarea lor mai clară. Omul îşi dă lui însuşi măsura şi atitudinea concretă pe care doreşte să o întrupeze, în alegerea conştientă pe care o face. A rămâne calmi, în pace şi seninătate, este o alegere, la fel cum, din nefericire, este opţiunea neliniştii exagerate şi a fricii iraţionale.
Sfânta Scriptură ne spune că, în faţa valurilor mari şi a vântului puternic ce cuprinseseră barca în care se aflau apostolii împreună cu Isus care dormea, nu panica şi frica sunt opţiunea cea mai bună, ci credinţa şi încrederea în prezenţa lui Dumnezeu. Isus se trezeşte şi linişteşte marea, spunându-ne că Dumnezeu are în mână creaţia Sa şi este mai presus de furia ei. Invităm preoţii şi credincioşii Eparhiei noastre să fie, pe mai departe, atenţi la măsurile pe care autorităţile civile le iau şi să procedeze în consecinţă, pentru a evita un posibil rău mai mare al îmbolnăvirilor crescânde. Asigurăm preoţii şi credincioşii de toată disponibilitatea noastră, pentru a oferi sprijin şi ajutor celor care au nevoie.
Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, Mama şi ocrotitoarea noastră, ne încredinţăm milostivirii Tatălui Ceresc, continuând a ne ruga şi a ne aduce aportul la strădania comună de a învinge această pandemie. Alături de rugăciunile pe care fiecare poate să le facă acasă şi de timpii pe care să-i aleagă pentru a se uni cu ceilalţi în comuniunea ei, propunem şi rostirea acestei rugăciuni în fiecare zi, la ora 12, pentru întărirea susţinerii reciproce şi a rugăciunii împreună:
Părinte Sfinte Dumnezeule, cel ce stăpâneşti viaţa şi moartea, cel ce l-ai zidit pe om din ţărână şi i-ai dat viaţă, cel ce pentru mila Ta voieşti ca el să trăiască şi să fie viu, pe Tine te rugăm, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, care l-ai trimis pe Unul-născut Fiul Tău şi Domnul nostru Isus Cristos, vindecând toată boala şi neputinţa în popor, ascultă rugăciunea noastră, care în această vreme de boală molipsitoare spre tine o înălţăm.
Tu ştii bine cererile noastre înainte de a le şti noi înşine, precum şi rugăciunile noastre mai înainte de a fi rostite înaintea Ta. Adu-ţi aminte de poporul Tău pe care l-ai răscumpărat cu scump sângele Cristosului Tău; priveşte la frământările inimilor noastre, căci ne îngrozim de vestea bolii şi de umbra morţii, pentru fărădelegile noastre. Primeşte pocăinţa noastră şi opreşte răspândirea molimei. Grăieşte inimilor noastre cuvânt bun de mângâiere, ca şi prin această încercare să ne învăţăm a ne chibzui bine zilele, ca să dobândim o inimă înţeleaptă. Sporeşte-ne credinţa ca să pricepem că suntem sub ocrotirea Ta. Tu singur eşti Cel care ne scapi din primejdii, de molimă şi de pustiirile ei. Viaţa noastă este ascunsă cu Cristos în Tine şi din mâna Ta nimeni nu ne va lua. Tu eşti scut şi pavăză statornică a vieţii noastre şi fă să nu ne temem de vestea cea rea şi de cuvânt tulburător, ca teferi fiind, prin bunătatea Ta, să spunem cu o singură inimă şi un singur glas: Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu eşti şi puterea mea, Tu eşti Dumnezeul meu, Tu bucuria mea.
Tu, Mântuitorule, ca un puternic, îndură-te de noi toţi, de cei bolnavi, de familiile lor şi de cei ce de ei se îngrijesc, căci Tu ajuţi şi scapi pe cei ce cu credinţă neşovăielnică se roagă: Mărire puterii Tale, iubitorule de oameni.
Cu părintească însoţire, † Vasile, Episcop greco-catolic de Maramureş.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 731, Ultimul acces: 2026-06-24 00:07:37