Papa Francisc: Să ne rugăm pentru autorităţi şi să nu uităm de cei săraci

Acasa > Stiri > Arhiva Stiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri si Evenimente

Papa Francisc: Să ne rugăm pentru autorităţi şi să nu uităm de cei săraci

[2020-03-12]

Liturghie în capela Casei Santa Marta
Cu îndemnul de a însoţi cu rugăciunea autorităţile publice, care au răspunderea de a lua decizii în faţa pandemiei de Coronavirus, dar şi pentru cei săraci şi refugiaţi, Papa Francisc a celebrat joi, 12 martie 2020, Sfânta Liturghie în capela Casei Santa Marta din Cetatea Vaticanului. Respectând restricţiile luate de autorităţile sanitare, Sfâta Liturghie a fost celebrată fără participarea grupurilor de credincioşi, dar, pentru a patra zi la rând, a fost transmisă în direct pe Internet. În predica la celebrarea euharistică, Papa a făcut un comentariu la Evanghelia zilei, cu parabola bogatului şi a lui Lazăr (Luca 16,19-31), şi a îndemnat să nu fim indiferenţi în faţa dramei celor care – mai ales copiii – suferă de foame sau fug din faţa războaielor şi găsesc înaintea lor doar ziduri.

Cu o parabolă atât de simplă încât s-ar putea spune că este „o poveste pentru copii”, Isus, a remarcat Papa în predică, prezintă nu doar o poveste, ci „posibilitatea ca toată omenirea să trăiască în acest fel, chiar şi noi”. Este povestea a doi oameni, din care unul trăia în bogăţie şi fără griji, iar celălalt, Lazăr, era sărac. În cele din urmă, amândoi au trecut prin legea firii: moartea. Dar în timp ce despre cel bogat se spune doar că „a fost înmormântat”, despre Lazăr se spune că „a fost dus de îngeri în sânul lui Abraham”. Două lucruri lasă o adâncă impresie: „Faptul că bogatul ştia de existenţa acestui sărac şi că îl ştia pe nume. Dar nu îi păsa, i se părea normal. Cel bogat făcea, probabil, afaceri care, în cele din urmă, erau împotriva săracilor. Cunoştea foarte clar, era informat despre această realitate.”
„Al doilea lucru care mă impresionează”, a spus Sfântul Părinte, „sunt cuvintele ‘o mare prăpastie’ pe care Abraham le spune celui bogat. ‘Între noi este o mare prăpastie, nu putem comunica; nu putem trece dintr-o parte în alta’. Este aceeaşi prăpastie care exista între bogat şi Lazăr în timpul vieţii. Prăpastia nu a început acolo, prăpastia a început aici”. Pe de altă parte, în drama acestui om, care era informat şi cunoştea bine realitatea, dar avea inimă închisă, putem vedea „drama informării care nu coboară în inimă”.
Acelaşi lucru se poate întâmpla cu noi, a remarcat Pontiful. „Toţi ştim, pentru că am auzit la telejurnal sau am văzut în ziare, câţi copii suferă de foame astăzi în lume; câţi copii nu au medicamentele necesare, câţi copii nu pot să meargă la şcoală. Continente întregi care au această dramă. O ştim. Deh, sărmanii… şi apoi mergem mai departe.” „Această informaţie nu coboară în inima noastră şi mulţi dintre noi, multe grupuri de bărbaţi şi femei trăiesc în această distanţă dintre ceea ce gândesc, ceea ce ştiu şi ceea ce simt: inima este desprinsă de minte. Sunt indiferenţi. După cum bogatul era indiferent la durerea lui Lazăr. Este prăpastia indiferenţei”.
Papa Francisc a continuat: „Pe insula Lampedusa, când am mers pentru prima dată, mi-a venit acest cuvânt: globalizarea indiferenţei. Poate că noi astăzi, aici, la Roma, suntem îngrijoraţi pentru că ‘s-ar părea că magazinele sunt închise, iar eu trebuie să merg să cumpăr cutare, s-ar părea că nu pot să fac plimbarea din toate zilele, s-ar părea cutare…’ Preocupaţi pentru lucrurile proprii. Şi uităm de copiii flămânzi, uităm de sărmanii oameni care la graniţele dintre ţări caută libertatea, de aceşti migranţi forţaţi care fug de foame şi de război şi găsesc numai un zid, un zid făcut din fier, un zid de sârmă ghimpată, dar e un zid care nu îi lasă să treacă. Ştim că există acest lucru, dar nu ajunge la inimă. Noi trăim în indiferenţă: indiferenţa este această dramă de a fi bine informat, dar de a nu simţi realitatea celuilalt. Aceasta este prăpastia: prăpastia indiferenţei”.
În fine, Papa a evidenţiat un alt lucru din Evanghelia zilei; „Aici ştim numele celui sărac, îl ştim: e Lazăr. Şi bogatul îl ştia, pentru că atunci când e în iad îi cere lui Abraham să îl trimită pe Lazăr. L-a recunoscut. Trimite-l pe acesta! Dar nu ştim numele bogatului. Evanghelia nu ne spune cum se numea domnul acesta. Nu avea nume. A pierdut numele, avea numai adjectivele vieţii sale. Bogat, puternic… atâtea adjective. Aceasta face egoismul în noi: ne face să pierdem identitatea noastră reală, numele nostru, şi ne face să punem preţ numai pe adjective. Am căzut în cultura adjectivelor, unde valoarea ta este ceea ce ai, ceea ce poţi, dar nu ‘Cum te cheamă?’ Ai pierdut numele. Indiferenţa ne aduce aici. Suntem doar cei bogaţi, suntem cutare, suntem cutare. Suntem adjective… Să cerem astăzi Domnului harul de a nu cădea în indiferenţă, harul ca toate informaţiile despre suferinţele umane pe care le avem să coboare în inimă şi să ne mişte ca să facem ceva pentru ceilalţi”. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 668, Ultimul acces: 2026-06-25 01:39:07

Timp total: 0.03s...

[]:1